Ziua Educației religioase la Birda

 

   Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi reprezintă pentru învățământul teologic un moment deosebit, cel al serbării hramului institutelor de educație ale Bisericii. La nivelul parohiei Birda și a filiei Sângeorge, sărbătoarea a fost un prilej de rugăciune și cateheză creștină.

   Sărbătoarea a debutat cu oficierea Sfintei Liturghii, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda, protopopiatul Deta.

        Predica zilei a fost pregătită de către părintele Valentin Bugariu, care a vorbit despre ,,Cântarea bisericească ca mod de misiune creștină”.

        Luni, 31 ianuarie a fost susținută cateheza cu tema ,,Coruri bisericești din zona Deta”, de același preot, la Școala Primară din Sângeorge. Cateheza a fost realizată cu ajutorul videoproiectorului și a vizat existența celor 25 de coruri bisericești și de copii din zona Deta.

       Pe parcursul treptelor catehezei, preotul Valentin Bugariu a ilustrat importanța muzicii corale în Banat, a modelului de cor sătesc de la Chizătău (1857) și Mercina (1865) preluat de corurile bisericești din zona cercetată. În prezentarea corurilor s-a ținut seama de următoarele date istorice și statistice: vechimea, componența, dirijorii, repertoriul, participarea la slujbele bisericești, concursuri și recitaluri în zonă, în Banat și în țară.

       Cateheza a fost urmată de o expoziție tematică de carte și de vizionarea unui program al Corului bisericesc din Banloc susținut în urmă cu câțiva ani.

      Activitatea catehetică s-a adresat elevilor și preșcolarilor de la Școala Primară și Grădinița cu Program Normal din Sângeorge, jud Timiș și a fost realizată cu sprijinul nemijlocit al dascălilor celor două unități școlare, prof. Maria Miron și prof. Daiana Curea.

Lansarea Monografiei Săcălazului

 

Săcălaz – centrul lumii[1]

 

 

            Suntem martorii lansării a unei solide monografii care a ajuns la cea de-a patra ediție. Lucru meritoriu pentru autorii volumului – Gh. Blejușcă, Șt. Tomoioagă – care în decursul anilor au cercetat documentele, fie inedite, fie edite și au dat tiparului un model de monografie rurală, din care iubitorii trecutului satului pot regăsi ,,veșnicia satului” de ieri și de totdeauna.

            Mi-am botezat cuvântul de prezentare a monografiei ,,Săcălaz – centrul lumii” acest lucru fiind în concordanță atât cu așezarea, cât și cu trecutul și prezentul acestei așezări situate la frontiera de nord a Timișoarei.

            Din capitolul destinat ,,Coordonatelor geografice” aflăm spre exemplu că ,,localitatea Săcălaz este așezată în centrul județului Timiș”, o așezare locuită din perioada neolitică (cca. 6.600 î. Hr,), cu inventar arheologic din perioada stăpânirii romane (monede din vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-394 d. Hr.). Din vremurile de început localitatea Săcălaz a avut continuitate sub diferitele stăpâniri asupra Banatului (maghiară, otomană, habsburgică, austro-ungară) și apoi în cadrul României.

            Etimologia localității Săcălaz este conform teoriei lui Iosef Dijner din rădăcina ,,seca”, care provine de la verbul a seca și substantivul ,,laz” (din slava veche), traducându-se luminiș defrișat.

            Sub stăpânire maghiară, iobagii români din Săcălaz au participat la războiul țărănesc inițiat de Gh. Doja (1514).

            În timpul stăpânirii turcești asupra Banatului (1552-1716), satul a fost populat cu români veniți din Țara Românească și Moldova.

            În vremea stăpânirii habsburgice satul Zakalaz este amintit în 1707, ca o așezare locuită de români.

            Alungarea otomanilor și venirea habsburgilor a adus cu sine primele colonizări în Banat. În sat au venit coloniști din Lorena, Trier, Luxemburg, din jurul Mainzului, Pădurea Neagră și Baden-Baden. Autorii monografiei notează și așezarea acestora pe străzile satului. Românii au fost mutați la Torac. Cu acest prilej, ne spun autorii, ,,au plecat 340 de familii cu vreo 2.000 de sufletele”. După plecarea românilor, în sat au mai rămas 50-60 de familii”. Imperialii și-au dorit prin colonizare la Săcălaz protejarea orașului Timișoara în fața unor războaie sau răscoale.

            Din vremea stăpânirii habsburgice avem consemnați primii cneji ai localității în persoana lui Nicolae Ruja și Ștefan Jebeleanu (1727).

            Autorii tratează trecutul localității sub Imperiul Austro-Ungar, unirea cu România, deportările în Uniunea Sovietică și Bărăgan. După cel de-al Doilea Război Mondial au venit în sat ardeleni din zona Munților Apuseni și aromâni din Dobrogea și Cadrilater.

            Iată doar câteva date care întăresc expresia ,,Săcălaz – centrul lumii”: așezarea geografică, vestigiile arheologice, participarea locuitorilor la luptele pentru libertate, dorința stăpânitorilor asupra Banatului de a crea o zonă tampon de apărare a orașului de pe Bega ș. a..

            Însă expresia sus-amintită este și argumentul apartenenței sufletești a autorilor la vatra de locuire umană din apropierea Timișoarei. Un savant timișorean tălmăcind cuvântul ,,vatră” nota:

            ,,La întrebarea: care sunt cele mai frumoase cuvinte din limba română, am răspunde fără preget:

            -Vatră și dor.

            -De ce?

            -Pentru că dorul duce.

            -Dar vatra?

            -Aduce”[2].

            Au reținut o imagine deosebită, cea a copacului: cei 5 puieți de ulm plantați de săcălăzeni în hotarul Boldurului din Torac cu prilejul strămutării lor și ulmul vindecător și hotarul satului.

            Gh. Blejușcă și Șt. Tomoioagă pomenesc de dezvoltarea culturală și bisericească a localității, cu date detaliate privind organizarea Grădiniței și a Școlii, dar și a Bisericii, privită interconfesional, a altor instituții locale (Primărie, Dispensar uman și veterinar; Oficiul Poștal, Jandarmeria, Poliția, Biroul notarial).

            Finalul volumului ne aduce date complete cu privire la personalitățile locale, dar și la obiceiurile și tradițiile locale.

            Autorii, jurnaliști rurali, membrii în Asociația Publiciștilor locali, reușesc și prin acest volum să ofere iubitorilor trecutului un manual complet al dezvoltării comunității umane din Săcălaz. Ei au reușit să izbândească în lupta cu greul, așa cum amintea poetul Cel-din-Lancrăm:

,,Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea si duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul”.

            Felicitări!       

 

Preot dr. Valentin Bugariu,

Redactor-șef al revistei ,,Arhanghelul”

---

[1] Cuvânt rostit cu prilejul lansării volumului Săcălaz. Timp și istorie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2022, în biserica cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Săcălaz, jud. Timiș în 29 ianuarie 2023.

[2] G. I. Tohăneanu, Teodor Bulza, O seamă de cuvinte românești, Editura Facla, Timișoara, 1976, p. 149.

Lansare de carte în biserica din Săcălaz

   În Ajunul sărbătoririi Sfinților Trei Ierarhi, la inițiativa P. C. Părinte Ionel Maftei, parohul bisericii cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh”, a fost realizată o activitate religios-culturală în Parohia Săcălaz I din Protopopiatul Timișoara I.

   Activitatea a debutat cu oficierea Tainei Sfântului Maslu, de un sobor condus de P. On. Părinte Zaharia Pereș, protopopul Protopopiatului Timișoara I și compus din P. C. Părinți Ionel Maftei, parohul locului; Toma Petru (parohia Seceani), Nicolae Dale, Semenic Sârbu (parohia Beregsău Mare), Valentin Bugariu (parohia Birda) și Cristian-Marian Szekereș (parohia Beregsău Mic). Răspunsurile liturgice au fost date de Corala ,,Armonia” din localitate.

       După otpustul Sfintei Taine, a fost organizată lansarea monografiei Săcălaz. Timp și istorie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2022, 347 p. Iscălită de Ghiță Blejușcă și Ștefan Tomoioagă, cartea, îngrijită de Dana Fatol oferă cititorilor cea de-a IV-a ediție revizuită și adăugită. Apariția volumului a fost posibilă prin sprijinul financiar al dl. Sabin Emilian Ceontea.

      Lansarea Monografiei a fost moderată de dr. Daniela Băcilă (Radio Timișoara). Despre carte au vorbit: P. On. Părinte protopop Zaharia Pereș, Sabin Emilian Ceontea, părintele dr. Valentin Bugariu (redactor-șef al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”), prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Iancu Murărescu (revista ,,Sărcia”), conf. univ. dr. Claudiu T. Arieșan (Universitatea de Vest din Timișoara), Titus Pervulescu (jurnalist rural) și autorii Gh. Blejușcă și Șt. Tomoioagă.

      Dl. Liviu Vasiu, președintele Asociației Culturale ,,Armonia” și prof. Manuela Matits, directorul Școlii Gimnaziale din Săcălaz au oferit diplome de excelență celor care s-au ocupat de apariția și lansarea volumului. Au primit diplome, autorii, Sabin Emilian Ceontea, preoții Ionel Maftei, Toma Petru, precum și alți colaboratori ai Asociației și ai Școlii.

     Partenerii media a acestei activității culturale au fost Radio Timișoara, Radio Trinitas și Televiziunea Română, studioul Timișoara. 

 

În curând...

 

Anton Pann în slujba literaturii și muzicii bisericești românești

 

Evenimentul Unirii Principatelor Române din 1859, prima etapă a făuririi Statului  Național Unitar Român a rămas un moment de sărbătoare și cinstire a hotărârii luate și a participanților la cele două divanuri ad-hoc din Moldova și Țara Românească. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza la Iași (5 ianuarie) și București (24 ianuarie) a fost prima mărturie politică a unității de neam, limbă și credință românească.

Pentru a ilustra această unitate spirituală un moment deosebit îl reprezintă poetul și protopsaltul Anton Pann (1796-1854). Alegerea subiectului se temeluiește pe creația muzicală a poetului care a compus muzica imnului național al românilor, dar și pe necesitatea cunoașterii activității cântăreților bisericești în Anul comemorativ dedicat acestora în Patriarhia Română.

Anton Pann a trăit într-o epocă de profunde transformări sociale. Contemporan cu revoluțiile din 1821 și 1848, poetul și protopsaltul a cunoscut viața mahalalei bucureștene în care tronau cele două instituții tradiționale: Biserica și cârciuma, cele două instituții au luptat pentru revendicarea cântărețului aromân. A cunoscut și oprimarea, far și sărăcia și boala atât de prezente în viața cotidiană.

Tatăl poetului, Panteleon Petrov a fost aromân din localitatea Silven din Bulgaria, iar mama Tomaida a fost de neam grec. La botez, părinții i-au dat numele de Antonie, predestinat fiind să biruiască, asemenea sfântului său ocrotitor, obstacolele vieții și să fie de folos compatrioților săi[1].

Din pricina represaliilor turcești împotriva populației creștine, familia lui Pann a luat calea bejeniei, stabilindu-se la nordul Dunării ajungând până la Chișinău. Aici, tânărul copil și-a fixat pentru totdeauna vocația de psalt. Tot aici a învățat limba rusă, care-i va folosi în strădaniile sale de traducător și culegător al înțelepciunii populare[2].

La București, Pann a intrat paraclisier și cântăreț la biserica Sfinți. Doi ani a învățat la școala muzicală a lui Petru Efesiul, care simplificase notația muzicală și concomitent a trudit și în tipografia aceluiași dascăl, deprinzând meșteșugul tiparului.

În anul 1820 Anton Pann s-a căsătorit cu Zamfira, cu care a plecat în timpul revoluției din 1821 la Brașov. Aici, cântărețul de la București a activat la biserica ,,Sf. Nicolae” din Șchei și a avut ucenici aici. Unul dintre aceștia, Gheorghe Uncescu a mărturisit faptul că acrostihul ,,Ah ce dor, cu ce jale” a fost compus de poet la Brașov[3].

De la Brașov, poetul s-a stabilit în 1826 la Râmnic, unde a fost numit dascăl la școala Episcopiei, și a predat muzică maicilor de la Mănăstirea Dintr-un lemn. Aici s-a îndrăgostit de Anica și tinerii îndrăgostiți iau calea Brașovului.

La reîntoarcere, Anton Pann s-a așezat la București. Aici a primit un post de profesor pentru Cântarea bisericească la Seminarul Mitropoliei. A fost și dascăl la Școala de la Podul Mogoșoaiei, unde a învățat copiii în tainele muzicii bisericești. Niciodată de acum și până la moarte, poetul și protopsaltul nu s-a mai îndepărtat de strana bisericii. În anul 1848 Pann a condus corul bisericii Kretzulescu din București.

Siguranța traiului de zi cu zi i-a dat liniștea creației pentru noi producții literare, dar și pentru activitatea de tipograf și colportor al cărților tipărite în propria sa tipografie. Acum i-au apărut volumele: Versuri muzicești (1830), Cântece de lume (1831); Îndreptătorul bețivilor (1832); Hristoitie au școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834); Noul Erotocrit (1837); Fabule și istorioare (1841); Poezii populare (1846); Memorabilul focului mare (1847); Culegere de proverburi sau Povestea vorbii (1847). Monograful său, profesorul Paul Cornea a identificat 18 tipărituri realizate în perioada de după Revoluția pașoptistă (1848-1954): Dialog în trei limbi, rusește, românește și turcește (1848); Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853); Culegere de povești și anecdote (1854).

Modelele profane ale lui Pann aparțin unei literaturi gustate și relativ intens răspândite, pe cale orală sau manuscrisă, în Bucureștiul primelor decenii ale veacului. În difuzarea ei un mare rol l-au avut lăutarii, ca intermediari între lumea saloanelor și a cârciumelor, ca receptori și popularizatori ai unui repertoriu viu, în continuă prefacere și îmbogățire, ca realizatori ai sincretismului text-melodie[4].

Poet al oralității și al țăranului român pe care îl surprinde în momentele principale ale existenței: la muncă, în contactul cu cei mai mari și de-o seamă cu dânsul, în căsnicie, la petrecere. El a evocat mai cu seamă, cu voiociune și suculență, șezătoarea, unde se stârnește scânteietorul duel al cimiliturilor și vorbelor de duh și se înseilează cu vervă nesecată povestirile și anecdotele[5].

Istoria muzicii bisericești îl consideră pe Anton Pann un apostol și un misionar al cântării bisericești românești, iar lucrările sale din acest domeniu au fost folosite în cultul Bisericii:

1.      Noul Docsastar I (1841), cartea conține slavele la marile praznice împărătești și sfinți. Lucrarea cuprinde, slavele de la Vecernie, Stihoavnă, Litie și Laude. Cartea conține slavele lui Visarion al Larisei (15 septembrie); Parascheva (14 octombrie); Dimitrie cel Nou (27 octombrie), Filofteia (7 decembrie), Ioan de la Suceava (2 iunie), Iacob, fratele Domnului (23 octombrie). Volumul al II-lea a fost imprimat în 1853 și conține Slavele de Duminica Vameșului și Fariseului și Postul Mare. Al treilea volum (1853) conține Slavele din Săptămâna Luminată și până la Rusalii.

2.      Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau gramatica metodică (1845), tratatul de bază și sursa metodică de aplicare a muzicii psaltice.

3.      Epitaful (ediția I), 1846 conține slujba Prohodului Domnului. A doua ediție a fost tipărită în 1853.

4.      Heruvico-Chinonicar (1846), reeditat și completat în 1847.

5.      Rânduiala Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii (1847), cartea mai conține și ,,Rânduiala înmormântării mirenilor”.

6.      Priveghierul (1848) cuprinde cântări din slujba Vecerniei și din rânduiala Mânecării: ,,Dumnezeu este Domnul”, troparele praznicelor împărătești și ale unor sfinți mai mari. Lucrarea conține o seamă de Polilee , Mărimurile ș. a..

7.      La Sfânta Liturghie a lui Ioan Gură de Aur (1854).

8.      La Sfânta Liturghie a Marelui Vasilie (1854)

9.      Noul Anastasimatar (1854). Cartea conține cântările Învierii pe cele opt glasuri care se cântă sâmbătă seara la Vecernie și Duminică dimineață la Utrenie[6].

Pann s-a căsătorit a treia oară cu tânăra Ecaterina în 1840. Poetul și protopsaltul a trecut la cele veșnice la 2 noiembrie 1854 după o viață de încercări dominată de grija pentru traiul de mâine, cu sclipiri de geniu în literatură și în reformarea muzicii bisericești, continuând procesul de românizare al ei. Anton Pann a fost înmormântat la biserica Lucaci din București.

 

---

[1] Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Amton Pann (1787-1854), Editura Basilica, București, 2014, p. 33 (Se va prescurta în continuare Profesorul, protopsaltul…).

[2] Constantin Mateescu, Drumurile lui Anton Pann, Editura Sport-Turism, București, 1981, p. 20.

[3] Paul Cornea, Anton Pann, Editura pentru Literatură, București, 1964, p. 8-11.

[4] Paul Cornea, Anton Pann, p. 45.

[5] Paul Cornea, op. cit., p. 110.

[6] Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul…, p. 198-252.

Ziua Unirii Principatelor Române în parohia Birda

 

   Evenimentul Unirii Principatelor Române a fost sărbătorit în parohia Birda prin rugăciune, expoziție de carte și cateheză.

     Momentul aniversar a debutat prin oficierea slujbei Tedeumului de mulțumire în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.

   Pentru a defini semnificația actului Unirii și a explicării Anului comemorativ, dedicat imnografilor și cântăreților bisericești din Patriarhia Română, a fost realizată o expoziție tematică de carte și o cateheză cu tema: ,,Anton Pann în slujba literaturii și a muzicii bisericești românești”.

   Expoziția de carte a fost înfăptuită prin sprijinul Bibliotecii Liceului Teoretic Gătaia, prin efortul bibliotecarului Lia Bontescu.

   Cateheza a fost susținută elevilor Școlii Primare din Sângeorge, jud. Timiș, prin sprijinul prof. Maria Miron.

  Cateheza dedicată poetului și protopsaltului Anton Pann (1796-1854) a evidențiat coordonatele biografice și ale operei literare și muzicale, iar ca punct de plecare a fost folosit cântecul: ,,Din sânul maicii mele”, muzica compozitorului Pann fiind preluată de Imnul Național al României.

   Pentru a explica noile cunoștințe, preotul Valentin Bugariu a exemplificat cu bucăți muzicale din creația religioasă și laică a lui Anton Pann.

   Elevii pregătiți de către prof. Maria Miron au pregătit un moment poetic, cu poeme din volumul Povestea vorbii, recitate de elevele: Nițulescu Ionela și Teodorescu Alessia.

În curând...

 

În curând...

 

Eminescu în muzică. Receptarea poeziei eminesciene la compozitorii români. Zeno Vancea la 33 de ani de la înveșnicire

    În fiecare an pe 15 ianuarie sărbătorim Ziua Culturii Române, în ziua în care s-a născut  Mihai Eminescu, socotit de filosoful Constantin Noica, ,,omul deplin al al culturii românești”.

      Și cum Anul 2023 a fost proclamat Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești în Patriarhia Română, ne vom opri anul acesta la muzica poeziei lui Eminescu, așa cum a fost ea preluată de compozitorii români. Tot în această zi acum 33 de ani a plecat în veșnicie compozitorul bănățean Zeno Vancea (1900-1990).

            Zoe Dumitrescu Bușulenga, unul din cei mai avizați critici ai operei eminesciene vorbește de viziunea comunicantă a artelor, muzicienii ca și poeții romantici aveau să îngemăneze muzica și poezia în varii feluri. Printre acestea, reluarea, redescopeirea Lied-ului, a vechii specii medievale, a cunoscut o înflorire nemaintâlnită, tocmai că reunea, în chip fericit pentru cântările lor de sinteză, sunetul și cuvântul, muzica și poezia[1].

         Cei apropiați poetului au adus mărturia potrivit căreia Eminescu a stat în tovărășia cântecului, fiind înzestrat cu glas și ureche muzicală. Născut într-o familie cu afinități muzicale, în care mama avea voce, iar tatăl cânta la flaut, Eminescu ,,cânta frumos”. Dr. Samoil Isopescu, avocat în Suceava, coleg cu poetul la Viena și-a amintit că: ,,Totdeauna când era acasă se plimba prin odae cu mâinile în buzunar, și cânta adesea: ,,Eu sunt Barbu Lăutarul și altele”[2].

        În anii vieții, Eminescu l-a cunoscut pe compozitorul Ciprian Porumbescu (1853-1883), la serbările de la Mănăstirea Putna închinate domnitorului Ștefan cel Mare (1871), a fost prieten cu Costache Bărcănescu, cântăreț cu care a petrecut împreună cu alți prieteni Crăciunul anului 1888. Cu acest prilej, poetul a cântat ,,O ierum, ierum”, un fragment dintr-o operetă. În relațiile lui Eminescu este amintit momentul iubirii pentru cântăreața Carlotta Patti, căreia i-a închinat poezia La o artistă.

          Muzicologul timișorean Viorel Cosma dă mărturie asupra unui fenomen și anume: preluarea melodiilor cântate de poet de lăutarii vremii. Așa s-a întâmplat cu piesa ,,Frunză verde de piperiu” care a intrat în repertoriul lăutarilor Nicolae Picu, Veniamin Lemisch și Grigore Vândereu. Aceeași soartă a avut-o opera poetică a lui Eminescu care a format textul unor melodii (lied, romanță, vals, muzică ușoară și pop-rock).

            Între compozitori îi amintim pe Gheorghe Dima (1847-1925), autorul a două bijuterii muzicale: Ce te legeni codrule și La mijloc de codru des, George Enescu (1881-1955), cu liedul Eu mă duc codrul rămâne și Paul Constantinescu (1909-1963), Patru madrigaluri pe versuri de Eminescu: Freamăt de codru, La mijloc de codru des, Peste vârfuri, Stelele-n cer.

          Compozitorii de factură bisericească, au îmbogățit creația muzicală de sorginte eminesciană. Preotul bucovinean Isidor Vorobchievici (1836-1853) a compus câteva lucrări: De ce nu-mi vii, Ce te legeni, Revedere. Din Banat avem trei compozitori cu melodii din lirica poetului din Ipotești: Preotul prof. Timotei Popovici (1870-1950), compoziția Doina se găsește în kardexul secției corale a Radiodifiziunii[3]. Cornel Givulescu (1893-1969), Înviere (1924) și De-aș avea (1927). În continuarea celor doi înaintași, Doru Popovici (1932-2019), autor de muzică bisericească și colaborator al presei bisericești e autorul a trei lieduri: Când însuși glasul gândurilor tace, Dintre sute de catarge, Și dacă…[4].

            Poezia lui Eminescu a fost o permanentă sursă de creație muzicală care a însoțit deceniile. Din perioada interbelică l-am avut pe Alexandru Grozuță (Mai am un singur dor) și apoi postbelică: Stela Enache și Florin Bogardo (La steaua), Gheorghe Sărac (Mai am un singur dor), Tudor Gheorghe (Sara pe deal), formațiile ,,Mondial” (Atât de fragedă) și Pro Musica (Dintre sute de catarge, Glossă).

         Capodopera poetică a lui Eminescu, Luceafărul i-a inspirat pe compozitorii români. Nicolae Bretan (1887-1968) este autorul primei opere de după Unirea din 1918. Opera într-un act și trei tablouri a fost prezentată pe scena Operei Române din Cluj. Același autor este autorul a 21 de lieduri pe versurile lui Eminescu. Un alt compozitor, Zeno Vancea e autorul unei cantate pe aceeași poetică.

          Pornind de la această contribuție și adăugând faptul că Zeno Vancea a trecut în veșnicie pe 15 ianuarie 1990, vom încerca să-l facem facem cunoscut la nivel local, pe un mare compozitor bănățean în acest an dedicat comemorării cântăreților bisericești.

           Zeno Vancea s-a născut la Bocșa Vasiovei în 8 octombrie 1900. Tatăl Octavian a fost funcționar la Prefectura lugojeană, actor diletant la Societatea Teatrală, înzestrat cu o remarcabilă voce de bariton, datorită căreia a activat în Reuniunea Română de Cântări și Muzică, dirijată de Ion Vidu. Mama sa, Johanna, profesoară de pian a urmat studii muzicale la Praga[5].

             Rămas orfan de tata de la 6 ani, apoi de mamă de la 11 ani, Zeno Vancea a fost dat spre adopție lui Edmund Feldman, sculptor diletant, literat și eseist lugojean, bancher și prieten al tătălui copilului.

             La Lugoj în timpul liceului, a studiat cu Ion Vidu (teorie-solfegiu, armonie). A urmat cursurile Academiei de Muzică din Budapesta și ale Conservatorului din București și Cluj (1918-1921). La Cluj a activat, în paralel la Opera Română unde a fost angajat de Tiberiu Brediceanu.

              În anii 1921 și 1926 a beneficiat de o bursă acordată de pianista Maria Braniște, prin care a urmat cursuri particulare la Conservatorul vienez.

            La revenirea în țară a fost numit prin concurs, profesor suplinitor de muzică instrumentală și ansamblu orchestral la Liceul Militar ,,Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș, iar din 1929, profesor de armonie, contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul târgmureșean. În perioada petrecută la Târgu-Mureș, Vancea a traversat o perioadă de creație prolifică, zămislind Cvartetul de coarde în stil bizantin; Două studii în stil bizantin pentru trio și coarde. În 1936 a compus Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, armonizată și aranjată pentru coruri mixte sătești după vechile melodii de strană din Ardeal[6].

            În timpul cedării Ardealului de Nord, Zeno Vancea s-a refugiat la Timișoara unde a fost profesor la Conservatorul Municipal de aici (1943-1945) și corepetitor, pianist acompaniator și dirijor la Opera Română din oraș (1941-1943). La Timișoara a publicat volumele Muzica bisericească la români. Studiu critic, Editura Mentor, 1944 și Îndreptar pentru uzul conducătorilor de coruri, 1945. În prima carte dedicată Muzicii bisericești, autorul sublinează necesitatea întoarcerii creatorilor la sursele muzicii bizantine și psaltice, cu o viziune preponderant polifonică a tratării muzicale[7].

          După preluarea Ardealului de Nord de autoritățile române, Zeno Vancea s-a reîntors la Târgu-Mureș unde este numit director până în 1948 când a fost numit director general în Ministerul Culturii.

           La București a ocupat catedra de Istoria Muzicii (1949-1952) și la cea de contapunct (1952-1968) de la Consevatorul din capitala țării. De-a lungul timpului Zeno Vancea a deținut mai multe funcții administrative la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (vicepreședinte între anii 1968 și 1977) și redactor-șef la revista Muzica între anii 1957 și 1964.

            În cadrul creației muzicale amintim muzică corală a capella, laică și religioasă (Liturghia pentru cor mixt pe melodii de strană din Banat), muzică de teatru, de scenă, de camera vocală și instrumental, vocal-simfonică[8].

            Zeno Vancea este autorul unor studii de muzicologie: Muzica bisericească corală la români; Istoria Muzicii universale și românești, Târgu-Mureș, 1938; Studii și eseuri muzicale, Editura Muzicală, București, 1974; Creația muzicală românească. Sec. XIX-XX, 2 vol., Editura Muzicală, București 1968; 1978.

        Pentru întreaga operă, lui Zeno Vancea i s-au acordat premii naționale și internaționale. Între acestea amintim Premiul ,,Herder” al Universității din Viena (1974) și titlul de membru corespondent al Academiei de Arte din Berlin (1975).

          Toate aceste fapte ilustrează în chip fericit această Zi a Culturii Române, în care Poezia, Muzica și Banatul și-au adus contribuții însemnate la îmbogățirea zestrei spirituale a neamului românesc.

 

---

[1] Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif Sava, Eminescu și muzica, Editura Muzicală, București, 1989, p. 12 (Se va prescurta în continuare Eminescu și…).

[2] Zoe Dumintrescu Bușulenga, Iosif Sava, Eminescu și..., p. 21.

[3] Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif Sava, op.cit…, p. 124.

[4] Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif Sava, op. cit., p. 111; 113-115; 127; 177.

[5] Constantin-Tufan Stan, Zeno Vancea etape biografice și împliniri muzicale, Editura Tim, Reșița, 2007, p. 8 (Se va prescurta în continuare Zeno Vancea…).

[6] Constantin-Tufan Stan, Zeno Vancea…, p. 17.

[7] Carmen Stoianov, Petre Stoianov, Istoria Muzicii românești, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005, p. 101-102.

[8] Constantin-Tufan Stan, Zeno Vancea…, p. 32-33.

Ziua Culturii Române în parohia Birda

 

   Pe 15 ianuarie, a fost sărbătorită Ziua Culturii Române, în parohia Birda din protopopiatul Deta. Sărbătoarea a debutat cu slujba Utreniei urmată de Sfânta Liturghie.

  După otpustul Sfintei Liturghii, oficiată în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din filia Sângeorge, a fost organizat un moment poetic-muzical dedicat Zilei Culturii Române.

     Manifestarea a debutat cu audierea cântecului ,,Eminescu”, interpretat de Ion și Doina Aldea Teodorovici. Elevii Școlii Primare din Sângeorge, în coordonarea prof. Maria Miron au realizat un montaj literar-artistic compus din eseul ,,Marele poet român Mihai Eminescu” lecturat de eleva Nițulescu Ionela și poeziile eminesciene: Între nouri și-ntre mare, Revedere, Cu penetul ca sideful, La mijloc de codru... recitate de elevii clasei a IV-a: Dulgheru Vanesa, Filip Petre, Nițulescu Ionela și Petrea Dragoș.

        Preotul Valentin Bugariu a pregătit un cuvânt ocazional: ,,Eminescu în muzică. Receptarea poeziei eminesciene la compozitorii români. Zeno Vancea la 33 de ani de la înveșnicire”. Subiectul ales se încadrează în tematica Anului comemorativ dedicat imnografilor și cântăreților bisericești.

    Vorbitorul a expus legătura lui Eminescu cu muzica, preluarea poeziei eminesciene de către compozitorii români, precum și prezentarea unui medalion biobibliografic al compozitorului bănățean Zeno Vancea (†15 ianuarie 1990). Pornind de la opera componistică de inspirație eminesciană, vorbitorul a prezentat contribuțiile lui Zeno Vancea în muzica bisericească. În cadrul volumului Muzica bisericească la români. Studiu critic, Editura Mentor, Timișoara 1944, autorul bănățean pledează pentru întoarcerea creatorilor la sursele bizantine și psaltice în ceea ce privește cântarea bisericească.

       Cu prilejul omagierii Zilei Naționale a Culturii Române a fost realizată și o expoziție din critica eminesciană cu volume iscălite de G. I. Tohăneanu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif Sava, Alex Ștefănescu, Mihai Cimpoi și din cea dedicată lui Zeno Vancea, Constantin-Tufan Stan.

        Toate aceste elemente au încercat să ilustreze Poezia, Muzica și Banatul și contribuția acestora la îmbogățirea zestrei spirituale a neamului românesc.

În curând...

 

Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2022

 

Parohia Birda face parte din parohiile arondate Protopopiatului Deta și este o parohie de categoria a II-a rural, cu biserică parohială, capelă filială, casă parohială, capelă mortuară, două cimitire confesionale și teren arabil. Conform Conscripției parohiale, comunitatea creștin-ortodoxă din parohie numără 209 familii, 160 în parohie și 49 în filie cu 428 credincioși din care în parohie sunt 351 persoane și în filie, 77 persoane.

Planul cadru al activităților religioase, culturale și filantropice a fost dedicat Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al Sfinților Isihaști, și a presupus desfășurarea de activități în biserică și on-line prin blogul Parohiei și pagina destinată catehezei intitulată ,,Hristos împărtășit copiilor”.

 

            Activitatea religios-pastorală:

 

În cursul anului, atât în biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, cât și în capela filială cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” au fost oficiate slujbe în Duminici și sărbători, fie cu prilejuri speciale cum a fost Noaptea de Anul Nou (1 ianuarie); Ziua Culturii Române (15 ianuarie), Ziua Unirii Principatelor Române (24 ianuarie), Deportarea în Bărăgan (19 iunie), Ziua națională de conștientizare a violenței împotriva creștinilor (15 august), Duminica românilor migranți (22 august), Începutul anului bisericesc (1 septembrie) și Ziua Națională a României (1 decembrie).

În cazul praznicelor și sărbătorilor bisericești a fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) și Sfânta Liturghie. Iar în Duminici a fost oficiată Vecernia în Ajun, urmată de Utrenie, Sfânta Liturghie și Vecernie (seara).

Pe timpul Postului Paștilor au fost săvârșite slujbe religioase după cum urmează: Canonul cel Mare (în prima săptămână a Postului), Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (miercurea și vinerea), pomenirea morților și slujba Denilor (în Săptămâna a V-a din Post și în Săptămâna Mare).

În Postul Adormirii Maicii Domnului a fost oficiat zilnic slujba Acatistului / Paraclisului Maicii Domnului, în Ajun a fost săvârșit Prohodul Maicii Domnului după Vecernie și înainte de Utrenie.

Sărbătorirea hramului bisericilor a fost un moment deosebit, la Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie). La aceste prilejuri de îndoită sărbătoare a fost oficiată în Ajun, Slujba Privegherii, urmată în ziua de prăznuire de Acatist, sfințirea apei, Sfânta Liturghie și ritualul Tăierii colacului.

Sfintele Taine au fost oficiate la cererea credincioșilor. Astfel în parohie a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște, bianual și o dată în biserica din Sângeorge. Au fost săvârșite 18 Botezuri, 14 în parohie și 5 în filie și 7 Cununii, din care 5 în parohie și 2 în filie. Tainele Mărturisirii și Împărtășirii au fost oficiate cu precădere în cele patru posturi din timpul anului, dar și de câte ori credincioșii au simțit această nevoie.

În cadrul ierurgiilor amintim cele legate de sfârșitul trupesc al omului. Au fost prohodiți 13 credincioși, 10 în parohie și 3 în filie. A fost oficiată ierurgia sfințirii apei la Bobotează și Izvorul Tămăduirii. Cu prilejul Praznicului Înălțării Domnului au fost pomeniți eroii locali la Monumentele din Birda și Sângeorge.

Slujbă de Tedeum au fost oficiate cu prilejul începerii anului școlar (15 septembrie), de mulțumire la începutul anului bisericesc și civil, și Tedeumul la sărbători bisericești cu prilejul Zilelor dedicate unirii românilor.

Pastorația individuală a fost realizată prin intermediul Tainei Spovedanii, dar și prin cele patru vizite pastorale: de Bobotează, Sfintele Paști, Înălțarea Sfintei Cruci și Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.

 

            Activitatea cultural-educativă

 

Educația religioasă a fost prezentă la fiecare serviciu religios prin intermediul predicii (omilie, predică tematică și ocazională) dar și prin cateheză ilustrată cu ajutorul calculatorului.

     La bisericile din Birda și Sângeorge au fost distribuite ,,Ziarul Lumina” al Patriarhiei Române și revista ,,Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei. Tot pentru credincioșii din cele două comunități a fost dăruită publicația ,,Arhanghelul, revistă de cultură și religie rurală” în 4 numere. Ultimul număr a adus credincioșilor și un calendar creștin-ortodox de buzunar.

    Au fost realizate momente culturale și educative prin prezentări și expoziții de carte, expoziție de costum popular, poezie, cântec religios și patriotic și film documentar la Ziua Culturii Române, Ziua Unirii Principatelor, Ziua Universală a Iei și Ziua Națională a României. La Sângeorge s-a desfășurat recitalul de colinde destinat copiilor ,,Vin colindătorii cum veneau odată…” ajuns la cea de-a V-a ediție.

În perioada lunilor decembrie 2020-aprilie 2022 s-a desfășurat în parohie și în filie Concursul Național Catehetic Proiectul propus de Parohia Birda a obținut, în urma jurizării, Premiul al II-lea la nivel județean.

În 16 septembrie a avut loc la Birda aniversarea revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” cu prilejul împlinirii a zece ani de apariție neîntreruptă (2012-2022). Momentul aniversar a debutat cu slujba Tedeumului de mulțumire oficiat de un sobor de preoți și a fost urmat de lansarea volumului Arhanghelul. 10 ani în slujba comunității parohiale, 227 p.. Realizat de către preotul Valentin Bugariu, cartea oferă cele mai reprezentative articole care au apărut în cursul vremii în publicația de la Birda, cronica parohială și fotografii din cotidianul vieții bisericești din Birda și Sângeorge.

La nivel de parohie au fost organizate activități religios-culturale concretizate în oficierea Sfintei Liturghii în sobor, împărtășirea copiilor, acțiuni filantropice, cateheze susținute atât în parohie, cât și în filie. Au fost realizate și aniversări și omagieri ale unor zile istorice și personalități: ,,Sărbătoarea Unirii Basarabiei cu România la Birda și Sângeorge” (27 martie); ,,Ziua Universală a Iei” (24 iunie); ,,Ziua Națională de Conștientizare a violenței împotriva creștinilor” (16 august); ,,150 de ani de la înveșnicirea lui Avram Iancu” (14 septembrie) ,,Cinstirea Sf. Paisie de la Neamț” (15 noiembrie).

Copiii care au participat la realizarea Concursului Național Catehetic la nivel parohial au avut prilejul participării la activitățile unei tabere de creație desfășurată la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, dar și la un festival de colinde care a avut loc în parohia Voiteg.

Credincioșii au la dispoziție și o pagină de internet a parohiei, http://parohiaortodoxabirda.blogspot.com pe care au fost stocate în cursul anului 118 de materiale reprezentând știri, fotografii de la activitățile realizate, cuvinte de învățătură, prezentări de carte și revistă religioasă ș. a..

Tot pentru nevoile credincioșilor au fost realizate cateheze ilustrate care au fost prezentate fie în biserică, fie on-line. Colecția acestor documente poate fi accesată pe site-ul:  https://ro.scribd.com/presentation/607807536/Catehez%C4%83-dedicat%C4%83-Anului-comemorativ-din-Patriarhia-Roman%C4%83-2022;

https://ro.scribd.com/presentation/593243821/Catehez%C4%83-istoric%C4%83. 

Preotul Valentin Bugariu a reprezentat parohia la realizarea unor emisiuni la Radio Trinitas și la apariția unor publicații eparhiale: ,,revista ,,Învierea” și ,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei”, alte publicații parohiale și rurale din Banat.

Același autor a publicat volumul Arhanghelul. 10 ani în slujba comunității parohiale, Editura Sitech, Craiova, 2022, 227 p. și următoarele articole: ,,Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski și moștenirea duhovnicească” în ,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei”, 2022, p. 239-257; ,,Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața. Opera. Rugăciunea” în ,,Sfeșnicul”, nr. 1-2 / 2022, p. 36-40; ,,Istoricul orașului Gătaia și al satelor aparținătoare (I)”, în ,,Columna 2000”, nr. 89-92 / 2022, p. 96-101; ,,Rugăciunea lui Vasile Voiculescu” în ,,Lumina Vieții”, nr. 17; 18; 19; 20 / 2022, p. 3-4; 6-7; 4 (și în ,,Sfeșnicul”, nr. 1-2, p. 41-45).

 

Activitatea misionar-filantropică

 

Credincioșii parohiei au participat la Taina Sfântului Maslu oficiate în parohiile vecine la Berecuța, Gătaia, Pădureni și Voiteg.

La nivel filantropic menționăm faptul că fiecare activitate culturală desfășurată în parohie a avut și un moment filantropic.

Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului prin sprijinul Parohiei s-au achiziționat și distribuit 100 de pachete cu dulciuri pentru copiii din parohie și filia Sângeorge.

 

Activitatea administrativ-gospodărească

 

În cursul anului 2021 au fost achiziționate de la Protopopiat și Depozitul de obiecte bisericești, materiile necesare cultului și documentele justificative (vin liturgic, mir, cărbuni, tămâie, lumânări, candele, chitanțiere, ordonanțier de plată) și calendarele creștin-ortodoxe (de perete, buzunar, birou și spirală).

În cursului anului au fost efectuate lucrări capitale la biserică și întreținere la casa parohială. La biserică a fost realizată o copertină din fier forjat, cu acoperiș cu plăci de policarbonat, iar la biserica din Sângeorge au fost automatizate clopotele, au fost confecționate două bănci de exterior și a fost achiziționată o baterie pentru centrala termică: La exterior și a fost amenajată curtea lăcașului de cult.

 

      Activitatea financiară:

 

      La sfârșitul anului, Parohia Birda înregistrează următoarea situație financiară:

      Total venituri: 187.634 lei;

      Total cheltuieli: 183.669 lei;

      Sold: 3.965 lei, din care în casă: 18 lei și în bancă: 3. 947 lei.

      Parohia Birda nu înregistrează la sfârșitul anului 2022 debite către furnizori de servicii.