Un alt mijloc de a
spori bucuria Nașterii Domnului (pentru că aceasta este sărbătoarea) pe care o
cinstim fiecare după puterile noastre. Un alt import din Occident și denumit
,,Secret Santa” își face apariția în apropierea acestei sărbători. Pe scurt o
persoană care își ascunde identitatea dăruiește un cadou altei persoane.
Același lucru se poate petrece în sânul unui grup social.
Până la urmă dăruirea unui gând, a
unui sentiment, a unui obiect dezvăluie noblețea sufletească a celui care face
acest gest. Numai că astăzi, din păcate, totul devine comercial: Sărbătoarea
devine magie, conținutul târg de Crăciun, iar darul venit de la Moș Crăciun
(identificat în folclorul popular românesc cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu)
cum ne arată în chip deslușit o colindă, un cadou material (dacă s-ar putea cât
mai substantial), în loc de unul spiritual:
,,Ia sculați,
boieri, sculați!
Că vă vine Moș
Crăciun,
Mititel
și-nfățășel,
Cu scufia de
mătase”
(Cf. Pr. Dumitru
Bălașa, ,,Semnificația Crăciunului în folclorul popular românesc”, în vol. Lumina
teologică a colindelor românești, Editura Basilica a Patriarhiei Române,
București, 2020, p. 35).
Moșul apare reprezentat rumen,
îmbrăcat în roșu și neapărat însoțit de o reclamă la o băutură răcoritoare.
Sigur că până la urmă modelul
contează, care este unul spiritual. Astfel că de Nașterea Domnului îl cinstim
pe Mântuitorul Hristos, pe Maica Sa, Familia Sfântă. Din această bucurie se
naște și dăruirea, care nu ar trebui să anuleze sau să știrbească în vreun fel
mesajul evanghelic al sărbătorii. Aduc
ca argument spusele Patriarhului nostru: ,, Bogăția teologică și spirituală a
colindelor de Crăciun derivă din învățătura Bisericii Ortodoxe, inspirată de
textul Evangheliei și de scrierile Sfinților Părinți, care au meditat profund
la taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, arătată nouă prin taina iubirii
lui Dumnezeu pentru oameni, arătată nouă prin Întruparea și Nașterea Fiului
Său, Cel ce S-a făcut Om din iubire față de oameni (Ioan 3, 16).
Însă așezarea lui Iisus Hristos în
iesle, după nașterea Sa ca Prunc în peștera din Bethleem, mai are un alt
înțeles duhovnicesc: orașul Bethleem înseamnă ,,Casa pâinii”, iar ieslea este
locul unde animalele primesc hrana. Deci Pruncul Iisus este ,,Pâinea care Se
coboară din cer […] din Care, dacă va mânca cineva, nu moare […], ci va fi viu
în veci” (cf. Ioan 6, 50-51). În Sinaxarul sărbătorii Nașterii Domnului se
spune că Domnul Iisus Hristos S-a născut ,,în ieslea dobitoacelor ca pe noi
oamenii de dobitocie să ne izbăvească”. Cu alte cuvinte, Iisus vine în lume să
ne învețe să nu trăim numai trupește, hrănindu-ne doar cu hrană materială din
lumea pământească trecătoare, ci să ne hrănim spiritual cu Dumnezeu-Cuvântul,
Care S-a făcut Om și Se oferă oamenilor în Sfânta Euharistie spre viața veșnică”
(Op. cit., p. 6-8).
Să încercăm să cinstim Ziua așa cum
se cuvine, vestind Minunea din Bethleem, care dă o nouă certitudine credinței
noastre.
Hristos S-a născut!
