marți, 21 mai 2024

,,Un destin, doi eroi și o carte”

 

La sărbătoarea Sfinților Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa  Elena, a fost oficiată Slujba Privegherii în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge și Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda, jud. Timiș.

Tot cu acest prilej a fost susținută o cateheză ilustrată cu tema: ,,Un destin, doi eroi și o carte” la clasa a IV-a de la Școala Gimnazială Birda. Activitatea se înscrie în omagierea personalității luptătorului ardelean Avram Iancu la 200 de ani de la naștere, precum și a amintirii apariției monografiei închinate acestuia Avram Iancu (1924, 135 p.) la 100 de ani la la prima ediție.

Dacă lumea creștină își omagiază Împărații care și-au adus contribuția la libertatea și dezvoltarea Bisericii, noi românii îl pomenim în mod deosebit pe Avram Iancu, cartea care l-a făcut cunoascut și pe principalul său monograf al Crăișorului.

Aniversarea a fost pregătită prin susținerea unei cateheze illustrate cu ajutorul calculatorului și videproiectorului, a vizionării a unor materiale documentare și a prezentării unor volume. Elevii au citit fragmente din diapozitivele catehezei descoperind conținutul în 11 etape de concepere a acesteia.

Titlul catehezei amintește de soarta celor doi luptători ai românismului, Avram Iancu care a sfârșit peregrin prin Ardeal și Silviu Dragomir (1911-1962), cunoscut cercetător și profesor universitar la Sibiu și apoi la Cluj Napoca, făuritor de gazete, participant și secretar al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia (1918) care a suferit închisoare politică, pierzându-și toate bunurile materiale și locuind până la finalul vieții la Institutul de Istorie al Academiei Române din Cluj-Napoca.

În urma celor doi rămâne lupta pentru un ideal și biruința, păstrarea acestui destin în memoria românilor. Într-un volum dedicat lui Avram Iancu, Florian Dudaș întărește această afirmație: ,,Nicăieri amintirea lui Iancu nu este mai vie, mai puternică decât în Munții Apuseni, unde se simte o stare de veghe, o credință ce nu are limite”.