Popas de o zi la Mănăstirea Brebu din Caraș-Severin

       În cadrul Săptămânii altfel organizată la Birda și în școlile din Sîngeorge, Berecuța și Mănăstire în perioada 26-30 martie s-au derulat activități educaționale, sociale și religioase. Cu sprijinul Primăriei Comunei Birda și cu sprijinul d-lui Marius Gh. Stoian, primarul localității și prin Acordul de Parteneriat dintre Școală și Biserică a fost realizată o excursie de o zi la Mănăstirea ,,Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Brebu, jud. Caraș-Severin. Elevii Școlilor și Grădinițelor cu Program Normal din satele aparținătoare ale comunei însoțiți de către prof. Maria Dârpeș, prof. Camelia Cazacincu, prof. Jasna Draghici, prof. Nicoleta Milovanov au făcut un popas la Mănăstirea din Brebu și la Muzeul locomotivelor din Reșița.

Contribuția Bisericii Ortodoxe din Basarabia la unirea cu România

               Pe 27 martie 2018 se împlinesc 100 de ani de la semnarea Actului Unirii Basarabiei cu Regatul României. La acest eveniment de importanță deosebită Biserica Ortodoxă Română din Basarabia și-a adus contribuția la fel ca în toate prilejurile în care poporul de o parte și de alta a Prutului a luptat pentru libertate, independență și unitate națională.

            În tinutul românesc dintre Prut și Nistru a existat întotdeauna conștiința apartenenței la națiunea română, limba română și credința ortodoxă. În preajma anului 1918 un aport deosebit în iscălirea Actului Unirii l-a avut două evenimente istorice: declanșarea în februarie 1917 a revoluției bolșevice și mediatizarea dreptului de autodeterminare al popoarelor și prezența unor bande de bolșevici înarmați care au terorizat și jefuit populația civilă. Acum au căzut jertfă pentre libertate câțiva luptători pentru limbă și neam: protoiereul Dimitrie Baltaga, avocatul Simion Murafa, inginerul Andrei Hodorogea și moșierul Mihail Razu[1].

            La cererea Sfatului Țării adresat Guvernului român în 5 ianuarie 1918 a fost deplasat un detașament de grăniceri și voluntari moldoveni, cca. 850 de la Kiev, Divizia 11 Infanterie a trecut însă Prutul și a restabilit ordinea.

            Pe 24 februarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Basarabiei pentru ca pe 27 martie la orele 16,15 minute același Sfat al Țării sub președenția lui Ion Inculeț au proclamat unirea Basarabiei cu România.

            Biserica Ortodoxă cu acest prilej a luptat prin întruniri publice și presa eparhială pentru independența Bisericii și revenirea la limba română în cult și grafia cu litere latine în detrimentul buchilor slavonești.

            Prima manifestate a clerului, dascălilor și epitropilor bisericești întinsă în răstimpul a 7 zile  a fost ținută între 19 și 25 aprilie 1917 la Casa eparhială. Adunarea extraordinară convocată de arhiepiscopul Anastasie a adoptat o Rezoluție care declară Biserica Ortodoxă Română autonomă, cârmuită de mitropolit și episcopi sufragani originari de aici, cu slujbe în limba poporului (română n. n.).

            Pe 21 noiembrie 1917 a fost oficiată Sf. Liturghie la catedrală sub protia episcopului vicar Gavriil Cepur. Aici toate rugăciunile, vozglasurile și cântările au fost oficiate în românește. Cu acest prilej s-a slujit Te-Deumul și au fost sfințite steagurile naționale tricolore.

            Biserica Ortodoxă din Basarabia a fost reprezentată în Sfatul Țării de protoierul Alexandru Baltaga care a votat unirea[2].

---

[1] Mircea Păcurariu, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 105.

[2] Boris Buzilă, Din istoria vieții bisericești din Basarabia (1812-1918; 1918-1944), Editura Fundației Culturale Românești, București / Întreprinderea Editorial Poligrafică, București, 1996, p. 83; 88; 104.

Taina Sfântului Maslu de obște în parohia Ferendia

                La inițiativa și purtarea de grijă a P. C. Părinte Tiberiu Gherasim, parohul bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din parohia Ferendia a fost oficiată Taina Sfântului Maslu în biserica parohială în Duminica a V-a din Postul Mare cu începere de la orele 16,00.

            Cu acest prilej au slujit P. C. Părinți Adam Rugaci (adm. Șemlacu Mare), Zoran Milovanov (Berecuța), Ionel Marius Crăciunescu (Clopodia), Damian Griguță (Gherman), Sebastian Andrei Petrescu (Percosova) și Valentin Bugariu (Birda).

            Predica ocazională a fost susținută de către părintele Valentin Bugariu care pornind de la cea de-a doua Evanghelie citită la această taină, unde Zaheu a avut atât dorință de a-L vedea pe Mântuitorul, în acest caz păcatul nu a rupt legătura cu Dumnezeu și apoi disponibilitatea de a se jertfi pentru împlinirea idealului său.

            S-au împărtășit de rugăciunea în comun de citirea textelor scripturistice și împărtășirea din harul Tainei Maslului mai mulți enoriași din parohie.

,,Foaia Săcoșana”, nr. 1 (27) / 2018

        A apărut primul număr al revistei ,,Foaia Săcoșană” pe 2018. Publicația se deschide cu un articol semnat de prof. Gheorghe Lungu, redactorul șef al revistei, ,,Realități rurale (IV)”. În câteva rânduri, autorul amintește de câteva inițiative culturale de la Sacoșu Mare: biblioteca sătească, Corul bărbătesc (1927) compus din 180 de coriști și condus de Ion Bloju din Sinersig și de localnicii Gh. Groza și Gh. Zbăgan. Corul a dat concerte nu doar în vatra satului, ci și la căminele culturale din Buziaș, Hitiaș, Racovița, Visag și Lugoj.

            În cuprinsul celorlalte pagini regăsim: literatură, poezie, studii de cultură locală și glosar de cuvinte din Sacoș.

            Două pagini le închină neobositul redactor șef Gheorghe Lungu unei probleme mereu actuale: ,,Centenar 1918-2018. Tabel nominal…”.

            Publicația poate ci sonsultată la adresa: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/foaia_sacosana_nr.1-2018.pdf.

,,Anghelos”, nr. 1 (61) / 2018

          Revista Parohiei Ortodoxe Române din Sânmihaiu Român ajunsă la cel de-al 61 număr în răstimpul a șapte ani de apariție neîntreruptă propune în primul număr din anul 2018 un nou număr în 15 pagini pentru parohieni dar și pentru cititorii de presă religioasă și rurală din Banat.

            Gândită și trudită de către P. C. Părinte Dan Gîrjoabă slujitor al Parohiei din localitate, publicația propune celor interesați o crestomație de învățătură creștină în diferite forme de abordare: pastorala ierarhului Mitropoliei Banatului, predică, cateheză, inițieri liturgice ș. a.. Tot în paginile acestui număr regăsim pagini de istorie între care amintim pentru Centenarul Unirii: ,,Participanți bănățeni la Marea Unire de la Alba Iulia” de Ioan Traia (p. 13).

            Ne-a reținut atenția pentru istoria localității articolul iscălit de părintele cons. dr. Sasa Iasin, ,,O familie nobiliară cu domeniu la Sânmihaiu Român”. În text se face amintire de familia nobiliară Jeszenszky (1347) din nord-vestul Slovaciei. Familia s-a divizat în 1521 în două ramuri, una în comitatul de Szatmar, cealaltă în cimitatul Baranya. Din ramura de Szatmar a provenit nobilul György stabilit în comitatul Timiș și nepotul său Ferencz (n. 1810) care a îndeplinat funcții în administrație: procuror al comitatului și comisar guvernamental. Fiul său, Béla a cumpărat de la trezoreria statului mai multe moșii printre care și cea de la Sânmihai. În această moșie care număra 115 iobagi în 1838, nobilul a ridicat o moară pe aburi.

            Din rubrica ,,Rânduri și gânduri” aflăm de o altă izbândă cărturărească a harnicului Părinte Dan Gîrjoabă: volumul Drumul spre Betleem… Ed. Hoffman, 2017, 119 p..

            Revista poate fi citită integral accesând link-ul: https://www.scribd.com/document/374702654/anghelosrevista61#download

,,Talpa Țării”, nr. 1 / 2018

         A apărut la Timișoara în redacția ziaristului profesionist Nicolae Toma o revistă intitulată ,,foaie pentru românii emancipați de pretutindeni”. Publicația înscrisă prin membrii Colegiului de Redacție: prof. Ioan Traia, prof. Gheorghe Lungu, av. Ioan Ionescu în Asociația Publiciștilor din Presa Rurală în Banat este recomandată publicului printr-un cuvânt intitulat ,,Un nou periodic rural ˂˂Talpa Țării>>” de către Ioan Traia, președintele Asociației. Sumarul revistei este format din: investigații sociale, istoria satului Babșa, exemplificări filologice dar și prezentarea muzeului prof. Gheorghe Rancu Bodrog din Caraș-Severin. Tot în acest număr regăsim și poezie aparținând lui Radu Gyr și Vasile Barbu.

            Felicitări echipei redacționale, căreia îi dorim putere în îndeplinirea ,,misiei” de a face cunoscut satul bănățean de odinioară și cel de astăzi din Banatul din totdeauna.

,,Învierea”, nr. 68 (602) / 2018

           A apărut un nou număr al revistei eparhiale ,,Învierea” de la Timișoara. Cuprinsul acestui număr pe luna februarie propune cititorilor un sumar bogat și diversificat format din prezentarea activității Arhiepiscopiei Timișoarei cuprinsă într-un ,,Raport general…” iscălit de Cancelaria Centrului Eparhial. (8 p.). Acesta este urmat de descinderi scripturistice, istorie bisericească locală, panegirice, prezentare de carte. Între semnatarii acestor articole îi amintim pe: Daniil, arhiereul, pr. dr. Ioan Bude, protopopul Protopopiatului Timișoara I; pr. dr. Ionel Popescu, vicar administrativ eparhial; pr. prof. dr. Vasile Muntean.

            Partea a doua a revistei ilustrează în știri și imagini bogata activitate a Eparhiei Timișoarei (p. 15-28) de-a lungul a trei rubrici: ,,Actualitatea bisericească; ,,Pagina Ascor” și ,,Itinerar pastoral al Î. P. S. Mitropolit Ioan”.

            Revista realizată de P. C. Părinte dr. Marius Florescu poate fi citită în cadrul bibliotecii parohiale dar și accesând link-ul: http://mitropolia-banatului.ro/33554432/wp-content/uploads/2018/03/Invierea-februarie.pdf.

Împărtășirea copiilor la Sîngeorge

              Vineri, 23 martie de la orele 9,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în capela cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sîngeorge, parohia Birda, protopopiatul Deta.

            Cu acest prilej au fost mărturisiți și cuminecați cu Trupul și Sângele Domnului elevii de la Școala Primară și Grădinița cu Program Normal din Sîngeorge. Copiii au fost însoțiți la biserică de prof. Maria Dârpeș.

            Participarea la Sf. biserică și împărtășirea cu Sfintele Taine este o activitate religioasă cuprinsă în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală.

Împărtășirea copiilor în parohia Birda

              Mirecuri, 21 martie cu începere de la orele 9,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.

            Sf. Liturghie a fost oficiată de P. C. Părinte Călin Negrea de la parohia Gătaia, iar preotul Valentin Bugariu a administrat Taina Mărturisirii elevilor claselor V-VIII de la Școala Gimnazială din localitate. Copiii au fost însoțiți de profesori la biserică.

Altelierul de pictură ,,Prima mea icoană”

Marți, 20 martie s-a desfășurat în cadrul Școlii Gimnaziale din Birda a II-a ediție a Atelierului de pictură ,,Prima mea icoană”. Activitatea religios-artistică se adresează elevilor de gimnaziu și liceu din comuna Birda și satele aparținătoare. Față de prima ediție desfășurată în primăvara anului 2017 s-a înregistrat o creștere a numărului de participanți de la 14 la 27, a materialului folosit în realizarea icoanei: pânză și sticlă, dar și a culorilor întrebuințate oferite de Primăria Comunei Birda prin referentul cultural Anderwald Dara. De coordonarea acestei ediții s-au ocupat: prof. Sorina Onița, prof. Doru Popa, profesorul de religie și preotul Valentin Bugariu de la parohia din localitate.

Au contribuit cu lucrări următorii elevi: Baniaș Daniela (cls. a VI-a); Bisi Maria Magdalena (cls. a VII-a); Brezga Cătălin (cls. a VII-a); Buțu Corina (cls. a IX-a); Buțu Raluca (cls. a VII-a); Cocoș Andrei (cls. a VII-a); Cojocar Adina (cls. a XI-a); Ciobanu Alexandru (cls. a VI-a); Creinicean Dănuț (cls. a VIII-a); Indri Ana-Maria (cls. a VII-a); Jurma Claudia (cls. a VI-a); Matei Cristina (cls. a X-a); Miron Denisa (cls. a VIII-a); Morușca Lavinia (cls. a IX-a); Murgea Cristian (cls. a VII-a); Pașca Adelin (cls. a VIII-a); Pașca Cristina (cls. a VIII-a); Petrea Maria (cls. a VIII-a); Piloiu Călin (cls. a VI-a); Pomuț Jolan (cls. a VII-a); Popovici Paul (cls. a VII-a); Prună David (cls. a VIII-a); Stancov Lisa (cls. a IX-a); Șuclea Petronela (cls. a IX-a); Vălcan Andrada (cls. a X-a);Vălean Alexandru (cls. a VII-a) și Weisz Markus (cls. a IX-a).

Icoanele pictate vor fi expuse în cadrul Primăriei din Birda. Activitatea este cuprinsă în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală pentru anul școlar 2017-2018.

Împărtășirea copiilor în parohia Berecuța

          Miercuri, 14 martie de la orele 10,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sființite în capela cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din satul Mănăstire filie a parohiei Berecuța, protopopiatul Deta.

            Cu acest prilej s-au împărtășit cu Sfintele Taine ale Mărturisirii și Împărtășirii elevii preșcolari și școlari de la Școlile Primare din Berecuța și Mănăstire. Copiii au fost însoțiți la Sf. biserică de către educatorii și învățătorii de la unitățile de învățământ.

            Cu acest prilej au slujit la invitația P. C. Părinte Zoran Milovanov, parohul locului, P. C. Părinți Codruț Matei (Spitalul de Psihiatrie), Jivovine Maletici (Denta), Călin Negrea (Gătaia), Tiberiu Gherasim (Ferendia) și Valentin Bugariu (Birda).

            După otpustul Sfintei Liturghii copiii însoțiți de educatori și preoții slujitori au făcut un popas la Mănăstirea ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Mănăstire. Aici, în biserica cea mare a așezământului monahal s-au închinat la moaștele Sfântului Mucenic al Creștinătății.

Taina Sfântului Maslu în parohia Sculea

             În Duminica a III-a din Postul Mare a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din parohia Sculea, protopopiatul Deta.

            La invitația P. C. Părinte Ioan Marcu, parohul locului, al Consiliului și Comitetului Parohial au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C. Părinți Adam Rugaci (adm. Șemlacu Mare), Matei Codruț (Spitatul de Psihiatrie), Călin Negrea (Gătaia), Iulian Popa (Colonia Gătaia) și Valentin Bugariu (Birda).

            Cuvântul de învățătură a fost susținut de P. On. Părinte Protopop care a cuvântat pe tema primirii și acceptării Crucii, ca prim pas al educației creștine de astăzi. Numai acceptând Crucea putem să ne încredințăm de viața în Hristos.

            S-au împărtășit de rugăciune și de lucrarea Sfintei Taine, mai mulți creștini din parohie precum și din parohiile Gătaia și Colonia Gătaia.

Sfinții 40 de Mucenici, amintirea jerfei deținuților politici din România

La începutul primăverii în fiecare an ne amintim de jertfa celor 40 de mucenici din Sevastia Armeniei. Aceștia au fost soldați romani care au îmbrățișat Creștinismul în timpul lui Liciniu (308-324). Dovediți că sunt creștini au fost îndemnați să aducă jerfe zeilor, iar pentru că au refuzat au fost lăsați să înghețe într-un lac din acele ținuturi.

Amintirea jerfei acestor mucenici s-a păstrat până astăzi prin câteva obiceiuri la români. În ziua Mucenicilor, se aprinde gunoiul, iar oamenii sar peste foc în amintirea chinurilor celor 40 de mucenici, sau pentru ca în vara în care va urma să fie sănătoși. Copiii înțeapă pământul cu bețe, gest prin care ,,alungă” iarna și cheamă primăvara. ,,Măcinicii” este un străvechi obicei sărbătorit de 9 martie, considerat hotar între iarnă și vară, între zilele aprige ale Dochiei și cele călduroase ale Moșilor. Obiceiurile din ziua de Mucenici se desfășoară după un anumit scenariu: prepararea ,,sfinților, sfințișorilor, bradoșilor”, aceștia fiind un fel de colăcei sub formă de ,,8”, unși cu miere și presărați cu nucă. Se credea că, în această zi, este bine să bei până la 40-44 de pahare cu vin (cred că păhărele mici), pentru purificarea sângelui. De Mucenici se curățau stupii. Se spune în popor că așa cum va fi vremea în această zi, va fi încă 40 de zile[1].  

În această zi potrivit hotărârii Patriarhiei Române se face pomenirea deținuților politici din perioada 1948-1989, ziua amintește de jerfa deținuților anticomuniști din România. Anul trecut ne-am amintit de martirii creștini din temnițele comuniste și de efortul Patriarhului Justinian Marina de a salva Biserica Ortodoxă Română și de o menține vie prin slujire, învățământ și misiune, prin editarea de carte religioasă, liturgică ș. a..

Anul acesta vom încerca să ne aducem aminte de mecanismele regimului comunist așa cum reiese din scrierile unor cercetători și publicate în volum: Cosmin Budeancă, Florin Olteanu (coord.), Stat și viață privată în regimurile comuniste, Editura Polirom, Iași, 2009, 454 p..

Prima grijă a oricărui regim totalitar o reprezintă aparițiția unor norme juridice care să sprijine acțiunea politică. Legea fundamentală a fost Constituția R. P. R., în două versiuni: 1948 și 1952. Cea din urmă este ,,prima și ultima Constituție stalinistă din România”. Prin această Constituție asistăm la inaugurarea partidului unic, singurul conducător al tuturor instituțiilor statului. În art. 86 se prevedea pentru prima dată că ,,Partidul Muncitoresc Român este forța conducătoare atât a organizațiilor celor ce muncesc, cât și a organelor și instituților de stat”. Orice contestare a legimității conducerii statului devenea ilegală[2]. Pe plan administrativ-teritorial a apărut Regiunea Autonomă Maghiară, Regiunea Stalin, iar județele au devenit după model sovietic, raione, orașe raionale, comune și sate.

O luptă a fost dusă de partidul unic de a șterge memoria colectivă. În acest sens au fost epurate cărțile, au fost distrse sate și orașe prin realizarea unor clădiri rupte de tradiția poporului român.

Pentru cenzura cărții a apărut la început un Departament de Control care urmărea din 1944 presa, acordând vize ,,pozitive” și ,,negative” acestora. Din 1945 controlul a fost extins și asupra cărților. Din această Comisie de Control a făcut parte reprezentanți din Societatea Scriitorilor Români și Academia Română conduși de ministrul Propagandei, Petre Constantinescu-Iași.

Au fost distruse volume de o inestimabilă valoare, au fost epurate anticariatele, bibliotecile particulare și publice, cele școlare fără niciun criteriu. Au fost topite operele lui Timotei Cipariu, Dimitrie Cantemir, Constantin Rădulescu Motru, C. Nary, M. Ralea ori Perpessicius. Din această enumerare vedem că au fost distruse cărțile unor personalități ale culturii românești, de la reprezentanții Școlii Ardelene, la prinți ai Moldovei, filosofi, pedagogi, critici literari.

Cu o furie nemaoîntâlnită s-au controlat 35 magazine de anticariat de cărți din care s-au scos 587 lucrări nedifuzabile și epurabile; 5 librării cu secție de bibliotecă de împrumut la care s-au blocat 77 de volume; o anticărie cu o secție de bibliotecă de împrunut la care s-au blocat 56 cărți; opt anticării cu standuri în locuri fixe, care nu aveau autorizația de funționare a Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor; 5 biblioteci de împrumut în care s-au găsit 180 de cărți epurate și nedifuzabile; 4 librării cu secție de anticariat de unde au fost scoase 110 lucrări[3].

Cu acest prilej au fost topite volume bisericești între care amintim Anastasimatar în traducerea lui Anton Pann (1854) și Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă imprimată la Tipografia Arhidiecezană din Sibiu în 1855.

De interes s-au bucurat bunurile imobile și mobile ale foștilor conducători ai satului. Noii conducători comuniști, muncitori și proletari în aceeași măsură au preluat bunurile fostei burghezii: vile, mobile, opere de artă, obiecte de valoare (bijuterii, ceasuri), vestimentare ș. a..

Pentru întreținerea așa-zisei legalități a fost creată o Direcție a Administrației bunurilor devenită Întreprindere de locuințe și localuri și Direcție de Bunuri (1948-1953). Toate bunurile confiscate au fost la dispoziția Ministerului de Interne condus de Alexandru Drăghici. A existat o acțiune de jaf organizat la vilele din Sinaia și Predeal, castelele din Lăpușna, Sinaia, Săvârșin și Mogoșoaia. Parte din aceste bunuri au fost preluate de personalul politic, parte au fost oferite sub forma unor cadouri colaboratorilor iar altele au trecut granițele țării. Un tablou celebru de Nicolae Grigorescu, Carul cu boi (o variantă), este făcut cadou sovieticilor cu ocazia aniversării a 800 de ani de existență a orașului Moscova, alături de două icoane valoroase, componente ale colecției Gheorghe Tătărăscu[4].

Atacul asupra proprietății a reprezentat de la începutul instaurării regimului comunist forma prin care s-a început crearea omului nou dezrădăcinat de casă și valoarea ei, el devine priveag la oaș punând umărul la dezvoltarea industriei. În locul parcelei de pământ lucrată individual a apărut întovărășirea apoi Gospodăria Agricolă de Producție ca formă colectivă de lucru. Înscrierea a fost și ea impusă prin brațele coercitive ale Partidului, Miliția și Securitatea. Gheorghiu-Dej susținea ,,intervenția statului asupra forțelor poiieței și insista ca țăranul să fie obligat să își vândă toate produsele  cum vrem noi, nu cum vrea el”. Dej considera că ,,nu e bine ca țăranii să rămână autonomi. Atâta timp cât aceștia rămân în afara controlului partidului, orice încercare de a regla economia ar fi inutilă”[5]. În această activitate se înscrie și fenomenul deportării începând din 1949, ultimul val a avut loc în iunie 1951 când au fost deportate din zona de vest 10.099 de familii.

Sobordonarea lumii rurale unui regim care își dorea cu orice preț acest lucru s-a realizat treptat, având în primul rând la bază un sistem de impozite cu mai multe componente: impozitul agricol, cotele obligatorii, achizițiile și contractările. Dintre toate acestea, sistemul cotelor obligatorii a fost elementul indispensabil cu repercursiuni în plan politic, economic și social. În primul rând, în plan politic se lovea în dușmanul de clasă din mediul rural, chiaburul; în al doilea rând, pe plan economic, statul putea obține gratuit o mare parte din produsele agricole, existând în același timp posibilitatea exportului de cereale către U. R. S. S. și C. A. E. R., livrări care se făceau sub prețul pieței; și, nu în ultimul rând în plan social, pentru a păstra salariile cât mai mici, se asigura aprovizionarea cu alimente, la prețuri scăzute, a populației de la orașe și a muncitorilor. […] După 13 ani de asalt asupra satului românesc, regimul comunist putea afirma că își îndeplinise obiectivului urmărit cu atâta stăruință, și anume subordonarea lumii rurale. În sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naționale, desfășurată în 27-28 aprilie 1962, Gheorghe Gheorghiu-Dej anunța încheierea procesului de colectivizare, amintindu-se că formele socialiste de proprietate dețin 95% din suprafața arabilă a țării și 93,4% din suprafața  agricolă, cu 3.201.000 de familii, în timp ce proprietatea individuală țărănească se redusese de la 88% la 3,5%[6].

Presiunea, intimidarea, șantajul, controlul s-a aplicat asupra familei. Acolo unde soțul sau soția era în închisoare celălalt rămas cu copilul trebuia să divorțeze fiind presat cu pierderea locului de muncă ori retrogradarea într-un post inferior pregătirii avute.

După eliberare s-a continuat supravegherea, șicanarea persoanei pe mai departe, chiar atentatul cu colet-capcană. Acestea au avut loc în februarie 1981 și i-au vizat pe Nicolae Penescu militant al Partidului Național Țărănesc, pe scriitorul Paul Goma și Șerban Orescu militant al Partidului Național Liberal care au format dizidența românească din Occident. La München a fost fondat Radio Europa Liberă cu o secție română care critica regimul Ceaușescu.

Securitatea supraveghea pe noul locuitor al orașelor care din proprietar a devenit chiriș și datorită noului său adăpost, apartamentul la bloc mult mai ușor de controlat. Au fost supraveheate școlile, unitățile mulitare dar și corespondența. Dacă în cazul blocurilor, școlilor, unităților militare au fost recrutați informatori o muncă grea a reprezentat-o ,,verificarea” corespondenței.

Cea mai importantă era considerată corespondența care pleacă și sosea la București, cantitatea zilnică fiind de cca. 125.000 de scrisori. Un colectiv alcătuit din 26 de ofițeri, organizat în trei schimburi, controla întreaga cantitate de cosespondență a Bucureștiului, depistând scrisorile aparținând persoanelor urmărite de către direcțiile operative. Alți opt lucrători operativi cercetau caracterele de scris de peste 40.000 scrisori pentru a depista scrisorile particulare ale autorilor de manifeste. Patru angajați lucrau la lipitul și dezlipitul scrisorilor supuse cenzurii sau celor care aparținând persoanelor urmărite de direcțiile operative. Doi lucrători aceau în grijă primirea, predarea și sortarea corespndenței (oficiale și particulare) în relația cu Poșta[7].

Ambiția de a forța dezvoltarea cu orice preț fără costuri se vede din organizarea muncii forțate a elevilor, studenților, militarilor în termen. În 1945 în aceste brigăzi de lucru au fost 12.000 de muncitori. Au apărut chiar și brigăzi-școală pentru pregătirea tinerilor. Între realizări amintim realizarea unei conducte de gaz metan între Agnita și Botorca la care au lucrat 700 de muncitori care au instalat conducta pe o lungime de 51,5 km, căi ferate: București-Craiova prin Roșiori. Au mai fost realizate: depouri de locomotive, fabrici, stadioane.

Au existat și brigăzi de tineret care au lucrat în Albania, Bulgaria, Cehoslovacia și Iugoslavia.

Condițiile atât de cazare și masă au fost vitrege atât pentru cei care lucrau în exterior cât și în interior. Locul de muncă și tabara de cazare erau păzite cu arme de tineri bulgari în ținută civilă. […] Problema programului era sâcâitoare deoarece munca era fără zile de pauză. Oficial, timpul liber aveam numai după-amiezile de sâmbătă și duminică, după ce ne întorceam de la lucru mai devreme. Rarele plecări acasă erau aprobate inițial de maiștri, apoi de cei doi activiști[8].

Ascensiunea și preluarea puterii în 1965 de către Nicolae Ceausescu a însemnat o destindere ideologică până în 1970 urmată de o perioadă dogmatică de exacerbare a cultului personalității, privațiuni de tot felul până la prăbușirea Comunismului în 1989.

Primul atac de astă dată asupra achitecturii Bucureștiului s-a datorat cutremurului din 1977 care a lăsat urme vizibile, pierderi de vieți omenești. Având ca bază această catastrofă și alimentat de vizita din Coreea de Nord și-a dorit ridicarea după model corean a unor bulevarde gigantice, un nou centru politic-administrativ numit Palatulul Poporului încadrat bulevardului Victoria Socialismului. Pentru realizarea acestor proiecte au dispărut clădiri vechi: Arhivele Statului, Muzeul Militar Central, Institutul de Educație Fizică și Sport, Teatrul de Operetă, Spitalul Brâncovenesc, Hala Unirii, Institutul Medico-Legal, școoli, policlinici, cartiere întregi: Uranus, Rahova.

Au fost demolate biserici și mănăstiri, altele au fost translate. La sfârșitul anului 1986, însă, în pragul Crăciunului, folosindu-se de utilaje de mare capacitate li randament, zidurile, cupolele, turlele, frescele, sculpturile Mănăstirii Văcărești au dispărut de pe fața pământului. Considerată drept una din cele mai strălucite mănăstiri din arhitectura ortodoxă balcanică, Mănăstirea Văcărești a reprezentat cea mai importantă pierdere a patrimoniului nostru național din anii de dictatură totalitară[9].

Totul a fost făcut în mare grabă cu o țintă precisă: ștergerea chiar și a amintirii pentru copii și tineri. Într-o grabă isterizantă, organele de partid au controlat acțiunea de demolare. Toată avuția oamenilor, a instituțiilor ce cădeau sub incidența dispariției a fost aruncată de-a valma în camione, în basculante, în mașini particulare și a fost cărată în locuri neașteptate. Locatarii caselor proscrise s-au trezit în zori cu tabla smulsă de pe acoperișuri, au fost câte un transport sau două de mobilă, de haine, de ce se putea salva, ducându-le în noile apartamente, și când au revenit, au găsit planșeele prăbușite și necunoscuți cotrobăindu-le prin lucruri. Noile blocuri în care au fost repartizați aveau pereții încă umezi, nu erau făcute racordurile de gaze iar lifturile nu funcționau. […] Locuri, case, grădini și biserici și colțuri dragi; casa părinților ori cea a bunicilor, biserica în care am fost botezați și în care ne-am cununat, școala în care am deprins abecedarul, copacul în care ne-am cățărat când am fost copii, maidanul pe care am bătut mingea, banca pe care am sărutat prima fată, prăvălia din colț și chioșcul de ziare, frizeria, brutăria de cartier, toate, absolut toate ne-au fost răpite în numele socialismului și al ,,ctitorilor” săi. Milioane de amintiri, suflet din sufletul bucureștenilor, au fost doborâte și tăvălite sub lama buldozerelor. O mare parte a Bucureștiului a fost distrusă premeditat, cum n-a fost distrus în secolul nostru și în timp de pace niciun alt oraș al lumii[10].

Prin cele expuse putem observa faptul că Partidul unic și-a impus voința în politica economică, socială, culturală a țării. Prin Securitate s-a reușit supunerea personală a celor care nu împărtășeau aceeași viziune: închisoarea, verificarea, controlul și intimidarea au fost tot atâtea forme de distrugere a personalității, de ștergere a memoriei, cea mai eficientă armă împotriva comunismului impus din exterior.

---

[1] Gelu Furdui, Credințe, datini, obiceiuri și supersiții la români, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 35-36.

[2] Iuliu Crăcană, ,,Constituția din 1952 – prima și ultima Constituție stalinistă din România”, în vol. Stat și viață privată în regimurile comuniste, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 32. (se va prescurta în continuare vol. cit.).

[3] Liliana Corobca, ,,Procesul de epurare a cărților”, în vol. cit., p. 68-69.

[4] Elena Gherman, ,,Un aspect inedit al instaurării ˂˂egalității sociale>> în România. Însușirea unor bunuri de către nomenclatură (1946-1965)”, în vol. cit., p. 80-82.

[5] Cristina Roman, ,,Transformarea forțată a proprietății agricole individuale în proprietate colectivă – represiunea (1949-1953)”, în vol. cit., p. 103.

[6] Sanda Borșa, ,,Procesul colectivizării în România: mecanismele subordonării lumii rurale”, în vol. cit., p. 113-114; 120.

[7] Florian Banu, ,,Metode de intruzine a Securitate în viața privată: rețeaua informative, cenzura corespondenței, interceptarea convorbirilor (1948-1968)”, în vol. cit., p. 192.

[8] Nicolae Videnie, ,,Realitatea muncii forțate a elevilor trimiși în anii 1984-1989 ca brigadieri pe Șantierul Național al Tineretului Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari versus documentele Securității”, în vol. cit., p. 250; 257.

[9] Gheorghe Leahu, ,,Relația dintre statul comunist al dictatorului Ceaușescu și viața privată a populației capitalei între anii 1977 și 1989”, în vol. cit., p. 238. (Se va prescurta ,,Relația dintre statul comunist…”).

[10] Gheorghe Leahu, ,,Relația dintre statul comunist…”, p. 237; 239.

Cinstirea Sfinților 40 de Mucenici în parohia Birda

         Vineri, 9 martie în ziua pomenirii Sfinților 40 de Mucenici a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite de către P. C. Parinți Călin Negrea de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu, parohul locului, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. La momentul îndătinat s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii.

            Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de preotul Valentin Bugariu care a vorbit credincioșilor prezenți de martiriul soldaților din Sevastia Armeniei cinstiți în mod deosebit de poporul român prin prepararea ,,sfințișorilor”, un fel de colăcei sub forma cifrei ,,8” unși cu miere și presărați cu nucă. Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici este considerată a fi hotar între iarnă și vară: ,,Copiii înțeapă pământul cu bețe, gest prin care alungă iarna și cheamă primăvara. […] Se spune în popor că așa cum va fi vremea în această zi, va fi încă 40 de zile”. (Gelu Furdui, Credințe, datini, obiceiuri și superstiții la români, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 35-36). Tot în această zi se face la români pomenirea deținuților politici din perioada 1948-1989.

            După otpustul Sfintei Liturghii a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru cei care au pierit în temnițele comuniste dar și pentru eroii căzuți pentru libertatea, unitatea și independența României.

Împărtășirea copiilor în parohia Birda

            Miercuri, 7 martie de la ora 9,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului din parohia Birda, protopopiatul Deta. Cu acest prilej Sfânta Liturghie a fost săvârșită de P. C. Părinți Călin Negrea de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu, parohul locului.

            Au fost mărturisiți și apoi împărtășiți copiii de la clasele I-IV de la Școala Gimnazială din Birda și preșcolarii de la Grădinița cu Program Normal din Birda. Elevii au fost însoțiți la biserică de către profesorii și educatorii fiecărei clase.

            Momentul de comuniune euharistică face parte din Acordul de Parteneriat încheiat între Școală și Biserică.

,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei. 2018”

               La editura Partoș a Arhiepiscopiei Timișoarei a apărut ,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei” pe anul 2018, 290 p.

            Cuvântul înainte este iscălit de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioan, Mitropolitul Banatului care arată însemnătatea acestei publicații în anul  Centenarului Marii Uniri din 1918.

            Prima parte înfățișează date legate de calendarul creștin, organizarea Bisericii Ortodoxe Române și șematismul Arhiepiscopiei Timișoarei.

            A doua parte continuă prin mesaj conținutul vechilor calendare eparhiale care ofereau cititorilor însemnări cu privire la aportul Bisericii la dezvoltarea societății românești. Sumarul acestui Almanah oferă trei rubrici cu mai multe contribuții.

            ,,Biserica și Marea Unire” cu trei studii care dezvoltă contribuția Bisericii la Marea Unire din punct de vedere al istoriografiei, presei și al parohiilor bănățene: ,,Spre Marea Unire. Contribuția Bisericii Ortodoxe din Banat”, p. 181-187 de pr. prof. dr. Vasile Muntean; ,,Biserica Bănățeană și Marea Unire”, p. 188-200 de pr. dr. Ionel Popescu. Cea de-a treia propune o contribuție a unei anumite zone geografice: ,,Zona Făgetului în Marele Război și Marea Unire” de prof. dr. Dumitru Tomoni.

            A doua rubrică: ,,Aniversare a Teologiei noastre” amintește de sărbătorirea anul acesta a 25 de ani de la întemeierea Facultății de Teologie din Timișoara în cadrul Universității de Vest. Părintele lect. asoc. dr. Marius Florescu într-un mesaj expune câteva ,,Mărturii despre Facultatea de Teologie din Timișoara”, p. 248-253.

            Ultimul capitol ,,Pagini de spiritualitate creștină” cu două articole, cel dintâi ,,Slujire și martiriu în epoca regimului comunist”, p. 271-287 de pr. dr. Valentin Bugariu ilustrează un cuvânt de învățătură susținut în biserica din Birda.

            Almanahul poate fi citit integral la adresa: http://arhiva.mitropolia-banatului.ro/Calendar%20Almanah%20interior%202018.pdf.

Rezultate foarte bune la Olimpiada de Religie pentru elevii din Birda

   Sâmbătă 3 martie în organizarea Inspectoratului Județean Timiș și Arhiepiscopiei Timișoarei s-a desfășurat Olimpiada de Religie, etapa județeană. La această etapă s-au înscris 300 de elevi din clasele VII-XII de la 80 de școli din județul Timiș. Olimpiada a avut loc la Școala Gimnazială ,,Sfânta Maria”, nr. 7 din Timișoara și a debutat cu o rugăciune în capela unității de învățământ oficiată de P. C. Părinte Nichifor Tănase, consilier eparhial și s-a încheiat cu o agapă oferită de Parohia Viile Fabric.

            De la Birda au participat cinci elevi din clasele IX-XI de la Liceul Teoretic din Gătaia sub coordonarea prof. Doru Popa, titularul Catedrei de Religie de la Școala Gimnazială din Birda / Liceul Teoretic din Gătaia. Toți cei cinci elevi din care patru au absolvit Gimnaziul la Birda au obținut rezultate bune și foarte bune, eleva Gabor Roberta s-a calificat la etapa Națională.

Nr. crt.	Nume și prenume	clasa	Rez. obținut
1.	Gabor Roberta	XI-a	98 p.
2.	Weisz Markus	IX-a	95 p.
3.	Matei Cristina	X-a	89 p.
4.	Goanță Florența	X-a	88 p.
5.	Murgea Maria	X-a	74 p.

            Felicitări tuturor participanților și profesorului coordonator!