Pe 27 martie 2018 se împlinesc 100 de ani de la semnarea Actului Unirii
Basarabiei cu Regatul României. La acest eveniment de importanță deosebită
Biserica Ortodoxă Română din Basarabia și-a adus contribuția la fel ca în toate
prilejurile în care poporul de o parte și de alta a Prutului a luptat pentru
libertate, independență și unitate națională.
În tinutul românesc dintre
Prut și Nistru a existat întotdeauna conștiința apartenenței la națiunea
română, limba română și credința ortodoxă. În preajma anului 1918 un aport
deosebit în iscălirea Actului Unirii l-a avut două evenimente istorice:
declanșarea în februarie 1917 a revoluției bolșevice și mediatizarea dreptului
de autodeterminare al popoarelor și prezența unor bande de bolșevici înarmați
care au terorizat și jefuit populația civilă. Acum au căzut jertfă pentre
libertate câțiva luptători pentru limbă și neam: protoiereul Dimitrie Baltaga,
avocatul Simion Murafa, inginerul Andrei Hodorogea și moșierul Mihail Razu[1].
La cererea Sfatului Țării
adresat Guvernului român în 5 ianuarie 1918 a fost deplasat un detașament de
grăniceri și voluntari moldoveni, cca. 850 de la Kiev, Divizia 11 Infanterie a
trecut însă Prutul și a restabilit ordinea.
Pe 24 februarie 1918
Sfatul Țării a proclamat independența Basarabiei pentru ca pe 27 martie la
orele 16,15 minute același Sfat al Țării sub președenția lui Ion Inculeț au
proclamat unirea Basarabiei cu România.
Biserica Ortodoxă cu acest
prilej a luptat prin întruniri publice și presa eparhială pentru independența
Bisericii și revenirea la limba română în cult și grafia cu litere latine în
detrimentul buchilor slavonești.
Prima manifestate a
clerului, dascălilor și epitropilor bisericești întinsă în răstimpul a 7
zile a fost ținută între 19 și 25
aprilie 1917 la Casa eparhială. Adunarea extraordinară convocată de
arhiepiscopul Anastasie a adoptat o Rezoluție care declară Biserica Ortodoxă
Română autonomă, cârmuită de mitropolit și episcopi sufragani originari de
aici, cu slujbe în limba poporului (română n. n.).
Pe 21 noiembrie 1917 a
fost oficiată Sf. Liturghie la catedrală sub protia episcopului vicar Gavriil
Cepur. Aici toate rugăciunile, vozglasurile și cântările au fost oficiate în
românește. Cu acest prilej s-a slujit Te-Deumul și au fost sfințite steagurile
naționale tricolore.
Biserica Ortodoxă din
Basarabia a fost reprezentată în Sfatul Țării de protoierul Alexandru Baltaga
care a votat unirea[2].
[1] Mircea Păcurariu, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Editura
Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 105.
[2] Boris Buzilă, Din istoria vieții bisericești din Basarabia (1812-1918; 1918-1944), Editura
Fundației Culturale Românești, București / Întreprinderea Editorial
Poligrafică, București, 1996, p. 83; 88; 104.
