Biserica Ortodoxă Română a avut
întotdeauna între slujitorii ei devotați și unii care s-au distins prin
cărturărie, împodobind în acest fel ostenelile lor pastorale cu edificarea
culturală a poporului încredințat lor spre păstorire. Alături de profesorii de
teologie din învățământul liceal și universitar, aceștia formează elita
corpului clerical românesc, de care Ortodoxia românească are și astăzi atât de
mare nevoie.
Părintele Valentin Bugariu, din anul 2011
preot paroh la parohia Birda, județul Timiș, face parte dintre slujitorii
cărturari ai Bisericii Române nu numai prin studiile și diplomele de licență,
de masterat și doctorat, acumulate în tinerețe, ci și prin activitatea
publicistică și de cercetare științifică desfășurate de mai bine de un deceniu
și ale cărei roade sunt reprezentate de o serie întreagă de articole, studii,
cronici, recenzii și volume publicate de-a lungul anilor. Cea mai recentă
izbândă editorială, apărută în vara anului 2019, restituie la un loc
rezultatele scriitoricești ale autorului din ultimii cinci ani. Acestea au fost
reluate și puse împreună în acest volum din dorința lăudabilă de a „reliefa
contribuția Bisericii Ortodoxe Române la realizarea marilor deziderate
naționale: de unitate, de consolidare a culturii românești și de păstrare a
identității naționale” (p.6).
Volumul este structurat pe trei secțiuni:
Studii, note și însemnări, precedate de o „precuvântare” a autorului. Prima secțiune
numără 17 articole și studii (p.7-206), prezentate de autor sub forma unor
comunicări susținute la diferite simpozioane naționale și conferințe
internaționale, după cum urmează: „Tiparul și cartea bisericească în vremea lui
Constantin Vodă Brâncoveanu”; „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir
Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești”; „Elemente de educație
religioasă în predica Sfântului Antim Ivireanul”; „Anul comemorativ al
Sfinților Martiri Brâncoveni”; „Un participant la Marea Unire: Preotul dr.
Nicolae Popovici (1883-1956)”; „Protopopul Dr. Ștefan Cioroianu
(1886-1970)-Evocare”; „Mircea Eliade – istoric al religiilor”; „100 de ani de
la Unirea Bucovinei cu România-Contribuția Bisericii”; „Rolul Bisericii românești
din zona Deta la Marea Unire”; „Satul bănățean în perioada interbelică. Studiu
de caz: Zona Deta”; „Slujire și martiriu în epoca regimului comunist
(1948-1989). Biserică, învățământ teologic, carte și presă bisericească.
Clerici, monahi, teologi în închisorile comuniste”; „Mitropolitul Vasile
Lăzărescu – 50 de ani de la trecerea la Domnul”; „General de corp de Armată Ion
Șuța (1919-2007). Biobibliografie”; „Viața bisericească în Banat în timpul
păstoririi patriarhului Justinian Marina (1948-1977). Studiu de caz”;
„Patriarhul Justin Moisescu, apărătorul bisericilor bucureștene”; „Două reviste
religioase rurale din Banatul timișean”; „Fenomenul presei rurale la Gătaia”.
A doua secțiune (p.207-266) cuprinde 14
cateheze („Taina Mărturisirii. Excurs catehetic”; „Taina Împărtășaniei. Excurs
catehetic”), mesaje și cuvântări aniversare („Vatra satului”-10 ani de apariție
neîntreruptă; „Forumul publiciștilor bănățeni”; „Împreună cu Hristos în
Spitalul de Psihiatrie din Gătaia”; „Minima pastoralia. Mesaj de felicitare
adresat revistei Învierea”; „Convergențe aniversare. 15 ani de presă comunitară
la Giarmata Vii”; „O provocare a Bisericii. 5 ani de activitate misionară
on-line: 23 noiembrie 2010 – 23 noiembrie 2015”; „Parohia Ortodoxă Română
Birda. Istorie și viață bisericească”), evocări omagiale („Pomenirea
protopopului și scriitorului Mihail Gașpar la Birda”; „Comemorarea Profesorului
Ion Murariu la Giroc”; „Satul românesc din vremea lui Cuza Vodă”; „Satul lui
Eminescu”), cronici culturale („Întâlnirea monografiștilor bănățeni la Partoș”)
și amintiri („Trecut-au anii...”), publicate în reviste culturale și
bisericești din Banat, precum „Vatră nouă”, „Ziarul Lumina. Ediția de Banat” și
„Morisena”, dar și în mediul on-line, pe blogul parohiei ortodoxe Birda, administrat
de același harnic autor.
A treia secțiune (p.267-292) însumează
șase recenzii și note de lectură pe marginea unor reviste și cărți literare,
istorice și religioase, semnalate de autor pe blogul parohiei Birda și în
revistele culturale și bisericești din Banat în scopul popularizării și
invitației la lecturarea acestora de către publicul larg.
Merită
reținut că alături de câteva abordări istorico-teologice, dedicate unor figuri
proeminente ale culturii române și ale ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române,
părintele Valentin Bugariu scoate la lumină, în contextul centenarului României
Mari, viața și activitatea câtorva preoți și cărturari care au contribuit la
realizarea Marii Uniri. Între aceștia din urmă evocați, preotul profesor
Nicolae Popovici și protopopul Ștefan Cioroianu ar merita o cercetare bio-bibliografică
de amploare din partea autorului, având ca finalitate câte o monografie, care
să le restituie și să le analizeze în detaliu viața, activitatea și opera.
Părintele Bugariu nu este un neofit pe acest teren de cercetare monografică, cercetarea
sa doctorală dedicată protopopului Mihail Gașpar, un alt cărturar făuritor al
Marii Uniri în Banat, reprezentând o dovadă concretă a abilităților sale
istoriografice, lucrarea bucurându-se la momentul respectiv de aprecierea
mediului academic bănățean. În acest fel, efortul părintelui Valentin Bugariu ar
aduce un serviciu serios istoriografiei bisericești românești și ar întregi imaginea
luminoasă a elitei clerului ortodox român din Banatul de altă dată.
Aflându-ne încă sub semnul centenarului
Marii Uniri, nu pot să nu semnalez în acest rânduri câteva versuri ale
pictorului bănățean Filip Matei (1853-1940), un luptător național prea puțin
cunoscut, citat de Valentin Bugariu în studiul despre „Rolul Bisericii
românești din zona Deta la Marea Unire”. În primul deceniu al secolului XX,
Filip Matei l-a învățat pe Aurel Novac un poem care doinea dorul unirii
românilor ardeleni și bănățeni cu frații lor din România, oferindu-ne tuturor
celor de astăzi o dovadă clară a dorinței românilor din Austro-Ungaria de a
ieși de sub sceptrul habsburgilor și de sub stăpânirea ungurilor: „Până când
frate ardelene,/ Să te lupți tot cu nevoi –/ Până când o bănățene,/ Râde-or,
râde-or ungurii de noi?/ ... / Frați români scăpați moșia,/ Faceți toți piept
bărbătesc –/ Reîntocmiți iar România/ Măriți, măriți neamul românesc./ ... /
S-arătăm în lumea toată/ Că românul n-o pierit/ El în vorbă și în faptă/ Este,
este vrednic de trăit./ Că nici timpuri grele,/ Nici maghiarul cel păgân –/ N-a
curmat zilele mele,/ Căci am, căci am fost și sunt român!” (p.88).
Stilul părintelui Valentin Bugariu este
unul îngrijit, îmbrăcat într-un limbaj accesibil, coerent și plăcut, care nu
trădează amprenta discursului clerical. De asemenea, trebuie să subliniez că
atât studiile, cât și celelalte texte sunt rezultatul unei documentări
temeinice, discursul său istoric fundamentându-se pe un aparat critic viguros
dovedind conștiinciozitate, acribie și asumarea unor competențe caracteristice
cercetării științifice, istorice și teologice deopotrivă.
Adresat, în primul rând, credincioșilor
pe care-i păstorește și abia apoi mediului de specialitate, volumul Din pridvorul credinței, semnat de
preotul cărturar bănățean Valentin Bugariu, îi face cinste mai întâi autorului,
apoi corului clerical ortodox românesc și, nu în ultimul rând, Universității de
Vest în care s-a format din punct de vedere intelectual. Astfel părintele
Bugariu se înscrie în frumoasa tradiție cărturăreasă a românilor din Banat, în
general, și a elitei preoțești, în particular, plasându-se în decendența
cultural-vocațională a faimosului cronicar sacerdot Nicolae Stoica de Hațeg,
protopopul Mehadiei.
Mircea-Gheorghe
Abrudan
