Imaginea voievozilor români s-a păstrat foarte
bine în memoria nu doar a contemporanilor dar și peste veacuri. Doar așa ne
explicăm că numele acestora este întărit de un adjectiv care caracterizează
activitatea: mare, bun ori viteaz.
Astăzi, 19 august se împlinesc 420 de ani de la
moartea lui Mihai Viteazul, apărător al creștinătății și primul domn al celor
trei țări românești: Muntenia, Moldova și Transilvania.
Există în literatura istorică monografii închinate
domnitorului muntean începând cu Nicolae Bălcescu, bănățeanul Ion Sârbu, preot
în Rudăria (azi Eftimie Murgu, Caraș-Severin) și cea mai nouă iscălită de
preotul profesor Alexandru Moraru de la Cluj-Napoca, Domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601. Erou al națiunii și martir al
Bisericii străbune, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2018, 188 p..
Prefața acestei cărți este semnată de I.P.S.
Andrei, Mitropolitul Clujului în care dezvăluie aplecarea domnitorului asupra
sentimentului religios.
Autorul, Alexandru Moraru își începe volumul cu
,,mărturisirile de credință” ale Domnului Mihai(l) care domnește ,,din mila lui
Dumnezeu” sau ,,cu mila lui Dumnezeu” (p. 29).
Bun strateg și conducători de oști, Mihai Viteazul
aderă la Liga Sfântă într-o mult așteptată cruciadă împotriva otomanilor: ,,În
această țară [Țara Românească] aș fi putut trăi liniștit, singur și fără nicio
frică, dacă nu mă simțeam chemat de credința mea față de Maiestatea Voastră și
față de întreaga creștinătate. Eu însă nevrând să sporesc puterea turcilor prin
ostașii mei, spre distrugerea creștinilor, de bunăvoie m-am arătat gata a lua
parte la Liga creștină, fapt prin care mi l-am făcut pe tiran [pe sultan]
dușman de moarte și însetat de sângele meu”; și așa s-a și întâmplat (p. 32-34).
În paginile cărții sunt consemnate relațiile cu
ierarhia bisericească, ctitoriile și danile făcute.
Concluzia volumului se rezumă la două cuvinte
,,Erou și martir”. După uciderea sa, trupul a rămas undeva pe Câmpia Turzii,
iar capul a fost așezat în Mănăstirea Dealu de paharnicul Turtulea.
Pe locul unde se crede că a fost înmormântat
trupul Viteazului, la inițiativa Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania a
fost ridicată Mănăstirea Mihai Vodă cu hramul ,,Sf. Arhangheli Mihail și
Gavriil” (p. 95).
Întreaga scriitură pledează pentru cunoașterea
personalității Voievodului precum și a credinței sale despre care Andronic
Cantacuzino, diplomat la Constantinopol nota: ,,…păstor bun, creștin cu milă
pentru săraci și cu frică de Dumnezeu” (p. 97).
