Iată,
stimați cititori că farmecul mult așteptatelor sărbători de iarnă, dintre care
cea mai venerată a fost și va rămâne cea a Nașterii Pruncului Iisus, se apropie
de sfârșit, iar noi, creștinii deja ne gândim la următoarea sărbătoare a
creștinătății, cea a Învierii Domnului Iisus Hristos, ce va avea loc la
începutul lui Florar.
Despre
aceste mari sărbători religioase, cât și a celorlalte de peste an, întotdeauna
le auzim și le trăim în interiorul bisericilor noastre, rostite de slujitorii
altarelor, dar și din citirea și studierea cărților sfinte. Trebuie să
recunosc, ca un adevărat creștin și ca un păcătos al acestei lumi, că în
tinerețe prea puțin mă preocupau toate aceste învățături creștine, deși știam
ce e închinarea și rugăciunea încă din copilărie, când răposatul meu tată nu ne
lăsa să servim masa fără închinare sau să ne așezăm la culcare, fără „Tatăl
nostru“ și fără mătănii (metanii).
Cu
înaintarea în vârstă și mai ales la apariția necazurilor din viața de toate
zilele, îl invocăm mereu pe Dumnezeu, cerându-I iertare și îndurare, în
genunchi în fața preoților și călugărilor din biserici și mănăstiri, făcându-ne
să înțelegem și să ne resemnăm că așa ne este sortit, ca fiecare dintre noi să
„ne ducem crucea, indiferent cât de grea este“. Și așa aveam să înțeleg că
greutatea ei se ușurează odată cu rugăciunile noastre, care trebuie să
pornească din suflet și cuget, să fie făcute cu smerenie și să fim devotați
bisericii, dar în primul rând lui Dumnezeu, Creatorul acestei lumi.
Pot
spune că apropierea de cele sfinte a început din perioada lui 1997, când m-am
implicat cu un grup de consăteni, în frunte cu preotul nostru Petru Toma și
fie-iertatul primar Vasile Câmpeanu (în 20 februarie se vor împlini 20 de ani
de la plecarea la cele veșnice) pentru construirea noii biserici ortodoxe. Toți
cei implicați în acest ideal al creștinilor ortodocși săcălăzeni am înființat
în toamna lui 2003 și Asociația „Pogorârea Sfântului Duh“, a cărui rol a fost
de a colecta sumele de bani, cât și gestionarea lor pentru construirea noii
biserici.
Implicarea
mea, de care am amintit, pot spune că s-a finalizat în 25 decembrie 2020, când
în sfânta biserică nouă am lansat cartea Din pridvorul ortodoxiei săcălăzene,
cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la prima liturghie susținută de primul
preot, Iulian Zimbreanu, după înființarea parohie ortodoxe din 1939. Era în
ziua de Crăciun a anului 1940.
Cartea
s-a bucurat de înalte aprecieri, inclusiv de către ÎPS Ioan Selejan,
Mitropolitul Banatului, care mi-a adresat felicitări printr-o scrisoare care
m-a emoționat profund.
Apropierea
mea către viața bisericească s-a datorat și cunoașterii în ultimii 15 ani, după
înființarea Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banatul Istoric (și unde
de 10 ani am onoarea să fiu secretarul asociației), a unor distinși preoți din
acest areal al Banatului Istoric, care pentru ei am toată stima, mai ales că
unii sunt autori de cărți religioase sau alte domenii, dar și ctitori de
publicații ale parohiilor din comunitățile pe care le reprezintă.
Aș
începe cu truditorul altarului Bisericii Ortodoxe din Birda, preotul dr.
Valentin Bugariu, care de mai mulți ani îmi trimite revista „Arhanghelul“,
o publicație ce mi-a îmbogățit bagajul istoric și religios, prin conținutul
temelor din interiorul revistei, care am constatat că una din preocupările
vrednicului preot paroh este munca lui duhovnicească și educațională cu copiii
și elevii din zonă. Aproape că nu există sărbătoare să nu fie implicați copiii,
elevii, tinerii și credincioșii parohiei.
Pasiunea
mea pentru istorie întotdeauna îmi este alimentată de temele din revistă, așa
cum sunt cele din „Arhanghelul“ din decembrie, când am savurat cu nesaț
articolele „Viața și învățăturile Sfântului Paisie de la Neamț“, „Dimitrie
Cantemir – spirit universal“, „Vasile Goldiș - luptător pentru Unire (1918)“,
„Corurile bisericești și școlare din zona Deta“, „Nașterea care a schimbat
lumea“, „Pagini de literatură“, printre care m-a surprins plăcut articolul
săcălăzencei noastre, prof. Manuela Matits, director al Școlii din Săcălaz.
Tema aleasă este vastă și captivantă, unde ne descrie „Opera Hortensiei
Papadat-Bengescu“, „Valori poetice“ de Eugen Dorcescu, „Jurnalismul și presa
creștină“ de prof. dr. Dumitru Jompan, „Fundațiile școlare și rolul lor“ de prof.
dr. Virginia Ardelean, „Arhanghelul din Birda, 10 ani în slujba comunității
parohiale (recenzie), autor fiind cunoscutul prof. Iosif Marius Circa și în
final, la pagina 20, spicuiri din activitatea preotului Bugariu, pe care îl
cunosc de peste 15 ani, din aprilie 2008, când am fost împreună ctitorii
asociației publiciștilor, alături de alți oameni de seamă ai culturii bănățene,
cum sunt: președintele asociației Ioan Traia, preotul Vasile Suciu (Giarmata
Vii), regretatul poet Aurel Turcuș, Vasile Todi de la Trustul Magazin etc.
Mai
târziu am avut onoarea să-i cunosc pe purtătorii de odăjdii ce au devenit
membri ai asociației: pr. Ilie Pavlovici-Pătruț de la parohia Mașloc, ctitor al
revistei „Sfeșnicul“, pr. Horia Țâru de la „Curierul de Recaș“, pr. Dan
Gârjoabă de la parohia Sânmihaiu Român – cu revista „Anghelos“, pr. Marian Gh.
Chirilă din Sasca Montană, împreună cu Petru Țăranu, cu revista „Buna Vestire“,
pr. Cornel Juică din Vârșeț cu revista „Foaia Codrenilor“. Dar și cu alți
preoți: pr. Petru Berbenția din Reșița (fiu al Șopotului Vechi), pr. Petru
Drăghicescu, cel ce „m-a introdus în lumea bună“ a Toracului în anul 2001 când
era preot la Torac și la alte biserici din zonă. Acest destoinic preot cu
originea din Bogâltin-CS, a fost cel
dintâi care mi-a înmânat cartea sa Slujitorii altarului, scrisă impreună
cu eminentul prof. academician, regretatul Costa Roșu din Torac, urmaș al
strămoșilor săcălăzeni. Cartea cuprinde întreaga istorie a bisericii ortodoxe
"Sf. Gheorghe" din Toracu Mare, cât și a slujitorilor altarului, ce
cu onoare și dăruire, au propovăduit creștinismul în acest areal.
Mă
opresc aici fiindcă îmi este teamă că pe unii i-am și uitat, reținând doar
localitățile. De remarcat și reținut că majoritatea dintre preoții ce au fondat
reviste sunt și monografiști și nu numai.
De la
preotul Bugariu am intrat în posesia mai multor cărți scrise de dumnealui, care
sunt fără îndoială capodopere a creștinismului bănățean și nu numai.
Dumnezeu să-l
binecuvânteze cu sănătate și putere creatoare, că doar nu degeaba este numit
„cronicarul“ Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
De
asemenea, trebuie să remarc aportul ce a stat la baza creării asociației, a
preotului Vasile Suciu, care o perioadă a fost și președinte. Cred că nu
greșesc când spun că are cea mai aspectuoasă și bogată în conținut revistă,
„Vatră nouă“ din Giarmata Vii. Prodigioasă activitate, ca și părintele Bugariu,
o are în editarea mai multor cărți, de ordinul zecilor, ce îl situează în
rândul autorilor de presă creștină.
Însă,
în întreaga presă rurală bănățeană și nu numai, găsim la loc de cinste articole
dedicate preoților, bisericii și educației creștine, mai ales la elevii din
școli, așa cum remarcă domnul profesor Iosif Marius Circa, redactor la
„Arhanghelul“: „Copiii n-au nevoie de morală, ci de modele“. Aș completa, cu
permisiunea dumneavoastră, că de modele e nevoie și pentru marea majoritate a
conducătorilor din această țară, inclusiv la noi, în Săcălaz.
Cu
siguranță vă amintiți câte articole și poze v-am prezentat în „Foaia
Săcălazului“ de-a lungul vremii cu biserica noastră veche, cu cimitirul și cu
evoluția construcției noii biserici. Acum îmi pare nespus de rău pentru
cititorii mai în vârstă și nefamiliarizați cu metodele de comunicare
electronice și cer scuze tuturor celor care în septembrie-octombrie le
promitean că vom edita din nou foaia noastră locală, fiindcă a fost recâștigată
în instanță, dar optimismul ne-a fost atenuat, fiindcă s-ar părea că a ieșit
din lac și a nimerit în puț, deși unii ne-am oferit să o finanțăm lunar. Eu
personal, voi continua să vă scriu pe Facebook, iar dacă se vrea implicarea ei
în politică va trebui un nou proces. Oricum, eu vă promit că nu voi mai scrie
în „foaie“ dacă este proprietatea oportuniștilor și politicienilor. Și eu am
fost cândva implicat, ca și consilier, însă am ctitorit o publicație a
partidului respectiv, fără să întinez publicația, care în octombrie trecut a
împlinit 28 de ani de la prima apariție. Îmi doresc ca aceasta să fie a
cetățenilor, a școlii, a bisericii și nu material de propagandă a unui partid
sau a unor persoane fariseiste.
Referitor
la cea cu "Cetățeanul de Onoare", vă rog să o lăsați baltă, fiindcă
sunt convins, că cei 25 de ani de publicistică, colaborări cu diferite reviste
și publicații, din Banatul Istoric, autor a nouă cărți, cât și a multor alte
activități culturale, edilitare și istorice, vor rămâne urme și dovezi a
existenței mele pe aceste meleaguri din pusta Banatului.
Adevăratul
inițiator al acestui demers a fost regretatul săcălăzean Sorin Kemeksei, după
care a urmat doar circ. Chiar dacă unii nu sunt modele de urmat, eu vă urez
tuturor multă sănătate, bucurii, pace și demnitate. Iar pentru săcălăzeni și
toți cititorii „La mulți ani“ și fericire, atât cât ne va da-o Dumnezeu.
Ghiță Blejușcă
Bordeianu
