,,Vatră nouă”, nr. 193 ̸ 2016

A apărut de curând revista comunității locale din Giarmata Vii, ,,Vatră nouă”. Inițiată, îngrijită și coordonată de părintele Vasile D. Suciu, parohul bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului” din localitate, publicația și suplimentul religios ,,Iconostas” oferă în 16 pagini cititorilor din vatra satului și de aiurea imagini vii din traiul frumos al comunității umane de lângă Timișoara.

            Am reținut un interesant Editorial, iscălit de Acad. Păun Ion Otiman, ,,Casa Regală a României” care se vrea o reconstituire a istoriei monarhiei române pe parcursul anilor de domnie și exil.

            Temelia însă a istoriei celei mari o constituie viața comunității celei mici, lucru dezvăluit de prof. univ. dr. Aurel Lăzureanu în rubrica ,,Evocări”: ,,Moment aniversar: Giarmata Vii – Überland 210”. În cuprinsul articolul am remarcat poziția și importanța Bisericii pentru viața cotidiană: ,,Biserica este ‹‹Casa lui Dumnezeu›› pe pământ. Ea a fost și este liantul acestei comunități, este izvorul credinței și dragostei față de Dumnezeu, este rodul educației tinerei generații. O națiune lipsită de educație niciodată nu va avea o libertate reală și deplină”. (p. 5).

            Dintr-o altă rubrică ,,Conviețuiri” aflăm din articolul ,,Două sute zece ani de conviețuire între români și germani la Giarmata Vii – Überland” de pr. Vasile Suciu și prof. Marius Gligan despre buna înțelegere între oameni dincolo de naționalitate și confesiune religioasă. Aceasta se sprijină pe respectul pe care fiecare locuitor îl arăta într-un trecut nu prea îndepărtat, vecinului, consăteanului, nevoilor acestuia: ,,La construirea bisericii romano-catolice au contribuit cu bani și familiile de români, iar la construirea bisericii ortodoxe germanii au oferit tot sprijinul pentru realizarea acestui obiectiv…”. (p. 9).

            Suplimentul religios se deschide cu un model de păstor al Bisericii: ,,Oameni care au scris istorie la Giarmata Vii – Überland  Preot Filip Doboș”. Autorul, prof. Marius Gligan este coautor împreună cu părintele paroh Vasile D. Suciu la Monografia locului, o temeinică prezentare a istoriei locale atât prin documentare, dar mai ales prin evocarea localității. În cadrul acestui articol, autorul, după o succintă schiță biografică, prezentarea realizărilor pastorale și învățătorești: ctitor de biserică și școală concluzionează: ,,…a fost un ctitor și un făuritor de idealuri, a contribuit la afirmarea comunității noastre prea mult timp nebăgată în seamă”. (p. 11).

            Tot din paginile suplimentului aflăm alte realizări locale, cum ar fi obținerea Locului I în cadrul Concursului Județean Viz Art pentru elevii de Gimnaziu. Cercul de pictură ,,Icoana, fereastră spre cer” a prezentat 18 lucrări validate obținând primul loc în întrecerea școlară.

            O incursiune catehetică este realizată de părintele Vasile D. Suciu pentru credincioșii ortodocși în cateheza ,,Prohodul Maicii Domnului” (p. 13) în care dezvoltă istoricul oficierii acestei slujbe, importanța ei, originea stărilor intonate cu acest scop ș. a.

            Revista mai conține o cronică parohială dar și rețete culinare.

            Publicația poate fi consultată pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/vatra_noua_193.pdf

,,Arhanghelul”, nr. 3 ̸ 2016

A apărut nr. 3 (19) ̸ 2016 al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” al parohiei Birda. Am reținut din cuprinsul acesteia articole care fac referire la viața și petrecerea Maicii Domnului scrise cu prilejul apropiatului praznic al Nașterii Maicii Domnului, hramul bisericii ortodoxe din Birda.

Cel dintâi, ,,Sfânta Maria Mică – Nașterea Maicii Domnului” de Nina Ceranu din care aflăm: ,,Așadar ziua aceasta de 8 septembrie marchează sfârșitul verii, când pleacă rândunelele. În această zi se fac praznice pentru răposați, iar bărbații și femeile care nu au copii, merg la biserică și se închină cu multe mătanii, ca să se îndure Dumnezeu și să le dea lor prunci, cum a dat odată bătrânilor Ioachim și Ana”. (p. 6). Cel de al doilea ,,Maica Domnului – Maica Vieții” este un material catehetic care prin dovezile biblice, patristice, imnografice și teologice îmbie pe cititor la Preacinstirea Maicii lui Dumnezeu. Autorul, părintele Silviu Ferciug, parohul bisericii din Bocșa Română reușește să ofere prin această cateheză un argument pentru cultul Maicii Domnului.

Rubrica ,,Restituiri” cuprinde studiul ,,Portretul unui mitropolit uitat: Lăzărescu Vasile (1894-1969). Dr. în Teologie, Mitropolit al Banatului (1947-1961)” de conf. univ. dr. Mirela Ioana Borchin care a ajuns la final. Un alt studiu ,,Viața lui Noe. O posibilă exegeză a textului sacru” de pr. Sebastian Andrei Petrescu este la debut. Pentru acest număr, autorul aprofundează istoria biblică a vieții și etimologia numelui care ar putea fi tradus prin ,,a aduce mângâiere”. (p. 6).

Două rubrici amintesc de activitatea Bisericii din Birda: Un medalion închinat prof. univ. dr. Rodica Popescu (1937-2016), realizat la trecerea în veșnicie a îndrăgitului colaborator și sprijinitor al acesteia. Profesorul, cercetătorul, lingvistul timișorean a purtat de grijă apariției acestei reviste fiind din 2012 și până în primăvara acestui an membru în Colegiul de Redacție. Cea de-a doua rubrică ,,Documentar” conține materialul ,,Parohia Ortodoxă Birda. Fișă monografică” (p. 5) în care sunt date date despre arhiva și biblioteca parohială, șirul preoților slujitori ai bisericii dar și activitatea culturală din trecut și de astăzi a parohiei.

Prof. Gheorghe Lungu realizează o prezentare la volumul Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, ocrotitorul Banatului iscălit de preotul dr. Valentin Bugariu și tipărit la Editura Tiparnița de la Arad în 2016 drept contribuție în anul în care Biserica Ortodoxă din Banat comemorează 360 de ani de la trecerea în veșnicie și 60 de ani de la actul canonizării a Sfântului Banatului. Cu acest prilej al realizării recenziei, prof. Gh. Lungu notează: ,,Cele patru capitole ale cărții sunt subordonate scopului urmărit de autor, de a demonstra rolul de ocrotitor al Banatului al Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, care ,,poate fi luat drept model de fiecare credincios”. (p. 7).

Revista se încheie în pagina a 8-a cu obișnuita cronică parohială. 

,,Sărcia” nr. 37 ̸ 2016

Prin amabilitatea domnului Iancu Murărescu, redactor-șef al publicației bisericii ortodoxe din Sărcia, am primit la parohie cel din urmă număr al buletinului parohial din localitate.

            În prima pagină, parohul ic. Cristian Popi reușește să deslușească pentru credincioși unul din obiceiurile rituale ale acestora: ,,Îngenucherea la Sfintele Slujbe” în care pornind de la învățătura Sf. Vasile cel Mare: ,,Prin fiecare plecare de genunchi și ridicare arătăm cu faptă că, prin păcat, am căzut la pământ și că, prin iubirea de oameni a Celui ce ne-a zidit, am fost chemați sus, la cer” (p. 1) arată că îngenucherea este un act de pocăință. Cu acest prilej am aflat și de zile în care nu se practică această medodă de pocăință: Duminica, ca zi a Învierii și a bucuriei, perioada între Înviere și Pogorârea Sfântului Duh și săptămâna dintre Crăciun și Bobotează.

            Din acest număr află despre o frumoasă inițiativă de amintire a înaintașilor: ,,Parastasul coriștilor bisericii ortodoxe române Sărcia”. Din acest articol aflăm că în localitate a ființat din 1891 un cor parohial, deci 125 de ani de existență. Cu acest prilej au fost pomeniți 101 coriști.

            Tot din cele 12 de pagini ale revistei am reținut amintirile ziaristului Florin Ursulescu, ,,Copilăria la Sărcia” (p. 5), versuri, o bogată cronică culturală a Bisericii. Din recenziile apărute cu acest prilej o menționăm pe cea a lui I. Murărescu pe marginea volumului ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului”, Ed. Tiparnița, Arad, 2016 iscălită de preotul Valentin Bugariu. (p. 2).

            Revista poate fi consultată la biblioteca parohială!

Prohodul Maicii Domnului în parohia Birda

În cursul Postului Adormirii Maicii Domnului au fost oficiate slujbe religioase zilnice compuse din Acatistul Adormirii și Nașterii Maicii Domnului, precum și Paraclisul Maicii Domnului. Sâmbăta și Duminica a fost săvărșite slujbele Vecerniei și a Sfintei Liturghii.

            Duminică de la orele 18⁰⁰ în rânduiala Privegherii a fost oficiate Vecernia, urmată de Prohodul Domnului, cu procesiunea din afara bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda și Utrenia.

            Cu acest prilej al sărbătorii Maicii Domnului a fost pregătit și susținut un cuvânt de învățătură ocazional:

Adormirea Maicii Domnului în cugetarea Sfinților Părinți

            Evenimentul Adormirii e tratat pe larg de patru scriitori orientali: Sf. Modest al Ierusalimului, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin.

            Tradiţia bisericească păstrează un întreg dialog funebru între Fiu şi Mama Sa: ,,E timpul să te iau la Mine, mamă! Aşa cum ai umplut de bucurie pământul şi pe cei de pe pământ, tu, cea cu dar dăruită, tot aşa bucură acum şi pe cele cereşti! Fă să strălucească sălaşurile Tatălui Meu! Fă bucurie şi duhurilor sfinţilor. Văzând cinstita ta mutare la Mine, mutare escortată de îngeri, aceste duhuri sunt sigure că prin tine va sălăşlui şi o parte din ele în lumina Mea. Vino cu veselie! Bucură-te şi acum, aşa cum te-ai bucurat şi mai înainte. Faţă de toţi şi faţă de toate, ai vrednicia titlului: cea plină de dar. (…) Încredinţează-mi Mie trupul tău, pentru că şi Eu am pus dumnezeirea Mea în pântecele tău. Dumnezeiescul tău suflet va vedea slava Tatălui Meu. Trupul tău neîntinat va vedea slava Unuia – Născut Fiului său. (…) Copilul meu, în mâinile Tale îmi dau duhul meu. Primeşte sufletul meu, drag Ţie şi pe care l-ai păstrat fără vină. Ţie îţi încredinţez trupul meu şi nu pământului (…)”[1].

           [2].

Cu acest prilej a fost trimis din nou arhanghelul Gavriil care o înştiinţează despre ieşirea din această viaţă şi mutarea sa la Fiul Său: ,,Fiul şi Domnul tău te cheamă. E ceasul venirii la Mine, a Maicii Mele! De aceea m-a trimis să-ţi vestesc din nou, binecuvântată între femei! Astăzi, aşa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, aşa vei bucura oştirile cereşti prin urcarea ta, tu cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă şi mai mult sufletele sfinţilor. Bucură-te! cum ai strigat odinioară, căci iei numele plin de har ca o cinste veşnică. Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine! Rugăciunile şi cererile tale urcă la Fiul tău în ceruri şi potrivit cererii tale îţi porunceşte să laşi această lume să urci în sălaşele cereşti, şi să fi alături de El în viaţa veşnică şi fără sfârşit! Când Sfânta Născătoare de Dumnezeu Maria a auzit aceasta, s-a umplut de bucurie şi a dat îngerului răspunsului ei dintâi: Iată roaba ta! Fie mie şi acum după cuvântul tău!”

            Sfinţii Apostoli au purtat trupul Născătoarei de Dumnezeu spre locul de odihnă din Ghetsimani şi acolo au aşezat trupul în pământ de către Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. O întâmplare este redată de Părinţi şi anume aceea a lui Atonie care a vrut să doboare trupul Maicii, nebunia sa nerămânând nepedepsită. Arhanghelul Mihail în chip nevăzut a retezat mâinile acestuia care au rămas spânzurate de catafalc. Uluit şi zvârcolindu-se de durere el şi-a dat seama că greşise, cerându-şi iertare lui Iisus a fost vindecat. Atonie s-a botezat numaidecât şi l-a mărturisit pe Hristos înaintea iudeilor pătimind pentru aceasta cu moarte de mucenic[3].

            După trei zile de şedere în mormânt, trupul Maicii Domnului s-a înălţat la cer. A treia zi de la înmormântare a fost şi Toma care s-a încredinţat de această minune. Faptul cu pricina este relatat de Sfântul Maxim: ,,…A auzit şi el psalmodia dulce a îngerilor şi i-a rugat pe Sfinţii Apostoli să deschidă mormântul cinstit pentru a vedea trupul slăvit al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Fericiţii Apostoli au ascultat cererea fratelui lor prin porunca Duhului Sfânt şi au deschis mormântul cu frică şi când l-au deschis, n-au mai găsit trupul slăvit al sfintei Maici a lui Hristos, căci fusese mutat de acolo unde voise Fiul şi Dumnezeul ei”[4].

         [5]. Iar anii ei se numără aşa: la şapte ani au adus-o părinţii Domnului la Ierusalim, în templu a rămas şase ani şi jumătate; în casa lui Iosif şase luni până când a primit vestea cea bună a bucuriei a toată lumea, la cincisprezece ani a născut; cu fiul ei a fost treizeci de ani, care fac împreună cu ceilalţi patruzeci şi opt; după Înălţarea Fiului a fost în casa lui Ioan Teologul, în sfântul Sion, împreună cu el şi cu cei ce erau aici douăzeci şi patru de ani; care împreună cu ceilalţi fac şaptezeci şi doi de ani[6].

   Epifanie Monahul lasă literaturii postpatristice un portret al Maicii Domnului: ,,De statură era mijlocie, iar unii spun că era ceva peste cea mijlocie, pielea avea culoarea grâului, părul era blonziu, ochii frumoşi de culoarea alunii aurii, sprâncene negre, nasul drept, mâinile, degetele şi faţa lungi, plină de graţie şi frumuseţe dumnezeiască, neînfumurată, nesofisticată, neatrasă de moliciune, având o smerenie covârşitoare”

            Pe vremea împăratului Leon cel Mare (457-474) doi patricieni Galbios şi Candidos au aflat în casa unei fecioare înaintată în vârstă veşmântul Maicii Domnului.  Acest veşmânt (maforion) a fost găzduit în veacul al V-lea în biserica din Vlaherne, iar brâul Maicii Domnului a fost adus în veacul următor şi aşezat în biserica Chalkoprateia, lângă Sf. Sofia. Ambele biserici sunt localizate în Constantinopol, capitala Imperiului.

---

[1] Ioan G. Coman, Şi Cuvântul trup S-a făcut. Hristologie și mariologie patristică, Editura Mitropoliei Banatului., p. 414-416 şi p. 420.

[2] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viaţa Maicii Domnului, traducere şi postfaţă de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 99.

[3] Sfântul Ioan Maximovici, Cinstirea Maicii Domnului în tradiţia ortodoxă, trad. Cristian Maxim, Editura Icos, Cluj-Napoca, 2000, p. 22.

[4] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viaţa Maicii…, p. 109-110.

[5] Epifanie Monahul şi Preotul, Cuvânt despre viaţa Preasfintei…, în vol. Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Maxim Mărturisitorul, Trei vieţi bizantine ale Maicii Domnului, ediţia a II-a, traducere şi postfaţă de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 11.

[6] Epifanie Monahul şi Preotul, op. cit., p. 25.

,,Spirit Viu”, nr. 1 (2) ̸ 2016

A apărut cel de-al doilea număr al publicației ,,Spirit Viu” de la Ramna. Revista în 8 pagini editată de Societatea ,,Fii Satului” propune cititorilor din vatra așezării căreșene o samă de date din trecutul și prezentului satului așezat pe Bârzava.

            Editorialul, ,,Istoria unui monument” ilustrează etnogeneza acestui monument. Ridicat din inițiativă particulară fără vreun sprijin al Primăriei și Consiliului Local doar la stăruința și efortul financiar al Parohiei Greco-Catolice și a 29 de familii din localitate, din care 20 nu mai locuiesc aici, a 4-5 persoane care au sprijinit financiar și fizic acest proiect, Monumentul se dorește o carte deschisă a jertfei satului la făurirea României Mari (26 volunatari), în de al doilea Război Mondial (30 de combatanți). La aceștia se mai adaugă: 2 deportați în Bărăgan, 4 etnici germani deportați în Rusia și 11 deținuți politici. (p. 1). Din lista celor din urmă a fost omis Peptenar Ion ,,Pișta” a cărei fișă de deținut a fost reprodusă în p. 2. Pentru jertfa supremă a râmnenților a fost redată o poezie sugestivă: ,,Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr. Pe aceeași coordonată a cinstirii înaintașilor se înscrie și articolul: ,,Familii greco-catolice de prestigiu: Familia Marga” (p. 5-7) de jur. Crețu Achim din rubrica ,,Restituiri”. Am reținut în semnătura materialului precizarea: ,,din cele trăite, cele citite, cele auzite”. (p. 7).

            Un articol deosebit este ,,Documentar”-ul: ,,Ramna, file de istorie” de prof. dr. Bogdan Enășel. Prin inițiativă dar și prin conținut, autorul reușește să realizeze un articol științific care face o trecere succintă a vieții din așezarea din forma de potcovă. Am reținut câteva date din acest material: stabilirea atestării documentare, denumire și etimologie, istoricul satului în epoca antică, medievală, modernă și contemporană, aportul Creștinismului în statornicia satului, utilizarea statisticii în cercetarea monografică, a datelor etnografice și de natură economică. Din lista bibliografică am reținut teza de doctorat a autorului încă manuscrisă: ,,Evoluția activității economice în Banat în perioada 1867-1918”, un document deosebit de util în studiul istoriei provinciei dintre Dunăre și Mureș.

            Revista poate fi consultată pe site-ul:

 http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/spirit_nr_2_2016.pdf

,,Vatră nouă”, nr. 191 ̸ 2016

Am primit la parohie numărul pe iulie – august al revistei ,,Vatră nouă” de la Giarmata Vii. Cuvântul de debut al acestei publicații, adică ,,Editorialul” este iscălit de Acad. Păun Ion Otiman care prezintă un punct de vedere asupra așezării umane în general, cu exemplificări la cea românească din perioada contemporană: ,,Comuna ideală. Obiectivul proiectelor de dezvoltare rurală locală”. (p. 2-3).

            Un răspuns este dat în rubrica ,,Sfatul specialistului” de prof. univ. dr. Aurel Lăzureanu, ,,Umilirea țăranului român. Prețuri de batjocură la achiziționarea grâului” care prezintă o seacă statistică: prețul la grâu ,,oferit”: 0, 52-0,55 lei ̸ kg, deci pentru sudoarea țăranului se oferă în medie 50 bani ̸ kg. Și aici observăm mecanismul cerere – ofertă din sistemul de astăzi, democratic. Zăduful autorului materialul transpare dintr-o comparație cu agricultura de dinainte de 1989: ,,Sunt un nostalgic după ce a fost bun pentru agricultură înainte de 1989, România fiind o țară exportatoare de produse vegetale, horticole și zootehnice. Acum importăm peste 70% din necesarul de hrană pentru populația țării noastre, în timp ce potențialul uman și pedologic al țării noastre poate asigura hrana pentru 70-80 milioane de locuitori”. (p. 5). Deci, avem potențial și uman și al teritoriului destinat folosirii agrare și totuși importăm.

            Din paginile revistei aflăm de multe realizări locale de la cele sportive în cadrul cărora echipa F. C. Giarmata Vii a promovat în Liga a V-a. (p. 6), la cele religioase, de păstrare a frumoaselor tradiții românești: Rusalile, Ziua Iei, Ziua Eroilor ș. a.

            În pagina 7 suntem poftiți printr-o frumoasă ,,Invitație” la sărbătorirea a 200 de ani de la prima atestare documentară a localității Giarmata Vii. În cadrul acestei sărbători am reținut celebrarea Rugii, a hramului bisericii ortodoxe din Giarmata Vii. Va fi oficiată Sfânta Liturghie, apoi înconjurarea bisericii, sfințirea colacului și a prinoaselor Rugii. În cadrul acestei sărbătoriri va fi vernisată o expoziție de icoane pe sticlă și va fi susținut un recital de joc bănățean de Ansamblul ,,Flori de câmpie” din localitate.

            Revista poate fi lecturată pe site-ul:

 http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/vatra_noua_191.pdf

O revistă cât o carte

A devenit tradiție, bunul obicei de a trimite prin poștă, numerele tipărite a celei mai longevive publicații românești ,,Suflet nou” de la Comloșu Mare. Vinovat de această izbândă este domnul prof. Traian Galetaru diriguitorul poștalionului doldora de vești bune din însoritul sat din pusta bănățeană numit Comloșu Mare.

            De astă dată avem bucuria să amintim că au apărut nr. 4; 5; 6 ale revistei ,,Satului bănățean” și nr. 17 al suplimentului ,,Suflet de Dascăl”.

            Din sumarul acestora ne-am oprit la câteva articole ce punctează tradiția cărturărească din vatra acestei așezări. Revista apare sub auspiciile Asociației Culturale ,,Suflet nou” din Comloșu Mare. Potrivit unui raport aflăm că doar în anul 2015 în rândurile acestei instituții culturale au fost primiți 6 noi membrii sporind astfel numărul acestora la 71 de membrii activi. Între cei primiți îi amintim pe: Vasile Barbu (Uzdin), Ioan Viorel Boldureanu și Ioan Hațegan (Timișoara). Între realizările Asociației se înscrie tipărirea revistei în 20-24 pagini în 400-450 exemplare la care se adaugă cele două suplimente: cel istoric și ,,Suflet de Dascăl”, organizarea Simpozionului Internațional ,,Personalități bănățene” (16 august 2015) și lansarea vol. Vânătoarea tradițională la români de dr. Șt. Polverejan. (I. Olărescu, ,,Realizările anului 2015 și programul pe 2016”, în ,,Suflet nou”, nr. 5 ̸ 2016, p. 1).

            Istoria locului este prezentă prin foarte reușite încropiri, între acestea amintim studiul: ,,Meseriașii și negustorii din Comloșu Mare” iscălit de președintele Asociației, dl. ec. Ioan Olărescu. (p. 11-14). Tot în această categorie intră și o rubrică intulată ,,Atitiudini”. Autorul articolului la care ne-am oprit este dl. ing. Gavriil Balog, ,,A fi sau a nu fi român? Războiul economic a început imediat după 1989”. Pentru a ilustra tratarea subiectului, ne-am oprit la un paragraf pe care îl redăm, fără vreun comentariu suplimentar: ,,…Companiile străine care investesc în România se folosesc doar de avantajele create și de mâna de lucru ieftină și calificată, iar profitul nu îl reinvestesc pentru a crea noi locuri de muncă, ci îl transferă în țara de origine pentru a-l investi în alte țări sărace, unde să facă profituri mai mari. Când nu le mai convin avantajele, își retrag investițiile și le mută, iar pe salariații pe care i-au folosit ca slugi cu salarii de nimic îi transformă în șomeri și îi lasă în brațele guvernului să-i întrețină”. (,,Suflet nou”, nr. 6, p. 5).

            Tot legat de viața satului sunt redate medalioane de înaintași, profesori, preoți, țărani condeieri ș.a. Sunt evidențiate concursuri școlare cum este Concursul Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, poezie și proză din Banat și aiurea.

            Am reținut și o prezentare de carte realizată de dl. lect. univ. dr. Mihai Pann asupra volumului Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securității, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2015, autori: Sergiu Șoica, Gabriel Buboi. Din prezentarea succintă a cărții aflăm un profil al ierarhului lugojan: ,,Episcopul Ioan Bălan nu a fost doar un personaj important din ierarhia Bisericii Române Unite cu Roma, ci și un intelectual autentic. Spirit enciclopedic și totodată cosmopolit, dacă ar fi să luăm în calcul faptul (de loc ușor de trecut cu vederea) că vorbea 9 limbi (română, maghiară, germană, franceză, italiană, latină, greacă, ebraică, arabă), Bălan s-a impus la vremea lui în cercurile culturale europene. A publicat mai multe volume în domeniul teologiei. (…)”. (,,Suflet nou”, nr. 4 ̸ 2016, p. 7).

            Revistele pot fi consultate la biblioteca parohială!

,,Vatra satului”, nr. 2 (37) ⁄ 2016

Cu bucurie am primit mărturisesc în variantă electronică, cel din urmă număr (mai-august) al prestigioasei publicații de peste dealuri din vatra statornică a satului Ferendia. Prin purtarea de grijă a domnului prof. Ioan Traia, redactorul-șef și totodată președintele Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat apare regulat (cu 3 numere pe an) valoroasa revistă sătească, o oglindă a viețurii rurale din Banatul de astăzi.

            Prof. Iosif Marius Circa iscălește un reportaj despre viața culturală a unui oraș în articolul de fond: ,,Belșug de cultură în orașul Deta” (p. 1-3).

            Între două cugetări semnate de A. Malraux și R. Tagore, autorul amintește de realizările culturale ale urbei de pe Birdeanca. Între acestea este amintită participarea a 120 de persoane la faza zonală a Concursului ,,Lada cu zestre” organizat de Consiliul Județean la Ghilad. Aici au fost prezente Corul și formațiile de dansuri care s-au calificat la faza județeană. Pe 15 mai la faza ultimă a Concursului, participanții din Deta au obținut rezultate excepționale: Premile II pentru Ansamblul de dansuri tradiționale germane și Ansamblul de dansuri tradiționale maghiare și Premiul III pentru Corul mixt. (p. 1).

            Aceste rezultate au fost obținute și datorită angrenării formațiilor în diverse concursuri și spectacole locale inițiate de Primărie dar mai ales datorită sprijinului de către aceasta a activității de destindere și culturalizare: ,,Edilii le asigură condiții de pregătire (spații, transport, susținere), iar anul acesta au fost cumpărate 14 perechi de costume populare românești, urmând ca, pe rând, să fie procurate și pentru celelalte etnii”. (p. 2).

            Cultura este sprijinită și de celelalte instituții locale: Muzeul și Biblioteca Orașului, publicația ,,Monitorul orașului Deta” și Liceul Tehnologic ,,Sf. Nicolae” din localitate.

            Tot în cuprinsul acestui număr regăsim un fragment din parfumul vieții de odinioară din ,,Scrisori din Italia” care îl au ca autor pe un fiu al satului, Dr. Ioachim Miloia. Tot în acest număr regăsim o pagină destinată unor gânduri, aforisme și cugetări. Ne-am oprit asupra ,,Sensului vieții”: ,, Viaţa este un drum, un scop şi o victorie. Viaţa este un dans al iubirii. Misiunea voastră este să înfloriţi. Să FII e un dar pentru toată lumea. Viaţa voastră este istoria omenirii. De asta viaţa este mai frumoasă decât orice teorie. Creează din viaţa ta o sărbătoare, pentru că asta este adevărata ei valoare. Viaţa este compusă din prezent. Iar sensul prezentului este să trăieşti în prezent”. (p. 4).

            În pagina a 8-a găsim o scrisoare deschisă adresată părintelui Dragan Giorgiev de comunitatea parohială. Mărturisesc cu admirație pentru cea din urmă, că așa ceva nu prea s-a realizat în istoria vieții religioase din această zonă. La încheierea unei perioade de pastorație, Cineva, să mulțumească pentru slujire, pentru dăruire, pentru viața petrecută ceas de ceas alături de păstoriții încredințați e un lucru sublim dar care vorba eternului Caragiale ,,lipsește cu desăvârșire” din comportamentul creștinilor contemporani.

            Felicitări sincere pentru calitatea articolelor, grafică dar și pentru statornicia scribilor locali în fotografierea frumosului ce se revarsă din belșug asupra noastră.

Pe urmele sfinților la Săraca

La praznicul Schimbării la Față, mănăstirea Săraca de la poalele Șumigului și-a sărbătorit hramul istoric. Mănăstirea a rămas ca mărturie vie a vechii așezări medievale din această zonă. O dovadă de continuitate spirituală în vatra unei așezări seculare în care trăirea religioasă s-a împletit cu educația și arta religioasă în izbutite realizări ce au învins veacurile.

Mănăstirea, un veritabil Voroneț bănățean după afirmația unui critic de artă îmbie și astăzi la rugăciune smerită către Hristos Domnul. Un reper solid de viețuire duhovinească și artă creștină di valea Șumigului din apropierea tânărului oraș Gătaia.

Ca urmare a  tradiției din vremurile de demult apuse din inițiativa C. Păr. Călin Negrea și Iulian Popa a fost organizat un pelerinaj din parohiile Gătaia și Colonia Gătaia spre mănăstire în ajunul prăznuirii. Cu steaguri, icoane și mai ales cu credință jertfelnică s-au îndreptat cu toții spre biserica mănăstirii.

Începând cu orele amurgului pe întreg parcursul nopții, în zorii dimineții s-au oficiat servicii religioase compuse din: Vecernia unită cu Litia, Utrenia, Acatistul Domnului Iisus Hristos, Sfânta Liturghie, sfințirea apei, Taina Sfântului Maslu și Sfânta Liturghie arhierească în ziua sărbătorii.

La această seară, noapte și dimineață de Priveghere au participat: P. S. Paisie Lugojanul, episcop-vicar eparhial, părinți consilieri de la Centrul Eparhial, protopopul Ioan Prisăcean al Detei, ieromonahi de la mănăstirile bănățene, preoți din cuprinsul Arhiepiscopiei Timișoarei, din  întinderea Protopopiatului Deta. Slujitorii altelor au fost însoțiți de numeroși credincioși care s-au împărtășit cu toții de darul Cuvântului și al Sfintelor Taine.

În cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit în treapta diaconiei teologul Răzvan Marinescu pe seama parohiei Sacoșu Mare din protopopiatul Lugoj. La finalul Sf. Liturghii a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru slujitorii Sf. Mănăstiri trecuți în veșnicie.

Un gând de mulțumire adresăm Conducerii Primăriei Comunei Birda care a pus la dispoziție un mijloc de transport pentru credincioșii din comună și satele aparținătoare.

A murit Regina Ana