Am primit la
parohie prin amabilitatea doamnei bibliotecar Gabriela Șerban, managerul
Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa și redactorul - șef al revistei
de cultură a orașului de pe Bârzavă.
Cuprinsul acestui
număr, bogat și diversificat în același timp propune de-a lungul a 44 de
pagini, file și rubrici apreciate de cititorii fideli ai acestei publicații din
Banatul de Munte. Amintim în treacăt: ,,Editorial”, ,,Evenimente”,
,,Aniversări”, ,,Comemorări”, ,,Dascăli care au fost”, ,,Să ne prețuim
valorile”, ,,Povestea vorbei”, ,,Istorie” locală, literatură (poezie și proză),
creații ale copiilor.
Într-un manual
de inițiere în tainele jurnalismului, un autor american atunci când vorbește de
rolul și rostul Editorialului în economia revistei, îl cataloghează ca fiind
,,o floretă” și nu ,,un ciocan”. Este ceea ce își propune și –cred eu –
realizează Gabriela Șerban, ,,A venit Tata Oancea să vă aducă lumină!”. Un
dialog despre personalitatea locului realizat cu scriitorul Toma George
Maiorescu un personaj deosebit al vieții culturale românești. Născut la Reșița
în 8 Decembrie 1928, licențiat în litere și filozofie la București a fost în
anii devenirii ,,reporter și marinar, agricultor și profesor, poet, prozator,
pedagog, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de
icoane vechi, realizator de reportaje și filme Tv, președinte de partid […] și șomer (1982-1990). După 1990 îl găsim consilier în
Consiliul Național al Audiovizualului și membru în Consiliul de conducere al
Uniunii Scriitorilor din România”. (p. 2).
Din acest
dialog am selectat fragmentul legat de Tata Oancea pe care îl redau pentru
frumusețea portretului în întregime: ,,Din când în când, în curtea noastră (n.r. la Reșița), mai exact pe treptele care duceau în grădină, grădina era sus
pe deal, ședea un om, un bătrân fără să fie bătrân, dar avea plete care-i
cădeau pe umăr, avea o barbă ascuțită și lângă el era un fel de schelă de lemn,
pe care o purtau și geamgiii, supraetajată, pe care erau depuse cărți și
reviste, și diferite afișe, și diferite indicații în cuvinte pictate în culori
violente. Omul acesta stătea în curte atunci când bunicul meu nu era acasă și-l
aștepta. Bunicul meu a fost pictor și profesor de desen și îl învăța pe omul
care-l aștepta să deseneze iconostase. Ca să aibă o pâine. Aceasta era pâinea
pe care i-a asigurat-o bunicul meu lui Tata Oancea. Acela care, în conștiința
mea, avea să devină Tata Oancea”. […].
M-a condus prin
„imperiul” lui care era o cămăruțã și în curte un fel de magazie în care erau
toate, cred că toate cărțile de valoare care au apãrut de-a lungul secolelor în
Banat. Era o bibliotecă absolut fantastică! Erau acolo și un pult cu litere de
plumb, dar și litere de lemn, unde-și tipărea „Vasiova”. El singur își culegea
frazele și făcea textele, el singur se ducea cu schela aceea supraetajată pe
spate cu cărți și reviste prin iarmaroace, era prezent la toate târgurile și
striga: „A venit Tata Oancea să vă aducă lumină!” Asta era viața lui. Lângă ușa
de la intrare era un fel de statuie, cam de 1,5 m . construită din
biletele de tren pe care le-a folosit toată viața și era foarte mândru, pentru
că acestea arătau drumurile pe care le-a făcut. (p. 2-3).
Paginile
dedicate ,,Evenimente” –lor locale ilustrează câteva activități realizate de
Primăria și Biblioteca Orășenească: ,,Festivalul Național Concurs de
interpretare vocală a cântecului popular românesc ‹‹Aurelia Fătu-Răduțu››”. Autorul,
Ioan Liuț, directorul festivalului ajuns la cea de-a XXIV- ediție face un
istoric al desfășurării festivalului itinerant la Reșița, apoi la Băile
Herculane pentru ca din 1993 la Bocșa. Anul acesta Concursul s-a bucurat de
prestigioși interpreți de muzică populară și concurenți din Bistrița Năsăud,
Timiș, Sibiu și Caraș-Severin. Marele Premiu a fost atribuit Mădălinei Mîrza
din Bistrița Năsăud.
Gabriela
Șerban amintește de alte două evenimente de prestigiu: o expoziție de icoane
vechi intitulată ,,Icoana, fereastră spre cer” la Berzovia și Bocșa. Cele 57 de
icoane expuse între care și câteva realizate de Filip Matei ,,poartă parfumul
vremurilor vechi, dar, mai ales, poartă sfințenia rugăciunilor de sute de ani
și o încărcătură spirituală deosebită. (p. 9).
Cel de-al
doilea îl reprezintă constituirea un cerc de tineret în parohia Bocșa Română
numit ,,Mugurii Ortodoxiei”.
Revista poate
fi consultată la biblioteca din Bocșa.
