Marți, 1 septembrie de la orele 10,00 a fost oficiată slujba Tedeumului la
începutul noului An bisericesc în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din parohia Birda. Cu acest prilej s-au înalțat rugăciuni cu caracter
special pentru iertarea greșelilor, binecuvântarea noului An bisericesc,
depărtarea mâniei și patimilor, întărirea în dreapta credință, sănătate și
lungime de zile poporului, ploi la bună vreme și rouă aducătoare de roadă.
Tot cu acest prilej s-a
făcut pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, călugăr scit cu contribuții
deosebite cu privire la stabilirea datei Sfintelor Paști pentru creștini.
La un secol după Ioan
Casian, un alt dobrogean a adus lumina Apusului, acesta a fost Dionisie
Exiguul. El s-a născut în anul 470, în Dacia Pontică şi se pare că a fost
crescut şi educat în una din mănăstirile de aici, prin grija unuia dintre
călugării locului, numit Petru[1]. Pentru a se desăvârşi, a luat drumul
Răsăritului, din Constantinopol a plecat la Roma chemat fiind de papa Ghelasie
pentru a se îngriji de arhiva şi biblioteca de aici. S-a închinoviat la mănăstirea Sfânta Anastasia de
la poalele Palatinului, s-a împrietenit cu Cassiodor şi a predat dialectica la
Vivarium, între anii 540 şi 545. La început, a tradus din Părinţii răsăriteni,
canoanele sinoadelor ecumenice, întocmind şi o antologie de texte patristice,
un florilegiu din Părinţii Bisericii Catolice Universale, editând şi Decretele pontificale. Dintre operele
originale, amintim pe cele legate de calculul pascal: Cartea despre Paşti. Argumente pascale şi alte două scrisori pe
aceeaşi temă. În calculul pascal, punctul de plecare nu mai era Diocleţian, ci
Întruparea Domnului: ,,Eu n-am voit să pun baza ciclurilor mele amintirea
acelui om fărădelege şi persecutor, ci mai degrabă am ales să socotesc anii de
la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca astfel să fie tuturor
mai cunoscut începutul nădejdii noastre[2]. Dionisie a înlocuit anul 248 al lui
Diocleţian cu anul 532 după Hristos[3]. Ciclul dionisian a fost primit la Roma
apoi în întreaga Italie, iar cu sprijinul lui Carol cel Mare (†814) în întreg
Apusul. Începutul calendarului se făcea cu Bunavestire, acest calcul fiind
acceptat cu unele îndreptări şi folosit în întreaga lume creştină. Prin
elaborarea tabelei sale, pascale, părintele erei creştine, a înfăptuit o
grandioasă revoluţie şi a pus baza numărătoarei noastre, adică de la naşterea
lui Hristos. Aceasta echivalează în mod evident cu un adevărat progres. Odată
cu el, computul alexandrin s-a încetăţenit definitive în Occident[4]. Dionisie era un foarte bun cunoscător al
Sfintei Scripturi, neîntrecut în mânuirea limbilor greacă şi latină, traducând
fluent din una în cealaltă, era înţelept şi simplu în atitudinile sale, erudit
şi smerit, cu vorbă puţină, feciorelnic şi blând, înfrânat la toate, fără a
osândi pe cei care nu se puteau înfrâna asemenea lui. Era un ortodox desăvârşit
şi ataşat întru totul rânduielilor părinteşti, răspundea strălucit la orice
întrebare ce i se punea[5].
[1] Nestor Vornicescu, Primele scrieri
patristice din literatura noastră, secolele IV-XVI, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1984, p. 66. (Se va prescurta în continuare Primele scrieri patristice…).
[3] Gheorghe I. Drăgulin, David Popescu, Cuviosul
Dionisie Exiguul. Două epistole despre problemele datei Paştilor şi elementele
calcului calendaristic şi pascal, în rev. ,,Mitropolia Olteniei”, 1987, nr.
1, p. 44.
