Cărțile sunt cei mai tăcuți și constanți prieteni, sunt cei mai înțelepți
consilieri și cei mai răbdători profesori.”
Charles W. Eliot
Afirmam într-un eseu publicat cu ani în urmă că „Din cărți, sorbim cu atâta sete licoarea vieții și învățăm din ce au gândit alții, ca apoi să ne fie ușor să gândim singuri”. Ba, mai mult, precizam că „ de fapt, cărțile sunt suflete vii, ca niște școlari cuminți și nevinovați care așteptă oleacă de mângâiere părintească. Întindeți, dragii mei, brațul, atingeți-i blândețea filelor, priviți-o cu sufletul deschis și veți vedea că această ființă, în bunătatea ei, ne va oferi cu dărnicie inima-i vibrândă, deșertându-și cu bucurie sfântul mesaj”.
Pentru academicianul american, cartea este un tăcut și constant prieten, pe care îl consultăm cu drag, ca pe cel mai răbdător profesor. Și, cu adevărat, adaug eu, „oferindu-i un un loc călduț într-un raft din odaia ta, în acest fel păstrezi frânturi din viața altuia și o deschizi, o consulți, pătrunzi în universul ei, îi pricepi vorba tămăduitoare și astfel ți-ai mai câștigat un prieten care ți se destăinuie”.
Iată de ce, dragi confrați în ale scrisului, apariția volumului „Credință. Educație. Tradiție.”, este o sărbătoare pentru enoriași, pentru colaboratorii care și-au lăsat o bucățică din sufletul lor deschis între filele cărții, înlesnind revărsarea sfântului mesaj către cititori, pentru cei care așteaptă s-o mângâie și-ntr-un binemeritat răgaz să-i soarbă vorba tămăduitoare, dar, mai ales, pentru Parohia din Birda, păstorită de Preacucernicia Sa, preot dr. Valentin Bugariu, neobosit cărturar, publicist, scriitor și monografist.
Mereu mă întreb de unde atâta energie, de unde atâta primăvară în sufletul curat al acestui mecena din spațiul culturii rurale!? Da, nu greșesc, dragii mei! Prin tot ceea ce face ca preot, ca redactor șef al revistei pe care o scoate de ani de zile, prin activitățile catehetice, edilitare și filantropice în cadrul parohiei și nu numai, și prin osteneala și izbânda lansării de noi volume întru luminarea semenilor, Sființia-Sa propagă cultură și o protejează.
Pe acest făgaș al nobleții spirituale, se înscrie și ivirea prezentei alcătuiri în care sunt rânduite „contribuții iscălite de diverși specialiști în felurite domenii de activitate...Toate aceste comunicări reprezintă lucrările primei ediții ale Colocviilor revistei de cultură și religie rurală „Arhanghelul” din Birda...și dezvăluie buna legătură a Parohiei din localitate cu celelalte instituții locale, dar și cu alte instituții culturale și religioase din Banat.” (preot dr. Valentin Bugariu, în Argumentul cărții). În acest fel, autorii comunicărilor „au devenit cinstitori ...și apropiați sufletește ...ai acestui lăcaș.”, ne asigură coordonatorul volumului. Observăm profunzimea cugetării și grija acestuia pentru o selecție tematică reușită, încă de la termenii titlului, care reprezintă o trinitate sfântă ce stă la baza unei educații culturale sănătoase a individului. Si cum cartea, prietena noastră, într-o altă picătură de înțelepciune, este asemuită cu o nucă pe care trebuie s-o spargi ca să-i simți gustul, vă invit, domnilor, ca, împreună, să intrăm în universul ei, să-i mângâiem filele ademenind-o ca pe un copil, pentru a ne dărui mesajul.
Și iată ce am aflat. Volumul, proaspăt scos de sub tipar de Editura Eurobit din Timișoara, se întinde pe 353 de pagini și este structurat în cele trei părți, conform titlului. Prima, Credința, cuprinde 13 comunicări, a doua, Educație, are 12, iar a treia, Tradiție, ne oferă alte 11 prezentări tematice. Și acum, pe scurt și selectiv, să vedem care este gustul miezului din sâmburele cărții. Ceea ce urmează, sunt doar simple relatări și umile opinii, nu judecăți de valoare ale unui specialist, de aceea rogu-vă a mă ierta pentru unele nepotriviri.
Capitolul întâi este deschis cu lucrarea prof. Mihaela Coman, care dezvoltă, pe rând, cele trei concepte cu exemple selectate din viață, punând accent pe influiența acestora asupra copilului de acasă, din bancă și din societate, cât și pe factorii răspunzători de împlinirea acestora în plan educativ. Un eseu bine închegat și convingător de argumentat.
Din comunicarea d-nei conf. universitar, Mirela-Ioana Dorcescu, într-o abordare de înaltă clasă, ne întregim cunoștințele despe opera cunoscutului poet timișorean, Eugen Dorcescu, stihuitorul Psalmilor, a Ecclesiatului și a Pildelor, cât și despre părintele prof. Nicolae Neaga în ipostaza de personaj literar. Marius Florescu, preot și lector universitar, tratează cu grijă părintească educația ortodoxă a copiilor în lumina publicației „Învierea”, stăruind asupra rolului religiei în școală, eficiența acesteia și despre legalitatea simbolurilor religioase în spațiul școlar. Despre implicarea Episcopiei Caransebeșului în viața socială a comunității rurale, preotul dr. Daniel Alic ne informează concret cum Episcopia, de-a lungul timpului, a organizat acțiuni umanitare în cazul unor inundații, a unor epidemii, cât și campanii împotriva alcoolismului sau colecte pentru ajutorarea văduvelor de război etc.
La pg. 58, Carmen-Maria Liuba, profesor de limba română, prezintă în comunicare aspecte privind imnografia sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului cu referire la cele patru zile sfinte închinate Maicii Domnului, iar profesorul Ioan Traia, președinte al A.P.P.R. din Banat și cunoscut monografist, la pg. 66, se oprește de astă dată asupra preocupărilor lui Ioachim Miloia, ferengian de origine, fost conducător al Muzeului Bănățean, pentru cercetarea și protejarea monumentelor istorice din această zonă. Aflăm inedite informații despre Mănăstirea Săraca, „un modest muzeu spiritual al tradiției românești” și despre acțiunile concrete de restaurare a acesteia ca monument istoric. O comunicare inedită și profesionist realizată. Despre Sfântul Clement, ca al treilea Episcop al Romei și ca însoțitor al Apostolului Pavel și despre Epistola sa către Corinteni, ne înformează un om al cărții, bibliotecara Veronica Bugariu.
Alți patru specialiști, aduc informații concrete cu vizibile accente de documentare, ancorate în realitatea locală privind religia, creștinismul, biserica și chipuri de slujitori ai acesteia.. Ne referim la inginerul pensionar, Iacov Vasilie, despre satul de creștini, Jadani, unde s-a născut fostul Mitropolit al Banatului, Vasile Lăzărescu, la economistul Petru Opruț, care ne prezintă biserica ortodoxă din Zăvoi, la epitropul Vasile Moșescu, care ne face cunoscută biserica din Sărcia și la publicistul, secretar al A.P.P.R. din Banat, Ghiță Blejușcă, de la care aflăm despre istoricul ortodoxiei săcălăzene.
De la fila cu nr. 100, pe întinderea a 21 de pagini, prof.univ. dr. Carmen Bulzan și preotul paroh Vasile Suciu, își desfășoară comunicarea lor de referință cu o pilduitoare exigență și ținută științifică, despre încrederea în biserică și școală. Găsim aici elemente care înlătură îndoiala și întăresc convingerea: valori fundamentale, principii, calități și virtuți ale factorilor, rezultate ale sondajelor și, la final, concluziile. Merită parcurs acest studiu. Ultima comunicare din acest capitol, semnată de preotul, Ion Liuba, ne dă detalii interesante și inedite despre legiferarea monahismului din vrermea împăratului Iustinian.
Rădăcinile educației sunt amare, dar fructul său este dulce, grăiește o veche cugetare, iar Aristotel ne atrage atenția că „Educația este cea mai bună asigurare pentru bătrânețe”. Haideți să vedem ce studii pe această temă ne oferă capitolul al doilea din carte. Primul material, semnat de dr. bibliotecar, Florin-Corneliu Popovici, om al cărților, bine informat și aproape de sursă, ne oferă detalii, într-o exemplară analiză, privind vol. „Pe cărarea raiului” care adăpostește convorbirile duhovnicești cu Înaltpreasfințitul Mitropolit al Banatului, Ioan, realizate de prof. dr. Luminița Cornea. Autorul comunicării ne sensibilizează, prezentând acest volum ca o „carte izvor, o carte a vieții, o carte a bucuriei”. Vasile Goldiș, ca om al școlii și al bisericii, ne este descris în peste zece pagini cu reale note de lucrare științifică, bazată pe o bogată bibliogafie, despre prodigioasa activitate a corifeului din Arad, de către dr. Maria Alexandra Pantea, de la Univ. de Vest ,,Vasile Goldiș” din oraș.
Acest capitol ne mai oferă și alte studii de valoare, ca rezultat al unor atente cercetări. La pg. 179, bunăoară, preotul din Serbia, Cornel Juică, ne informează despre Școala românească din Macedonia, înființată încă din vremea când ministrul învățământului era Dimitrie Bolintineanu, iar la fila cu nr. 200, prof. Iosif Marius Circa, fost om al catedrei peste 45 de ani, prof. de limba și literaturta română și publicist, îndrăgostit de limbă, țară și neam, și-a așternut opiniile despre educația în școală, pe care o consideră creatoare de suflete, dar numai dacă și dascălii au un suflet măreț și părintesc. Pe o temă asemănătoare, respectiv cunoașterea naturii și a cauzelor lipsei de educație acută, prof. Raluca Narcisa Covaci ne dă câteva sugestii generate de problemele întâlnite la clasă, în lucrarea cu titlul „Capacitatea de a educa: între aparență și esență.”
Pagina 218, găzduiește o comunicare în care Maria Pavlovici Pătruț, profesor la învățământul primar, ne aduce în prim plan conceptul de „cerințe educative speciale” , aplicat unor categorii de persoane cu deficiețe de naturi diferite, iar în următoarele pagini, ca o completare tematică, preotul Ilia Pavlovici Pătruț, dezvoltă ideea de educație specială, cu accent asupra educației incluzive. Despre rolul educației în actul de conduită și despre influiența pozitivă a basmului în procesul de formare morală, ne atenționează prof.de limba română, Lavinia Șerban în comunicarea dezvoltată de la pg. 190. Lăudabilă mi se pare și prezența unui școlar, beneficiar al educației, David Nenciu, elev în clasa a XI-a, cu un studiu sumar, din care răzbate însă sinceritatea privind rolul familiei și al religiei în școală.
În peste zece pagini, începând cu cea de la 224, conf. univ. dr. Ciprian George Fora, ne oferă inedite informații însoțite de ilustrații explicative, despre istoricul și existența Școlii Agricole din Voiteg, evoluția și proiectele unei școli de elită a agricultorilor. Ultimul titlu din acest capitol al volumului coordonat cu grija omului iubitor de cultură, pr. dr. Valentin Bugariu, un riguros și exigent publicist, este cel care se referă la dezvoltarea învățământului românesc ca obiectiv al Reuniunii învățătorilor din Episcopia Caransebeșului, scris de prof, dr. Virginia Ardelean, privind perfecționarea predării lb. române, a grafiei și a ortografiei.
Știut este că tradițiile românești sunt ca dulceața fructelor coapte, ca pâinea și sarea în bucate. Tocmai de aceea, pentru a îndulci gustul cărții, coordonatorul a adăugat în titlu și partea a treia, Tradiția. Acest capitol are ca primă comunicare, dezvoltatul studiu de înaltă factură creatoare a cunoscutului și apreciatului prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, intitulat „Qvod lampada tradunt”. Parcurgi cu plăcere materialul, fiind cucerit de belșugul profesional, de exprimarea profundă, coerentă, de solida argumentare care conving și impresionează cititorul. În cele 17 pagini, autorul reușește să demonstreze că „tradiționalitatea asigură continuitatea culturii (culturilor) folclorice din toate timpurile”.
Cel de-al doilea material interesant, ca analiză și ca sugestii în domeniul muzicii corale pentru copii și tineret, semnat de dr. în muzicologie și prof., Constantin-Tufan Stan, ne convinge că este necesară o radicală reformă pentru ca știința muzicii să nu mai fie o cenușăreasă. Muzeograful dr. Cătălin Balaci, la pg. 275, în comunicare, cercetând simbolurile ornamentale de pe casele bănățene, face o analiză a prezenței formelor geometrice, apoi a ornamentelor cu simbolică religioasă și a motivelor ornamentale solare. Referiri concrete la tradiții și obiceiuri întâlnim și la alți colaboratori. Maria-Chiva Miron și Bianca-Loredana Bădiță, profesori în învățământul primar, tratează în materiale diferite, primul, tradițiile și obiceiurile de Crăciun, iar al doilea, aceleași concepte, dar în învățământul primar. Ambele sunt formulări profesionist realizate.
Citim în continuare alte inedite relatări, rod al cercetării și al talentului condeierilor. Bibliologul Gabriela Șerban ne dezvăluie faptul că Nea Costică Gruescu, fost autodidact și renumit colecționar mineralog, a devenit membru al multor societăți naționale și internaționale, iar, la pg. 300, prof. Traian Galetaru, publicist și secretar al rev. „Suflet nou”, ne convinge cu date concrete și documente că acest perodic este cea mai longevivă publicație românească din lume în mediul rural, cu o largă extindere națională și mondială.
În numai o pagină și jumătate, Alexandra Mircia, cu studii la Sorbona, sintetizează îngerește ce sfaturi să urmeze un părinte în creșterea odraslei sale, atenționându-ne că „ Un copil are nevoie de prezența reală a părintelui, nu de înlocuitori.” Profesorul Gheorghe Lungu, redactor șef al publicației „Foaia Săcoșană”, face un scurt istoric al ziaristicii și se oprește la periodicul local și nașterea lui, iar preotul militar Emanuel Gafița, în comunicarea sa despre Unirea Principatelor (162 de ani), ne aduce informații noi despre „monstruoasa coaliție” care l-a silit pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza să abdice.
Dacă doriți să aflați informații autorizate despre istoricul, răspândirea și preocupările diasporei ortodoxe române, vă invit să citiți cu atenție comunicarea de la pg. 321. Aflăm aici amănunte, date concrete, despre românii noștri care viețuiesc în diferite colțuri ale lumii. O comunicare de înaltă ținută științifică, convingătoare, care-ți merge la inimă, scrisă de preot dr. Valentin Bugariu, coordonatorul volumului și al acestui Colocviu aniversar.
Și iată-ne la final. Am parcurs cartea, am mângâiat-o, i-am sorbit licoarea tămăduitoare și, astfel, am devenit mai împliniți și mai buni la suflet. Gazda și toți colaboratorii merită calde felicitări pentru că, împreună, azi, am mai așezat încă o cărămidă la edificiul cultural în care viețuim.
02.10. 2021, Birda prof. Iosif Marius Circa
