Colonelul Otto Erich Benedict s-a născut în 26 septembrie 1898, în localitatea Vârșeț, într-o familie cu origini multietnice. Părinții lui au fost Adolf Benedict și Maria Benedict, născută Vâlceanu (Velicsek).
Înaintașii paterni au părăsit în anul 1755 Silezia Superioară pentru orașul Graz din Austria. În anul 1799, stră-stră-bunicul colonelului Benedict a fost înnobilat de Francisc al II-lea. Fiul acestuia, Adolf a fost la rându-i colonel în armata Austro-Ungară. Pe linie paternă, Adolf Benedict descindea din nobila și înstărita familie Bielitzky. Așadar, tatăl viitorului colonel a fost german după tată și polonez după mamă. Adolf Benedict a trecut la cele veșnice în 1922, la vârsta de 62 de ani la Gătaia unde a și fost înmormântat. Mama sa, Maria Benedict, s-a născut în anul 1870, la Șemlacu Mare. A absolvit studii liceale și universitare la Linz și a activat ca profesoară de franceză și engleză la Timișoara. A decedat în 1958 și a fost înmormântată alături de soțul ei, la Gătaia.
După mamă, colonelul Otto Erich
Benedict provenea dintr-o familie de intelectuali, cu vechi și nobile rădăcini
românești și aromâne. Bunicul colonelului, a fost medicul Augustin Vâlceanu, al
cărui nume a fost schimbat forțat în cadrul procesului de maghiarizare, în
Velicsek, nume ceh des întâlnit. Medicul Velicsek a absolvit Medicina la Viena
și a activat la Vârșeț, Timișoara și Bocșa. La Bocșa a ridicat un spital
(sanatoriu) privat, destinat în principal tratării bolilor de plămâni, dar și a
afecțiunilor psihice, de anemie, de inimă și de ficat.
Familia Adolf și Maria Benedict au
avut doi copii, pe Otto Erich și Herta. Aceasta din urmă, s-a căsătorit cu
maistrul Victor Hochesmann care a lucrat la fosta fabrică de produse alimentare
,,Lica”, ulterior ,,Victoria” din Sibiu. După 1948 și până la pensionare,
Victor Hochesmann a fost directorul intreprinderii.
Otto Erich Benedict și-a petrecut
copilăria la Vârșeț, unde a urmat cursurile școlii primare ,,Sankt Polten” din
localitate. În anul 1907 s-a înscris la Școala de cadeți din Marburg (azi în
Slovenia). După reușita de la Bacalaureat a urmat între 1914-1915 cursurile
Academiei Militare Tereziene din Wienner Neustadt. La absolvire a fost înaintat
la gradul de sublocotenent în armata austro-ungară. După trecerea în armata
română a urmat cursuri pentru obținerea gradului de maior (1924), Cursul de
pentru unități blindate la Versailles (1940) și Cursul de conducere a marilor
unități blindate în 1943. O perioadă de 2 ani (1937-1939) a activat la Școala
de Subofițeri și Administrație din Odobești.
Colonelul Benedict a urcat gradele
militare corespunzătoare pregătirii și zelului avut. În Armata Austro-Ungară a
participat la luptele de pe frontul italian și la luptele din Polonia, Albania
și Macedonia fiind rănit de șase ori. După Unirea din 1919 tânărul
sublocotenent s-a înrolat în armata română cu gradul de locotenent și comandant
de companie în Regimentul 92 Infanterie din Orăștie. Acest regiment a
participat la asediul Odessei și bătălia de la Stalingrad în Est și luptele din
Ungaria și Cehoslovacia în Vest.
Foaia calificativă din 1919-1920 îi
dă o caracterizare succintă: ,,Este un bun român” și a fost înaintat la gradul
de căpitan în 1920. A instruit și condus apoi Compania 12 Mitraliere. În
această perioadă a inventat un trepied și un samar pentru transportul
mitralierei rusești. În anul 1928 a fost înaintat la gradul de maior și a
activat la Regimentul 10 Vânători din Tighina și Brigada 15 Infanterie.
Gradul militar de colonel l-a primit
pe front în toamna anului 1942, când comanda Divizia 1 Blindată din zona
Cotului Donului. A fost propus de șefii ierarhici la înaintarea gradului de
general de brigadă, lucru care nu s-a împlinit din pricina schimbării regimului
politic în România. La 29 martie 1945 colonelul Otto Erich Benedict a fost
trecut în rezervă. Timp de doi ani (1945-1947) s-a alăturat mișcării de
rezistență împotriva regimului comunist din Munții Apuseni. Această acțiune a
urmat alteia din 1936 când a fost membru în completul de judecată intentat unui
număr de opt intelectuali conduși de Petre Constantinescu-Iași. După instaurarea
regimului comunist din România a fost supravegheat operativ în perioada din
1951 și până la moartea sa în 1961. În perioada în care a avut domiciliul
obligatoriu la Sebeș, colonelul (r) Otto Erich Benedict a lucrat ca muncitor
necalificat la Intreprinderea de Exploatare, Industrializare și Prelucrare a
lemnului de aici. A fost un apropiat al lui Dănilă Pamfilie, unchiul lui Lucian
Blaga și l-a ajutat în câteva rânduri la munca din gospodărie.
Otto Erich Benedict a fost căsătorit
cu Margareta Winklehner, fiica unui bogat inginer geolog bănățean. În anul 1925
s-a născut fiul Johan care după Război a absolvit studii universitare și a fost
directorul Televiziunii de Stat din Austria. Ajuns ofițer la Tighina, Benedict
a rămas singur, soția nu l-a urmat, ci a divorțat și s-a stabilit la Innsbruck.
La Tighina a cunoscut-o pe tânăra învățătoare Lidia Topolius care i-a devenit
soție pentru 19 zile, aceasta trecând în urma unei boli în lumea drepților.
Aflat cantonat la Odobești, Otto Benedict s-a căsătorit cu Florica Vrabie,
fiica unor podgoreni din localitate. Din această căsătorie au apărut doi copii:
Victor Ioan[1]
(n. 1941) și Ana Maria (n. 1944). Victor Ioan Benedict a fost inginer
constructor de nave la Șantierul naval din Mangalia și apoi a lucrat în Ministerul
Transporturilor.
Colonelul Otto Erich Benedict a
trecut la cele veșnice în 30 noiembrie 1961 fiind înhumat la Odobești[2].
Generalul maior Ștefan Țarălungă
nota: ,,«mucenic și martir»: un om sever, cinstit la gradul superlativ, un mare
iubitor al țăranului român și, în consecință, al ostașului român și foarte
modest în obținerea aprecierilor ce i se cuveneau, un caracter integru, nobil
de viță, dar și de comportament”[3].
[1] Pe urmele tatălui său a făcut multe vizite la Gătaia în dorința de a aduce rămășițele pământești ale tatălui său aici. În anul 2006 ing. Victor Ioan Benedict a fost și la Parohia Colonia Gătaia când a înmânat preotului de atunci mai multe fotografii și fotocopii ale unor documente care au fost folosite la întocmirea lucrării: Gătaia. Monografie, 2018.
[2] Adrian Stroea, Colonelul Otto Erich Benedict, un om al războiului, Editura Militară, București, 2018, p. 11-14; 16-17; 20; 23; 26; 29; 32; 36-37; 56-57; 59; 70; 75-77; 79; 96-97; 122; 150.
[3] Adrian Stroea, op. cit., p. 73-74.
