Unei astfel de teme îi răspunde părintele Mihail
Adeodatus Ungureanu, doctor în Teologie (2006) și paroh la biserica din
Cucuteni, com. Lețcani din județul Iași, în 135 de pagini ale volumului Ritualul ortodox al înmormântării pe
înțelesul tuturor, Editura Doxologia, Iași, 2011.
Conținutul acestei cărți, de popularizare își
propune să scoată în evidență slujba înmormântării însoțită de toate momentele
liturgice care o însoțesc.
Prima etapă o reprezită pregătirea trupului celui
adormit, pentru viața de dincolo de momânt: spălarea trupului, așezarea în
coșciug, lumânarea care luminează la capul celui adormit. Apoi slujba Panehidei
și a procurării celor necesare slujbei de înmormântare (coliva, colacul, vinul).
Următorul capitol, este destinat Slujbei
înmomântării propriu-zise tălmăcită pas cu pas (rugăciuni, cântări, citiri
biblice, cuvânt de învățătură). Tot aici sunt prezentate alte slujbe de
înmormântare care sunt făcute la timpuri speciale (Sf. Paști), unor membri ai
Bisericii (clerici) sau slujba de înmormântare a copiilor.
Pentru a da forță explicării Slujbei înmormântării
și a pomenirilor, părintele dr. Mihail Ungureanu face trimitere la temeiurile
de pomenire din Vechiul și Noul Testament și cărțile de cult.
Toate aceste momente liturgice pregătesc pe cel
adormit și cei prezenți de vederea Împărăției lui Dumnezeu. Prefața acestei ,,Viu
va fi sufletul meu” este iscălită de cunoscutul liturgist ieșean pr. prof.
univ. dr. Vasile Nechita, care întărește prezentarea acestor momente cu
prilejul înmormântării cu bucuria Învierii: ,,Viața omenească a creștinului
ortodox este un permanent ritm liturgic nou și înnoitor, în care omul primește
lumină din lumina lui Hristos, intră în sensul și în lumina de har a
sărbătorilor Bisericii, așteptând învierea morților și viața veacului ce va să
fie. Prin taina prezenței lui Hristos în ea și prin taina rugăciunii, Biserica
devine întreagă o inimă care bate în ritmul inimii lui Dumnezeu, devine Trupul
Lui eclezial, frânt pentru iertarea păcatelor și înviat din morți prin slava Tatălui”
(p. 13-14).
