Trei calități tratate într-un volum de 93 p. de prof. univ. Adrian
Cioroianu și istoricul Mihaela Simina și care îl are ca erou, pe Regele Mihai I
al României. Scrisă în maniera unei frumoase povești și ilustrată de Răzvan Dumitru,
cartea, apărută la Editura Curtea Veche Publishing din București, în 2016 oferă
celor mai tineri cititori o frumoasă pagină din istoria Monarhiei românești.
Tratată secvențial, cartea
oferă informații din toate ciclurile vieții începând cu copilăria și încheind
cu senectutea unei vieți trăite la scutul celor trei valori umane, prea puțin
folosite de către diriguitorii de astăzi ai societății.
După moartea Regelui
Ferdinand, principele Mihai I a urcat pe tron, pe când nu împlinise șase ani. A
rămas timp de trei ani (1927-1930) Rege. Fiind însă minor a fost formată o
regență care a condus treburile țării
(p. 18).
Reîntors în țară, tatăl
Carol al II-lea (1930-1940) a devenit Rege, iar Mihai I, Mare Voievod de Alba
Iulia, fiind surprins de memoria aparatului fotografic în diferitele ipostaze
oficiale ale Casei Regale.
În septembrie 1940, după
importante pierderi teritoriale (Transilvania de Nord, Bucovina de Nord,
Basarabia, Cadrilaterul), Carol al II-lea a numit prim ministru pe generalul
Ion Antonescu care a devenit în scurt timp ,,Conducătorul Statului”. În
hotărârile ce priveau politica României, Regele nu a fost consultat. Astfel că declarația
de război împotriva Uniunii Sovietice, tânărul monarh a primit-o la reședința
regală fără o consultare prealabilă (p. 36-37).
Tot în cuprins este
dezvoltată viața familiei regale în Exil (1948-1989), precum și încercările de
revenire în țară de după 1990 și contribuția Casei Regale la dezvoltarea vieții
românești de după 2000.
