De la domnul profesor Gheorghe Rancu - Bodrog, vicepreședintele Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat și redactorul - șef al revistei ,,Almăjul” am primit ultimele două numere ale prestigioasei reviste de cultură a românilor din Valea Almăjului.
Revista amintită serbează anul acesta 20 de ani de apariție neîntreruptă fiind una dintre cele mai longevive publicații culturale din Banat izvodite din truda redactorului - șef sprijinit de o valoroasă echipă redacțională și de harnici colaboratori.
Cuprinsul fiecărui număr este presărat cu fapte memorabile ale bănățenilor. Aici aflăm de perioada de glorie a lui Ion Popovici Bănățeanul (1950-1963). Autorul medalionului închinat marelui violonist, Iancu Stamate notează: ,,Ion Luca Bănățeanu, în anul 1947, este chemat la București de pianistul Virgil Bageac. De fapt acesta fusese dorința primului ministru Dr. Petru Groza care îl prețuia foarte mult pe marele artist. Totodată i se asigura și o locuință pe strada Petru Maior, nr. 5. În această perioadă cânta la localul Zisu și la orchestra Barbu Lăutaru unde a fost prim violonist și dirijor. La 30 decembrie 1949, Dr. Petru Groza îl roagă să treacă urgent la înființarea unei orchestre de muzică populară la Radiodifuziunea Română. Maestrul a alergat prin tot Banatul. Pe la Herculane, Mehadia, Reșița, Caransebeș căutându-și cei mai buni instrumentiști care să cânte nu după ureche, ci după note. […] În perioada 1950-1958 cât a dirijat această orchestră, Ion Luca Bănățeanu s-a dovedit a fi un apostol al muzicii populare românești”. (p. 2).
Nicoleta Marcu înfățișează pilda unei alte personalități, învățătorul Sofronie Liuba (1850-1929). Din acest articol aflăm de contribuția acestuia la imprimarea unei monografii: Topografia satului Maidan, tipărită în 1895 la Caransebeș. Lucrarea ,,este prima monografie românească apărută în Banat ca volum de sine stătător și a fost premiată de Academia Română pentru valoare etnografică și toponomastică”. (p. 18).
Meritele incontestabile ale protopopului militar Pavel Boldea sunt revelate cititorilor de către Gh. Rancu - Bodrog: ,,Pevel Boldea, mai târziu protopopul militar Pavel Boldea, a fost fiul cel mare al învățătorului Pavel Boldea (1841-1914) și al soției sale Maria, născută Popâști din Bozovici. […] Tânărul Pavel Boldea a urmat școala primară în satul natal sub oblăduirea tatălui său unde ascultă pe lângă limba română și limba germană care i-a fost de mare folos în carieră având în vedere că învăța în perioada graniței militare. Este trimis apoi la școala germană din Bozovici (înființată special pentru copiii grănicerilor), gimnaziul superior din Biserica Albă (aici obligatoriu trebuia să învețe limba maghiară și sârbă). Își încheie studiile în anul 1883 la Institutul Teologic din Caransebeș, după care se căsătorește cu Silvia, (fiica învățătorului Nicolae Iovănescu din Marga) și e hirotonit ca preot pe seama parohiei Borloveni. […] La îndemnul acestuia (generalul Traian Doda) și cu sprijinul acordat, Pavel Boldea se angajează ca și capelan rezervist în armatelele chesaro-crăiești și, imediat după moartea soției Silvia, trece în cadrele active ale capelanilor militari deschizând drumul unei strălucite cariere fiind mereu exemplu descendenților casei Boldea. În 1888 este numit capelan al cercului militar Budapesta unde rămâne până în anul 1897. […] I se recunosc meritele atât pe tărâm militar cât și social, motiv pentru care este chemat la Viena și avansat în grad. […] Prin strădania lui Pavel Boldea s-a întemeiat Capela Română Ortodoxă din Viena care va deveni reperul societății românești din capitala Imperiului”. (p. 24-25).
Felicitări ehipei redeacționale.
Revistele pot fi consultate la biblioteca parohială!
