duminică, 27 decembrie 2015

Te - Deum de mulțumire în parohia Birda

Duminică, 27 Decembrie cu începere de la orele 10,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie în capela cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sîngeorge a parohiei Birda. Cu acest prilej a fost săvârșită slujba Te-Deumului de mulțumire cu ocazia împlinirii unui an de arhipăstorire a Înaltpreasfințitului Părinte Ioan. Cu acest prilej a fost susținut un cuvânt de învățătură care a evidențiat contribuția Înaltului Păstor de la Timișoara în dezvoltarea credinței creștine la Eparhia Timișoarei.

În urmă cu un an a fost întronizat în slujirea înaltă de mitropolit al Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, episcopul Covasnei și Harghitei din Mitropolia Ardealului. Noul arhipăstor al Banatului s-a născut pe 14 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani din județul Bihor, fiind al patrulea copil al familiei.
            A absolvit Liceul ,,Constantin Brâncuși” din Oradea și Facultatea de Instalații și Automatizări din București. La patru ani după finalizarea studiilor îmbrățișează viața monahală la Mănăstirea Lainici. În această etapă a slujirii bisericești a urmat cursurile Seminarului Teologic din Craiova și pe cele ale Institutului Teologic Universitar din București. Aici, la Lainici a devenit ierodiacon, ieromonah apoi între 1990 și 1994 stareț al mănăstirii.
            În anul 1994 a fost hirotesit arhimandrit și numit Superior al Așezămintelor Românești din Ierusalim. Își continuă studiile la Institutul Biblic din Ierusalim unde a urmat cursurile a două doctorate: unul în Studii Biblice și altul în Egiptologie și Orientalistică.
            Adunarea Națională Bisericească, în ședința din 11 ianuarie 1994 l-a ales episcop al nou înființatei Eparhii a Covasnei și Harghitei. Aici datorită ostenelilor depuse în organizarea și funcționarea episcopiei a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop onorific.
           2014 a fost întronizat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în demnitatea de arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului.
Odată cu trecerea la cele veșnice a vrednicului de amintire mitropolit Nicolae, a fost ales drept candidat la slujirea credincioșilor bănățeni. Ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române apoi confirmat de autoritățile statului pe 28 decembrie
            Cu acest prilej solemn Înaltpreasfințitul Ioan și-a asumat plin de speranță nouă slujire arhierească: ,,…Am răspuns azi chemării frățiilor voastre și a Sfântului Sinod de a veni aici, pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, în care au slujit atâția ierarhi sfinți, printre care și Sfântul Iosif de la Partoș. Vin cu dorința sinceră și sfântă de a fi slujitorul lui Dumnezeu și al frățiilor voastre. Aveți aici un distins corp universitar care a pregătit atâția fii ai neamului nostru românesc. Iată una din bogățiile Banatului. Împreună cu cei care slujesc la altarul școlii, cu preoții din eparhie și cu autoritățile locale, aș dori să-mi unesc truda mea spre binele Bisericii și al neamului. Fiii Banatului s-au adus jertfe vii aici, în Timișoara, în decembrie 1989, aprinzând din inima lor candela unui veac nou – cel al credinței în Dumnezeu. Celor care s-au jertfit le port respect și recunoștință, iar celor care au rămas cu lacrimi pe obraz, aș dori să le fiu o sinceră mângâiere”[1].

            Pașii în această slujire au confirmat asumarea crucii Banatului în ceea ce numea cu acest prilej a fi ,,Banatul – pridvorul Raiului”. În acest prim an de arhierie citind itinerarul pastoral ne încredințăm de prezența arhiereului în mijlocul cetății. Prezent la slujbe bisericești din duminici și sărbători, hramuri mănăstirești, serbări ale societății românești oriunde cuvântând aducând nădejde și speranță. În calitate de arhipăstor a prezidat ședințele Adunării și Consiliului Eparhiei Timișoarei, precum și întrunirile diferitelor societăți creștin-ortodoxe patronate de Arhiepiscopie ori Parohii. Cu un astfel de prilej la sediul ,,Memorialului Revoluției 16-22 decembrie 1989” din Timișoara a socotit acest edificiu: ,,Un tezaur de mare preț” cu rol deosebit în conștiința locuitorilor urbei: ,,În acest memorial, în această clădire, se păstrează lacrimile și o parte din sângele celor care au căzut pe treptele Catedralei din Timișoara și în Piața Operei. Este unul din tezaurele de mare preț pe care le are Timișoara. Acest memorial este o candelă care nu s-a stins de la revoluție până astăzi. Este important să se prezinte tinerei generații de sub ce ‹‹clopot roșu››› s-a evadat în Decembrie 1989. Așa cum s-au întâmplat atâtea necazuri în istoria Europei și peste multe din acele dureri s-a așternut colbul vremii și al uitării, ar fi bine ca la Timișoara să se continue activitatea de cercetare și de evaluare a datelor despre Revoluția din decembrie 1989, când Timișoara, a rămas o vreme fără de țară, dar nu nicio clipă fără Dumnezeu”[2].
O altă prezență a fost la momentul acordării titlului de Cetățean de Onoare al județului Timiș, reputatului artist Ștefan Popa Popa’s. Cu acest prilej a adresat un cuvânt de binecuvântare și felicitare cunoscutului caricaturist bănățean: ,,Am văzut expoziția cu lucrările dumneavoastră și mi-am dat seama că în momentul când vi la o expoziție privești picturi sau lucrări sculptate însă eu am văzut pe pereți atârnate cărți – fiecare lucrare a fratelui Ștefan este o carte. Fiecare imagine pe care o reprezintă nu este un desen doar în formă plană sau spațială, ci acea carte înveșnicește o stare de spirit a unui om. Mă bucur că în preaplinul inimii și al bucuriei domniei sale a înveșnicit mii și mii de inimi și de oameni pe care i-a cunoscut pe toată planeta. L-aș întreba pe fratele Ștefan câte case are dânsul pe pământ, pentru că eu cred că nu există meridian și paralelă de pe planetă unde dânsul să nu fie într-o casă a unui om căruia i-a furat un zâmbet și la înveșnicit…”[3].
            În această slujire a purtat de grijă Bisericii, hirotonind și hirotesind noi clerici, sființind și binecuvântând biserici nou reparate și înveșmântate cu pictură, purtând de grijă edificiilor bisericești din diferite parohii ale Arhiepiscopiei, contribuind activ la repararea și întreținerea acestora în bună rânduială. Întotdeauna însă a reușit să aducă un cuvânt de binecuvântare societății civile prin prezența în spitate, școli de reeducare, penitenciare ș. a. În întâlnirile cu personalul bisericesc a dat întotdeauna măsura credinței mărturisite prin viu grai. Cei din urmă socotindu-l înainte de Arhiereu, Părinte, o calitate extrem de greu identificat în zilele noastre.
            Prin implicarea în viața Bisericii și a comunității, Înaltpreasfințitul Ioan, Părintele nostru a reușit să reaprindă în sufletele multora credința că efortul duhovnicesc trebuie făcut pentru armonia lumii. ,,În acest deșert contemporan al societății noastre este nevoie mai mult ca oricând de roua Duhului Sfânt care se revarsă pe pământ în urma rugăciunii înlăcrimare a omului”[4].
            Alăturându-ne și noi la acest moment sărbătoresc, credincioșii parohiei Birda și a filiei Sîngeorge, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să dea Înaltului nostru Părinte sănătate, bună sporire și lungime de zile amintindu-ne întotdeauna de purtarea de grijă arătată comunității noastre parohiale.

            Întru mulți și binecuvântați ani Înaltpreasfințite Părinte!
Publicat de la