joi, 24 decembrie 2015

,,Vatră nouă”, nr. 183

A apărut numărul pe noiembrie al revistei ,,Vatră nouă” din Giarmata Vii. Conținutul diversificat este grupat în jurul marii sărbători locale închinată împlinirii a 15 ani de apariție neîntreruptă al revistei de cultură și spiritualitate locală. Evenimentul a fost marcat prin oficierea unui Te-Deum și a unui Simpozion dedicat reviste în data de 7 noiembrie a. c.
            Cu acest prilej Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului nota: ,,…Recomandăm ca, în limita posibilităților, această revistă să ajungă și la cele mai importante instituții de cultură din spațiul bănățean, atât în scopul de informare cotidiană, cât și al păstrării acestor pagini trudite”. (,,Viața pe aripa timpului”, p. 10). În paginile revistei și al suplimentului religios ,,Iconostas” au fost inserate comunicări științifice prezentate cu acest prilej realizate de mitropolitul Banatului, academicianul Păun Ion Otiman, profesori de teologie, ostenitori de la Centrul Eparhial, preoți.
            În acest cadru local este consemnată o altă realizare, colaborarea dintre Biserică și Școală în articolul ,,Concursul Județean de creație religioasă Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș” iscălit de prof. Claudia Vlaicu, directorul Școlii din Giarmata Vii. La această fază locală au participat 30 de copii de la 7 școli: Moșnița Nouă, Bucovăț, Remetea Mare, Dumbrăvița, Alioș, Giarmata Vii și Ghiroda reuniți în biserica ortodoxă din Ghiroda Veche. Cu acest prilej doi elevi din comunitatea din Giarmata Vii au obținut Premiul I la secțiunile: poezie și desen și deci, calificarea în faza județeană.

            În Ajunul Crăciunului și Anului Nou un alt colaborator și redactor al publicației își exprimă gândurile bune cu acest prilej de festin sărbătoresc în meditația: ,,În prag de sărbători, cu gândul la țăranul român”. (p. 5). Prof. univ. dr. Aurel Lăzureanu afirmă: ,,… Țăranului român îi datorăm compasiune pentru suferințele sale, respect pentru talentul său creator și dragoste pentru efortul său neostenit de a-l purta, cultivând un dialog firesc cu pământul pe care îl percepe ca pe o sursă de vitalitate”.