Omul lui Dumnezeu și Sfânt făcător de minuni pe ape, Moș Alexe sau Alexie Caldu* a preluat numele Cuviosului Alexie (17
martie) din Calendarul ortodox. Este o reprezentare mitică sezionieră, patron
al viețuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi și sub scoarța
copacilor, sub pietre sau în ape. El ar încălzi și ar deschide Pământul în ziua
lui din preajma echinocțiului de primăvară (17 martie) pentru a slobozi
vietățile care au iernat într-însul. După șase luni, la Ziua Criucii (14
septembrie), în preajma echinocțiului de toamnă, Alexie încuie Pământul. Spre
deosebire de alți sfinți care poartă la brâu câte o singură cheie cu care
deschid un anotimp (Sângeorz – vara și Sâmedru – iarna), Alexie poartă două: cu
una descuie vara la 17 martie și cu alta descuie iarna la 14 septembrie. În
unele legende este aspru pedepsit de Dumnezeu pentru neascultare. Se spune că
omul, având mult de suferit de pe urma insectelor, Dumnezeu le-a strâns pe
toate în ziua de 14 septembrie, le-a încuiat într-o ladă și l-a chemat pe
Alexie s-o arunce în apa mării. Acesta, ajuns pe malul mării, deschide din
curiozitate lada să vadă ce a cărat în spate. Instantaneu, gândacii, lăcustele,
și celelalte insecte se răspândesc pretutindeni: în apa mării, în nisip, pe
ierburi, în copaci. De atunci ,,nunumai Pământul, ci chiar apa mării e plină de
tot felul de jigănii și gângănii. Iar pe Alexie, pentru că nu a ascultat de
Dumnezeu, acesta l-a transformat în cocostârc ca să adune între 17 martie și 14
septembrie insectele împrăștiate”.
*
Ion Ghinoiu, Calendarul țăranului român. Zei și mituri, Editura Univers
Enciclopedic Gold, București, 2017, p. 101-102.
