sâmbătă, 11 aprilie 2020

Bucuria așteptării


Iubiți credincioși și credincioase,

Cu bucurie sărbătorim Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Evenimentul acesta a fost profețit de proorocul Zaharia care ne spune: ,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului: iată Regele tău vine la tine, drept și mântuitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (9, 9). Scopul venirii în Iersusalim a Mântuitorul Iisus Hristos este acela de a aduce lumina (Isaia 60, 1) dar și pacea și o nouă Împărăție care se va întinde ,,de la o mare până la cealaltă mare și de la Eufrat până la marginile pământului” (Zaharia 9, 10).
Praznicul de astăzi îl continuă pe cel al Bunei Vestiri prin care s-au împlinit promisiunile proorociilor mesianice începute chiar după căderea în păcat a protopărinților neamului omenesc, Adam și Eva (Fac. 3, 15).
Această Intrare a Domnului relatată de Sfântul Evanghelist Ioan 12, 1-18 trebuie înțeleasă ca o Intrare a Domnului în fiecare cetate înțelegând aceasta fiecare așezare, casă ori suflet creștin. Afirmația aceasta se bazează pe scrierea unui specialist al tainelor Sfintei Scripturi care ne mărturisește că însuși cuvântul Ierusalim, lipsește din textul ebraic, iar Cetatea sfântă este îndrumată a îmbrăca haină de sărbătoare, căci s-au sfârșit umilințele din trecut (Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 89).
Așadar, cetatea noastră curățată prin post înfrumusețată de credință și fapte bune își primește astăzi pe Mântuitorul ei.

Cinstiți credincioși și credincioase,

Evanghelistul Ioan arată bucuria oamenilor care l-au întâmpinat pe Mântuitorul Iisus Hristos într-o procesiune măreață. În cale I-au așezat crenguțe înverzite și haine (Matei 21, 8). Cu ramuri în mâini I-au strigat: ,,Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13). Cuvântul ,,Osana” a fost luat din Psalmul 117, vs. 25-26 care se traduce prin ,,Mântuiește!”. O invitație făcută de om, Fiului lui Dumnezeu de a-l izbăvi din robia întunericului și a morții.
Salcia e socotit a fi un arbore binecuvântat, După o legendă, când Maica Domnului, în drumul spre Golgota, năzuia plină de durere să ajungă cât mai degrabă la Fiul Său, la o cotitură numai ce i se așterne în cale un pârâu. La rugămințile Sfintei Maici, salcia de la marginea pârâului, și-a plecat vârful și ramurile, făcând punte peste pârâu; Maica Domnului a binecuvântat-o, zicând ,,binecuvântată să fii în ziua de Florii, ținută în mână de copii”. Salcia simbolizează Evanghelia, căci precum aceea rămâne vie și după ce i se taie toate ramurile, astfel și Evanghelia poate fi împărțită la toate popoarele și totuși rămâne aceeași, întreagă, vie și făcătoare de viață (Victor Aga, Simbolica biblică și creștină. Dicționar enciclopedic, Editura Învierea, Timișoara, 2005, p. 326).
Să ne bucurăm că Mântuitorul Iisus Hristos vine la noi în chip de rob: ,,S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor” (Fil. 2, 7) pentru a ne face părtași de bucuria comuniunii cu Dumnezeu și sfinții Lui.
Cu acest prilej dorim tutoror credincioșilor din parohie și filie care își sărbătoresc ziua de onomastică LA MULȚI ANI!