Înainte de Sfintele Paști la Denia Prohodului
Domnului ne-am adus aminte de învățătura dogmatică: ,,Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Domnul nostru, Unul din Treime, s-a răstignit pentru a noastră
mântuire” formulată de călugării sciți și care stă la baza antifonului al
II-lea de la Sfânta Liturghie.
Astăzi, în cea de-a doua zi de Praznic, 20 aprilie
se face pomenirea lui Sf. Teotim Scitul, care conducea Biserica din Tomis şi
restul Scythiei, bărbat cultivat în filocalie, pe care barbarii huni, care
locuiau lângă Dunăre, copleşindu-l cu laude şi admiraţie pentru virtutea lui,
îl numeau Dumnezeul romanilor[1]. Probabil el este personajul care cere
Sfântului Ioan Gură de Aur misionari pentru încreştinarea sciţilor nomazi de la
Istru, prin care trebuie să-i înţelegem pe huni pe care îi învaţă Psaltirea,
iar frigurile Scythiei se încălzesc la căldura credinţei[2]. Această colaborare se temeluieşte pe o
prietenie sinceră între cei doi episcopi, astfel în 403, la Sinodul de la
Stejar, l-a apărat pe Sfântul Ioan Hrisostom împotriva acuzaţiilor de erezie.
[1] Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani
și români Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994,
p. 50.
