Prin intermediul domnului prof.
Traian Galetaru, secretar de redacție al revistei ,,Suflet nou” am primit la
parohie ultimele cinci numere ale publicației comloșene lunare (noiembrie
2015-martie 2016).
În
numărul 277 (11) ̸ 2015 am remarcat un frumos articol omagial, aproape singular
în lumea contemporană în care uităm de multe ori să ne prețuim valorile.
Autorul acestuia, prof. Pavel Panduru creionează un om, o operă, un simbol:
,,Ion Marin Almăjan la 75 de ani”. Pentru edificarea cititorilor las frâu liber
mărturiei dascălului din Prigor: ,,Genialul fiu al Almăjului și al țării
întregi, născut la 19 noiembrie, 1940, în localitatea Dalboșeț din ‹‹Țara
Almăjului››, județul Caraș-Severin, trăiește azi la vârsta împlinirii. […].
Viața
lui este expresia desăvârșitei manifestări a geniului românesc (almăjan) pe
teren spiritual, înscriindu-l între marile figuri ale literaturii naționale.
[…]. Scrierile sale au un ecou revelator în inima românească. Redă în cărțile
sale momente de istorie, dar și drama individului, infirmitatea sufletească a
celor răi. Unele din ele transformă viața satului în literatură. […].
Floarea
albă a recunoștinței, altoită pe trunchiul masiv al admirației autorului
acestor gânduri, este Omagiul pe care îl aduc profesorului, scriitorului,
ziaristului și omului de cultură Ion Marin Almăjan, azi, când a împlinit 75 de
ani mari și plini de rod”. (p. 2; 5).
Valoarea
certă a fiecărui număr din cele primite stă în consistența studiilor care se
întind uneori pe mai multe pagini în fiecare număr. Am remarcat doar câteva:
Ioan Hațegan, ,,Legendă și adevăr în ‹‹Voievodul țiganilor››” (nr. 1 ̸ 2016, p.
8-9); Ioan Traia, ,,Context asociativ” (nr. 2 ̸ 2016, p. 7-8); Aurel Matei
Bancu, ,,Aurel Turcuș în presa bănățeană” (nr. 3 ̸ 2016).
Din
această rubrică a studiilor temeinice pe lângă cele amintite îl consemnăm pe
cel iscălit de Felicia Mioc, ,,Familia Novacovici din Gârbovăț - rolul ei în
întărirea credinței ortodoxe și contribuția adusă culturii românești”. Șirul
amintirii începe cu Iancu Novac care în 1803 pentru a primi preoția a primit
sârbizarea numelui cu sufixul –ovici. Urmașii au fost preoți la Gârbovăț:
Pavel, Maxim care a refacut biserica din temelii, Nicolae care pentru vrednicia
pastorală a primit în 1912 brâul roșu de la episcopul Caransebeșului. Pe lângă
preoți, familia a avut și învățători, avocați și oameni politici: prof. Romulus
Novacovici (1897-1929) primul director al Gimnaziului din Bozovici. Acesta a
absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj cu distincția ,,Cum Laude”;
Emilian Novacovici, absolvent de pedagogie, teologie, drept. A fost avocat și
primar în Oravița.
De
departe cel mai cunoscut în cultura bănățeană și nu numai a fost Emilian
Novacovici (1862-1926). Învățător la Răcăjdia unde a fost rând pe rând dirijor
de cor, deputat Sinodal al Comitetului Parohial, primar al satului (1920-1923),
apoi deputat în Congresul Național Bisericesc, consilier, membru în Delegația
Permanentă al Consiliului Județean Caraș. A fost un culegător de folclor pentru
care fapt a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Alături
de lângă aceste însemnări întâlnim în fiecare număr poezie în mare parte
semnată de Marcel Sămânță, cronici a unor evenimente culturale, dezvelirea unor
plăci comemorative, prezentarea unor cărți unde la loc de cinste stă cea a lui
Sergiu Șoica în colab. cu pr. dr. Gabriel Buboi, Episcopul Ioan Bălan în dosarele securității, Editura Mega,
Cluj-Napoca, 2015, 413 p., epigame, rebus ș. a.
Între
cronicile culturale amintim: ,,Bunăstare și Credință. Concertul de colinde de
la Comloșu Mare”. Autorul, Gavril Balogh surprinde o mare sărbătoare locală
întâmplată în Ajunul Crăciunului în organizarea Primăriei Comunei. La acest
festival au participat 21 de grupuri de colindători din care 12 au fost compuse
din copii din Comloșu Mare, Lenauheim și Coștei. (p. 3-6).
Pentru
credincioșii parohiei Birda am reținut medalionul biografic închinat părintelui
Tiberiu Mărgineanțu (1897-1979), fiul preotului Ioan Mărgineanțu (1874-1943),
paroh în Birda.
Domnul
Ghiță Blejușcă, președintele Asociației ,,Armonia” din Săcălaz și autorul
acestui material creionează un medalion închinat preotului Tiberiu Mărgineanțu.
Din relatarea autorului am reținut că părintele Tiberiu s-a născut la 7 ̸ 9
octombrie 1897 la Herendești în protopopiatul Lugoj din județul Caraș în
familia lui Ioan și Eufemia Mărgineanțu. A urmat Liceul de Stat din Timișoara
și Institutul Teologic din Caransebeș. La examenul de final a primit
calificativul ,,foarte bun”. În 1919 este ales preot la Șemlacu Mare, iar în
1923 la Opatița. Aici s-a implicat în repararea bisericii, în montării unui nou
iconostas (1942). Pentru credincioșii de aici a reușit să tipărească Monografia comunei Opatița (1929).
După
această perioadă de păstorire a ortodocșilor din Opatița, a fost numit preot la
Săcălaz (1967-1979). Aici a amenajat o biserică pentru ortodocșii minoritori în
localul unei băi publice pe care a înzestrat-o cu toate cele necesare: icoane,
cărți și prapori. Aceasta a fost sfințită la 7 iunie 1970 de Înaltpreasfințitul
Mitropolit Nicolae al Banatului, la hramul acesteia, ,,Pogorârea Sfântului
Duh”. Tot pentru parohie a obținut 2
ha loc de cimitir care a fost împrejmuit (1968), s-a
forat o fântână în curtea bisericii (1971). Pentru locuitorii satului a scris: Scurt istoric al satului Săcălaz
(manuscris). Pentru toate aceste fapte din ogorul credinței a fost hirotesit
protopop onorar și distins cu brâu roșu. A trecut la cele veșnice la Timișoara
în 1979. (nr. 11 ̸ 2015, p. 16; nr. 12 ̸ 2015, p. 4).
Revistele
pot fi consultate la biblioteca parohială!
