În prima Duminică a Postului Mare a fost oficiată Vecernia în ajunul
sărbătorii în biserica din Birda urmată de Utrenia și Sfânta Liturghie a
Sfântului Vasile cel Mare în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda.
La momentul potrivit s-au
împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți credincioși și copii.
La chinonic a fost citită
Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.
În îndemnul adresat credincioșilor, ierarhii Bisericii atrag atenția cu privire
la înlocuirea icoanei cu propria fotografie așezată virtual pe diferite rețele
de socializare: ,,De aceea, o imagine proprie, o fotografie a sinelui devine
pentru mine un idol: o postez pe toate rețelele de socializare, aștept cu
nerăbdare să fie cât mai distribuită și mai apreciată, ceea ce coincide cu
faptul de a mă afirma între ceilalți. Postez cât mai multe fotografii, deci
exist. Important este să fiu privit în mod personal de ochii celorlalți. De
aici începe să se nască idolatria: îmi place să fiu adulat, apreciat în funcție
de imaginile pe care vreau să le selectez și să le livrez în spațiul public și
care s-ar putea să nu exprime de fapt cine sunt cu adevărat dincolo de imaginea
exterioară”.
După otpustul Sfintei
Liturghii a fost vernisată expoziția ,,Icoana Satului Românesc”. Fotografiile
au fost realizate de artistul german Kurt Hielscher în 1931 în aproape toate
provinciile românești. Satul românesc de odinioară s-a rostuit pe temelia
credinței ortodoxe.
Pentru țăranul român Dumnezeu este o prezență
apropiată, diurnă, prietenoasă. El este prezent mereu și pretutindeni. ,,Vede
Dumnezeu!”, spune țăranul, conștient că ochiul veghetor și ocrotitor și
atotvăzător al Domnului depășește puterile limitate ale omului în a sesiza
întâmplătile și a detecta adevărul lor intrinsec cu claritate și cu dreptate.
Cel mai propriu ar fi să spună că Dumnezeu este mereu în preajmă (Costion
Nicolescu, Elemente de teologie
țărănească, Ed. Vremea XXI, București, 2005, p. 200).
În vatra satului, ridicarea casei, a fântânii, a
porții casei sunt tot atâtea acte ale credinței. Prezența bisericii în sat sau
în cimitir veghează pe creștinii așezați aici, troița și crucea de hotar sunt
tot atâtea mărturii materiale a credincioșiei țăranului român.
