Pe 28 iulie 1919 a fost instalat primul prefect român al județului Timiș în
persoana dr. Aurel Cosma, avocat și președinte al Partidului Național Român,
filiala Timiș. Un avocat lugojean dr. George Dobrin a condus Prefectura
Județului Caraș-Severin în anii 1919-1920. Se împlinesc așadar 100 de ani de
administrație românească a provinciei dintre Mureș și Dunăre.
Evenimentele anilor
1918-1919 au lăsat urme adânci în Banat. Încheierea Primului Război Mondial,
destrămarea Imperiului Austro-Ungar, unirea Ardealului, Banatului, Crișanei și
Maramureșului cu România, recunoașterea Unirii de Marile Puteri prin tratatele
de pace a creat provincilor de dincoace de Carpați recunoașterea jerfelor
pentru libertate, independență și unire cu frații de dincolo de Munți.
Pentru Banat lucrurile
însă nu au fost tocmai facile: proclamarea unei fantomatice Republici bănățene
subordonată Ungariei (31 octombrie 1918-21 februarie 1919), ocupația militară
sârbă (21 februarie-27 iulie 1919) au lăsat Banatul în afara României. O zonă
tampon unde mărșăluiau trupe sârbești și franceze care împărtiseră Banatul în
zone de influență.
Conferința de Pace de la
Paris (1919) și apoi tratatul de la Sèveres (1920) au împărțit Banatul între
trei țări: România (2/3), Serbia (1/3) și Ungaria (1%), frontierele însă
nemulțumeau pe toate cele trei țări. Granițele nu au ținut seama nici de
convocarea unor specialiști, nici de organizarea unui referendum care să clarifice
lucrurile.
Banatul se prezintă ca o
Țară cu granițe fizice, o unitate politică și geografică cum o prezenta la
Paris Ionel Brătianu, prim-ministru al Guvernului de la București. Unitatea
spirituală (limbă, credință, tradiții) i-a ținut uniți pe românii bănățeni și
după fixarea granițelor în 1924.
Bogăția etnografică l-a
determinat pe Lucian Blaga căsătorit cu Cornelia, fiica luptătorului bănățean
Coriolan Brediceanu să afirme că Barocul etnografiei este aici în Banat, fiind
fermecat de subdialectul bănățean vorbit în jurul Lugojului. O Țară cu ,,tineri
voinici și fete frumoase” (E. Čelebi) care se distingeau prin hărnicie și
virtuți militare (Nicolae Olahul), o solidă cultură reprezentată prin
literatură și muzică, arte frumoase (arhiectură, pictură) specifică.
Contribuția Banatului la
dezvoltarea civilizației românești a fost una substanțială. Un Banat frumos cu
oameni vrednici care au temeluit pe acest pământ valoroase urme de continuitate
și viețuire românească.
La mulți ani Banat. La
mulți ani bănățeni!
