Istoriografia
contemporană cuprinde o în dinamica ei actuală o accentuată latură de
evidenţiere a trecutului localităţilor. Motivele proliferării scrierilor
monografice sunt legate de dezvoltarea firească a societăţii româneşti şi de
buna dorinţă a elitelor culturale locale înspre a aşterne neutării
evenimentele, instituţiile şi personalităţile care au definit în timp devenirea
comunităţilor din care aparţin.
Banatul,
un spaţiu românesc fruntaş prin exprimarea în istorie, a fost lăudat pentru
modul în care şi-a temeluit existenţa, iar cultura, progresul social şi
mentalitatea locuitorilor din Banat au fost dintotdeauna emblematice. Din
fericire, cercetarea monografică bănăţeană s-a înscris şi ea în acest trend
ascendent. Au apărut monografiile unor importante personalităţi ale locului,
monografii de instituţii şi numeroase monografii de localităţi, scopul declarat
al acestora fiind o cunoaștere amănunţită a evenimentelor „mărunte” care au
contribuit la înfăptuirea momentelor istorice generale.
În
duhul celor exprimate până acum, cercetarea monografică intitulată Gătaia. Monografie, avândul ca autor pe
Preacucernicul Părinte dr. Valentin Bugariu, este o întreprindere valoroasă şi
voluminoasă. Valoroasă pentru că aduce în atenţie trecutul unei importante
localităţi bănăţene şi voluminoasă pentru multitudinea de informaţii istorice
expuse pe mai mult de 400 de pagini.
Lucrarea
amintită respectă întru totul exigenţele unei monografii exemplare. Planul
porneşte de la cadrul natural şi geografic al zonei, trece prin istoria locului,
a instituţiilor – între care la loc de cinste se află Şcoala şi Biserica –
tratează dezvoltarea economică a comunităţii, apoi demografia, tradiţiile şi
aspecte din multiculturalitatea zonei. De remarcat că fiecare informaţie
istorică este susținută ştiinţific, cartea având un aparat infrapaginal cu
peste 600 de note şi o bibliografie care însumează 335 de surse cercetate. Toate
acestea recomandă cartea Părintelui Valentin Bugariu ca o lucrare monografică
excepțională, cu valoare istoriografică indiscutabilă.
Trecând
la conţinut, remarcăm faptul că autorul a folosit informaţie istorică diversă,
culeasă din arhive bisericeşti şi laice, din cărţi şi studii, din scrieri
literare şi memorialistice, din periodicele vremii şi din surse orale. Fineţea
limbajului cărţii ne descoperă vocaţia literară a autorului, care a reuşit să
creeze un text eminamente istoric, dar fără asperităţile şi laconismul de multe
ori întâlnit în textele istorice. De aici se observă şi pasiunea pe care
Părintele Valentin Bugariu o are pentru condei, lucrul lăudabil şi remarcabil
Pentru
că a apărut în anul centenar al României Mari, după cum însuşi autorul
mărturiseşte, „Monografia se doreşte un act de cinstire a înaintaşilor, de
admiraţie a culturii şi civilizaţiei bănăţene din vremuri de mărire, cum ar
întări Mihail Gaşpar (fiu al locului n.n.). Iar tipărirea volumului în anul
1918, o amintire smerită la 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie
1918, pentru eroii căzuţi pentru libertatea, independenţa şi unitatea tuturor
românilor.” (Argument, p. 8)
Observăm
din cele enunţate anterior că lucrarea Gătaia.
Monografie este o jertfă săvârșită din mâini preoţeşti, din aceleaşi mâini care
aduc pentru comunitate jertfa euharistică. Şi de aici valoarea cea mai mare a
cărţii. Nu trebuie să uităm că Dumnezeu este cel ce proniază istoria şi fără a
înţelege lucrul acesta nu ne putem poziţiona firesc în lume şi în existenţă.
Aşa judecând lucrurile, viziunea pe care ne-o oferă Părintele Valentin Bugariu
asupra istoriei localităţii Gătaia şi a comunităţilor ce gravitează
administrativ şi economic în jurul acesteia este desprinsă din slujirea lui
Dumnezeu şi a oamenilor, lucru ce aduce cinstire oamenilor ce vieţuiesc aici.
Pr. Daniel Alic
