Așezată
la mijlocul verii, sărbătoarea Sf. Prooroc Ilie ne aduce aminte de viețuirea
Profetului din veacul al IX-lea î. Hr. și arătată în Sfânta Scriptură a
Vechiului Testament în III Regi 17,
1-18, 46; 19, 1-21; IV Regi 1, 1-18; 2, 1-12.
Ciclul
despre Ilie prezintă șase întâmplări din viața profetului: precizarea secetei
și fuga lui, confruntarea de la Muntele Carmel, fuga la Horeb, incidentul cu
Nabor, proorocia despre Ahab, și înălțarea lui Ilie. Cu excepția ultimei
întâmplări, toate celelalte se ocupă cu confruntarea dintre închinarea lui
Iaheh și închinarea la Baal. Zeul Baal era protectorul Tirului. Ahab a adoptat
această variantă feniciană a religiei naturaliste a Canaanului după ce s-a
căsătorit cu Izabela, prințesa din Tir.
Avem
foarte puține date legate de persoana proorocului: ,,Ilie Tișbitul unul din
locuitorii Galadului” (III Regi 17, 1),
a dus o viață austeră: ,,…om păros și încins peste mijloc cu o curea”
(IV Regi 1, 8) însă era cunoscut de oameni și îngeri pentru corectitudinea
vieții sale. Treptat el este recunoscut de oameni ca om al lui Dumnezeu, de
îngeri pentru a-și continua misiunea și ocrotit de Dumnezeu:
III Regi, 17, 18: ,,Ce-ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi
pomenești păcatele și să-mi omori fiul?”.
III Regi 19, 7: ,,Iar îngerul Domnului s-a întors și l-a atins din nou și i-a zis:
<<Scoală-te și te hrănește, că lună îți este calea!>> Iar el s-a
sculat și a mâncat și a băut; și în puterea acelei hrane a mers patruzeci de
zile și patruzeci de nopți până la muntele Horeb”.
III Regi 17, 46: ,,Și mâna lui Dumnezeu era peste Ilie”.
III Regi 19, 15-16: Și a zis Domnul către el: <<Du-te, întoarce-te pe calea ta și
mergi pe calea din pustia Damascului; și te vei duce și-l vei unge pe Hazael
rege peste Siria. Pe Iehu, fiul lui Nimisi, îl vei unge rege peste Israel, iar
pe Elisei, fiul lui Șafat din Abel-Mehola, îl vei unge profet în locul tău.
>>”.
Întreaga
istorisire biblică ne încredințează de puterea și purtarea de grijă a lui
Dumnezeu arătată acelora care îl cinstesc, cei care își păstrează credința
dreaptă cu nădejde și cu dragoste. Prezența Proorocului Ilie la Schimbarea la
Față a Domnului ne arată tocmai acest lucru. Sfântul Apostol Petru ne spune
deschis: ,,Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei
colibe: Ție una, și lui Moise una și una lui Ilie” (Matei 17, 4). Învățătura
Proorocului Ilie era îndreptată împotriva zeilor păgâni arătând puterea lui
Dumnezeu: ,,Viu este Domnul” (IV Regi 2, 2).
Pentru
noi bănățenii sărbătoarea de astăzi este una specială. Multe mănăstiri și
biserici îl au pe Sf. Ilie ca protector. Anul acesta fiind proclamat în
Patriarhia Română An Omagial al Satului românesc am extras din Calendarul țăranului român (Ion Ghinoiu,
Univers Enciclopedic Gold, București, 2017, p. 249) imaginea Sf. Prooroc pentru
săteanul bănățean: Sântilie, zeul focului din Panteonul românesc, este
identificat cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleisis din mitologia
geto-dacă. La Sântilile, miezul verii pastorale, se organizau pe munți
vestitele Nedei și Sântilii. Sântâlie este o divinitate solară și meteorologică
ce provoacă incendiile în verile toride, produce tunetele, fulgerele și
trăsnetele în timpul furtuniilor, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și
când să dea grindina. Ca personaj profan, Sâtilie apare în tradițiile populare
ca soldat, vânător, agricultor, crescător de animale, negustor de vite. Fiind
ispitit și înșelat de Drac, Sântilie își omoară unul sau mai mulți membri ai
familiei (tată, mamă, fiu, fiică sau soră). Păcatele sunt ispășite de Sântilie
în diferite moduri. Dumnezeu îl iartă, îl trece printre sfinți și îl înalță la
cer într-o trăsură cu roți de foc la care sunt înhămați, doi sau patru cai albi
înaripați. Acolo, pe cer, aleargă printre nori, tună (durduie, duduie, huruie,
bubuie), fulgeră și trăsnește dracii cu biciul de foc. Din această zi grindina
nu mai are putere.
Tot
în această categorie a Satului româneasc, restrâns a celui bănățean omagiem
Centenarul Banatului, adică eliberarea lui și unirea cu țara. Evenimentele
anilor 1918-1919 au rămas cu excepția Marii Uniri de la Alba Iulia puțin
cunoscute publicului larg. Un cercetător de la Muzeul Banatului Montan într-o
lucrare expune motivele accentuând că două probleme au rămas neinvestigate:
episodul așa-zisei republici bănățene și ocupația militară sârbă asupra
Banatului (13 noiembrie 1918 - 3 august 1919). Chiar dacă la 28 iulie la
Timișoara a fost investit primul prefect român în persoana dr. Aurel Cosma ,,chestiunea
bănățeană” a fost rezolvată prin împărțirea Banatului în anii 1919-1924 între
România și Serbia.
Cultura
și religia au rămas punți de legătură între românii dintr-o parte sau alta a
frontierei. Cu bucurie am primit monografia Sărcia-Sutiesca.
Album monografic II (autori Valeri Moșescu și Iancu Murărescu, Edituta
ICRV, Zrenianin, 2018, 163 p.) care demonstrează cu prisosință faptul că
românii din această localitate și-au păstrat limba, credința și tradițiile
rămânând o comunitate vie.
De
aceea și noi românii credincioși de astăzi să cultivăm credința și nădejdea
proorocului Ilie, valorile satului bănățean sporind zestrea spirituală prin
cuvânt și faptă!
