sâmbătă, 20 iulie 2019

Sf. Proroc Ilie Tesviteanul și ortodocșii bănățeni


Așezată la mijlocul verii, sărbătoarea Sf. Prooroc Ilie ne aduce aminte de viețuirea Profetului din veacul al IX-lea î. Hr. și arătată în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament în III Regi 17, 1-18, 46; 19, 1-21; IV Regi 1, 1-18; 2, 1-12.
Ciclul despre Ilie prezintă șase întâmplări din viața profetului: precizarea secetei și fuga lui, confruntarea de la Muntele Carmel, fuga la Horeb, incidentul cu Nabor, proorocia despre Ahab, și înălțarea lui Ilie. Cu excepția ultimei întâmplări, toate celelalte se ocupă cu confruntarea dintre închinarea lui Iaheh și închinarea la Baal. Zeul Baal era protectorul Tirului. Ahab a adoptat această variantă feniciană a religiei naturaliste a Canaanului după ce s-a căsătorit cu Izabela, prințesa  din Tir.
Avem foarte puține date legate de persoana proorocului: ,,Ilie Tișbitul unul din locuitorii Galadului” (III Regi 17, 1),  a dus o viață austeră: ,,…om păros și încins peste mijloc cu o curea” (IV Regi 1, 8) însă era cunoscut de oameni și îngeri pentru corectitudinea vieții sale. Treptat el este recunoscut de oameni ca om al lui Dumnezeu, de îngeri pentru a-și continua misiunea și ocrotit de Dumnezeu:
III Regi, 17, 18: ,,Ce-ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi pomenești păcatele și să-mi omori fiul?”.
III Regi 19, 7: ,,Iar îngerul Domnului s-a întors și l-a atins din nou și i-a zis: <<Scoală-te și te hrănește, că lună îți este calea!>> Iar el s-a sculat și a mâncat și a băut; și în puterea acelei hrane a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele Horeb”.
III Regi 17, 46: ,,Și mâna lui Dumnezeu era peste Ilie”.
III Regi 19, 15-16: Și a zis Domnul către el: <<Du-te, întoarce-te pe calea ta și mergi pe calea din pustia Damascului; și te vei duce și-l vei unge pe Hazael rege peste Siria. Pe Iehu, fiul lui Nimisi, îl vei unge rege peste Israel, iar pe Elisei, fiul lui Șafat din Abel-Mehola, îl vei unge profet în locul tău. >>”.
Întreaga istorisire biblică ne încredințează de puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu arătată acelora care îl cinstesc, cei care își păstrează credința dreaptă cu nădejde și cu dragoste. Prezența Proorocului Ilie la Schimbarea la Față a Domnului ne arată tocmai acest lucru. Sfântul Apostol Petru ne spune deschis: ,,Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una și una lui Ilie” (Matei 17, 4). Învățătura Proorocului Ilie era îndreptată împotriva zeilor păgâni arătând puterea lui Dumnezeu: ,,Viu este Domnul” (IV Regi 2, 2).
Pentru noi bănățenii sărbătoarea de astăzi este una specială. Multe mănăstiri și biserici îl au pe Sf. Ilie ca protector. Anul acesta fiind proclamat în Patriarhia Română An Omagial al Satului românesc am extras din Calendarul țăranului român (Ion Ghinoiu, Univers Enciclopedic Gold, București, 2017, p. 249) imaginea Sf. Prooroc pentru săteanul bănățean: Sântilie, zeul focului din Panteonul românesc, este identificat cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleisis din mitologia geto-dacă. La Sântilile, miezul verii pastorale, se organizau pe munți vestitele Nedei și Sântilii. Sântâlie este o divinitate solară și meteorologică ce provoacă incendiile în verile toride, produce tunetele, fulgerele și trăsnetele în timpul furtuniilor, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și când să dea grindina. Ca personaj profan, Sâtilie apare în tradițiile populare ca soldat, vânător, agricultor, crescător de animale, negustor de vite. Fiind ispitit și înșelat de Drac, Sântilie își omoară unul sau mai mulți membri ai familiei (tată, mamă, fiu, fiică sau soră). Păcatele sunt ispășite de Sântilie în diferite moduri. Dumnezeu îl iartă, îl trece printre sfinți și îl înalță la cer într-o trăsură cu roți de foc la care sunt înhămați, doi sau patru cai albi înaripați. Acolo, pe cer, aleargă printre nori, tună (durduie, duduie, huruie, bubuie), fulgeră și trăsnește dracii cu biciul de foc. Din această zi grindina nu mai are putere.
Tot în această categorie a Satului româneasc, restrâns a celui bănățean omagiem Centenarul Banatului, adică eliberarea lui și unirea cu țara. Evenimentele anilor 1918-1919 au rămas cu excepția Marii Uniri de la Alba Iulia puțin cunoscute publicului larg. Un cercetător de la Muzeul Banatului Montan într-o lucrare expune motivele accentuând că două probleme au rămas neinvestigate: episodul așa-zisei republici bănățene și ocupația militară sârbă asupra Banatului (13 noiembrie 1918 - 3 august 1919). Chiar dacă la 28 iulie la Timișoara a fost investit primul prefect român în persoana dr. Aurel Cosma ,,chestiunea bănățeană” a fost rezolvată prin împărțirea Banatului în anii 1919-1924 între România și Serbia.
Cultura și religia au rămas punți de legătură între românii dintr-o parte sau alta a frontierei. Cu bucurie am primit monografia Sărcia-Sutiesca. Album monografic II (autori Valeri Moșescu și Iancu Murărescu, Edituta ICRV, Zrenianin, 2018, 163 p.) care demonstrează cu prisosință faptul că românii din această localitate și-au păstrat limba, credința și tradițiile rămânând o comunitate vie.
De aceea și noi românii credincioși de astăzi să cultivăm credința și nădejdea proorocului Ilie, valorile satului bănățean sporind zestrea spirituală prin cuvânt și faptă!