Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

 

Condac 1: Glasul al 8-lea:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 2:

Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte și, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei pe care îl ducea să-l îngroape, așa înviază și sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, și Te milostivește spre mine, care-ți cânt: Aliluia!

Icos 2:

Înțelesul cel greu de pătruns, căutând Filip să-l înțeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme ai fost cu Mine și n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine și Eu întru Tatăl? De aceea, Ție, Celui ce ești necuprins, cu frică Îți grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratul cel preaputernic;
Iisuse, Stăpânul cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv;
Iisuse, Păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curățește păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptățile mele;
Iisuse, Nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, Ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 3:

Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi, care ședeau în Ierusalim, îmbracă-mă și pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, și-mi dă să-Ți cânt cu dragoste: Aliluia!

Icos 3:

Iisuse, Cel ce ai mulțime de îndurări, Care ai chemat pe vameși și pe păcătoși și pe cei necredincioși, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niște mir de mult preț, primește cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârșit;
Iisuse, frumusețea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluiește-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse, curățește-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învață-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curățește-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 4:

Vifor de gânduri îndoielnice având înăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te, Iisuse, fiind cu trup și umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat și, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icos 4:

Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale și a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă; și chemându-l i-ai deschis ochii. Luminează cu mila Ta și ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumusețătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minții mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăvește-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 5:

Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul Legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, așa ne scoate și din lanțurile cu care șarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupești, prin îndemnările spre desfrânare și prin trândăvia cea rea, pe cei care-ți cântăm: Aliluia!

Icos 5:

Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și, cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ție cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereților mele;
Iisuse, lauda bătrâneților mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viața mea de după moarte;
Iisuse, liniștea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă rușina pe mine atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 6:

Vestirea și graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii ai viețuit, Cel ce ești neajuns, și durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a-Ți cânta: Aliluia!

Icos 6:

Răsărit-a în lume lumina adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, mulțumire Îți aducem, cântând așa:
Iisuse, adevărul cel ce izgonești înșelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieții, satură-mă pe mine, cel flămând;
Iisuse, izvorul înțelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, veșmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor care cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei care Te caută, află și sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 7:

Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, și ca un Dumnezeu din morți ai înviat și cu slavă la ceruri Te-ai înălțat și ne-ai ridicat pe noi, care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire, S-a întrupat și din mor­mânt a înviat, nestricând pecețile, și la apostoli prin ușile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credință strigăm:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înțelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăția cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârșit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veșnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluiește-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 8:

Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei care-I cântăm Lui: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul era între cei de jos, și dintre cei de sus nicicum nu S-a despărțit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, și cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, iar cu învierea Sa, a dăruit viață celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minții;
Iisuse, bucuria cunoștinței;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveșnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 9:

Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăvește preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi, păcătoșii, pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!

Icos 9:

Pe retorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas când voiesc a vorbi despre Tine, Iisuse, Mân­tuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat ești și viețuiești ca om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință grăim:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveșnic;
Iisuse, Împăratul împăraților;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii și al celor morți;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curățește-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgonește de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 10:

Vrând să mântuiești lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea, s-a preaînălțat numele Tău mai mult decât tot numele și de la toate făpturile cerești și pământești auzi: Aliluia!

Icos 10:

Împărate cel preaveșnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curățește-ne de toată întinăciunea, precum ai curățit pe cei zece leproși, și ne tămăduiește pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameșul, ca să cântăm Ție cu umilință acestea:
Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăția cea neîmpuținată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiți;
Iisuse, ajutătorul celor osteniți;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniștea celor învăluiți;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 11:

Cântare cu totul de umilință aduc Ție eu, nevrednicul, și strig Ție ca și cananeeanca: Iisuse, miluiește-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul, cu patimi și cu urgie fiind aprins, și dă-mi tămăduire mie, celui ce-Ți cânt: Aliluia!

Icos 11:

Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunoștinței, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului cel de Dumnezeu înțelepțitor, și-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Așa și mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ție:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduiește-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curățește-mi mintea de gândurile cele deșarte;
Iisuse, păzește-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

           

Condac 12:

Dăruiește-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, și mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, și mă cheamă pe mine, trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, și mă auzi pe mine, cel care-Ți cânt Ție: Aliluia!

Icos 12:

Slăvind întruparea Ta, Te lăudăm toți și credem cu Toma că Domn și Dumnezeu ești, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și vei judeca viii și morții. Atunci mă învrednicește șederii celei de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuiește-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzește-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veșmântul cel luminat, înfrumusețează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, strălucește peste mine;
Iisuse, soarele dreptății, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, strălucește peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletești și trupești izbăvește-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăvește-mă de focul cel nestins și de alte chinuri veșnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 13:

O, preadulce și întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primește acum această puțină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, și păzește moștenirea Ta de vrăjmașii cei văzuți și de vei nevăzuți, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputințe și de foamete, de toate supărările și rănile cele aducătoare de moarte, și din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toți, care cântăm Ție: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăși Icosul întâi: Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor... Și Condacul întâi: Apărăto­rule cel mai mare și Doamne...

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 1:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistie­rul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea de mulțumire

            Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor și a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată și iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică și cu cutrenur, ca niște robi netrebnici, cu umilință aducem acum  mulțumire bunătății Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra robilor Tăi (N); și ca pe Domnul, Stăpânul și Binefăcătorul, Te slăvim, Îți cântăm și Te lăudăm. Și iarăși căzând înaintea Ta, mulțumind, rugând cu umilință nemăsurata și nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit a primi acum rugăciunile robilor Tăi și cu milostivire i-ai învrednicit a li se împlini cererile, așa și de acum înainte învrednicește-i a spori întru dreapta credință, în dragostea cea către Tine și cea către aproapele și întru toate faptele cele bune și a dobândi ale Tale binefaceri, împreună cu toți credincioșii Tăi. Mântuiește-i de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace și liniște. Și ne învrednicește pe toți, totdeauna mulțumire a aduce, cele prea bune a grăi și a cânta Ție Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului celui slăvit întru o ființă. Slavă Ție, Dumnezeului nostru, Dătătorul nostru de bine, în vecii vecilor.

Rugăciune de intrare în Noul An

            Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot îndurate, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta. Și păzește pe binecredinciosul popor de pretutindeni, pe cârmuitorii țării noastre, pe mai marii orașelor și satelor și iubitoarea de Hristos oaste; înmulțește zilele vieții lor întru sănătate deplină și le dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale la tot poporul Tău: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara aceasta și toate orașele și satele izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace fără tulburare. Ca să ne învrednicim totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și de viață făcătorului Tău Duh, lui Dumnezeu celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume. Slavă Ție, Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor.

Otpustul

Imnul (glasul 8): Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

,,Bocșa Culturală”, nr. 4 (99) / 2017

A apărut la Bocșa prestigioasa revistă ,,Bocșa Culturală” ajunsă la cel de al 99-lea număr. Realizată și trudită de bibliotecarul și managerul cultural Gabriela Șerban, - ea – revista reușește să ofere locuitorilor din orașul de pe Bârzavă, bănățenilor dar și tuturor iubitorilor de cultură sub diferitele ei forme de exprimare (literatură, lingvistică, critică literară, muzicală și plastică) pagini de creație artistică neîntrecută în viața culturală a provinciei dintre Dunăre și Mureș. Adăugăm noi că astfel izvodit cuprinsul fiecărui număr rămâne cu fiecare apariție la un standard înalt, lucru care nu poate decât să ne bucure pe noi cititorii acestei reviste.

            Rubrica cea mai bogată a acestei reviste intitulată ,,Evenivente” ilustrează: desfășurarea unui festival, organizarea unei expoziții plastice, prezentarea unui scriitor, dar și participarea bibliotecarului Gabriela Șerban la două festivaluri internaționale la Belinț și Oravița și recenzii.

            La Bocșa în organizarea Primăriei din localitate a fost realizat: ,,Festivalul și Concursul Național de interpretare a romanței și a liedului ˂˂Nicolae Florei>>, 2017. De la idee la concretizare”. Gabriela Șerban în partea introductivă semnează un medalion biografic: ,,In memoriam Nicolae Florei – fișă de dicționar” (p. 2). În 2015 a fost organizat un spectacol la împlinirea a 15 ani de la trecerea în eternitate a basului bocșan. Iar în 2017 s-au prezentat la festival 18 concurenți din 20 înscriși din Timișoara, București, Drobeta Turnu Severin, Voșlobeni (Harghita), Arad, Reșița, Dumbrăvița (Timiș), Deleni, Târnăveni (Mureș), Băilești (Dolj), Oravița, Câmpulung (Argeș). Aceștia au fost acompaniați la pian de maestrul Horia Făgărășan, Marcela Costea, profesori la Facultatea de Muzică din Timișoara și Radu Vincu (vioară). La finalul concursului au concertat solistele: Maria Tudor, Sonia Vlaicovici și Maria Petchescu din Timișoara. (p. 3-4).

            Gabriela Șerban este animatorul unui alt popas cultural, de astă dată plastic la Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din localitate. Pe 20 octombrie 2017 a fost vernisată expoziția intitulată ,,Natură” în cadrul căreia au expus: Livia Frunză, Niculina Ghimiș și Flavia Grădinaru din Reșița. Moderatori au fost: Gabriela Șerban și Gustav Hlinka. Tot la bibliotecă a fost prezentat Ionel Sporea, scriitor și poet bănățean născut la 19 iulie 1957 la Timișoara dar adoptat de orașul Bocșa încă din copilărie, sportiv și mai ales performer în tenisul de masă prin intermediul căruia a locuit în Belgia și Canada. În fața publicului bocșan au fost prezentate două realizări cărturărești: Dincolo de iubire și ură –roman autobiografic în 3 volume și Insula trandafirilor (poezie). Au vorbit cu acest prilej: Gabriela Șerban, med. Mihaela Ghițu, fostă colegă a autorului și înv. Marcela Chitescu, primul dascăl. (Cf. ,,˂˂Natură>>… și oameni frumoși la Bocșa”, p. 7; Idem, ,,NoeIIS, un nou nume pe harta culturală a orașului Bocșa”, p. 8).

            Rubrica ,,Să ne prețuim valorile!” punctează un eveniment orăvițan: ,,Fascinația lecturii, fascinația călătoriei… In memoriam Ioan Nicolae Cenda” (autor: Gabriela Șerban). Între 30 septembrie – 1 octombrie a. c., a fost organizat Festivalul Interanțional de Literatură ,,Ioan Cenda”. La această primă ediție s-au înscris 17 concurenți iar marele premiu a fost obținut de Flavia Adam din Târgu Mureș. (p. 14). Același autor, iscălește medalionul comemorativ ,,In memoriam Gheorghe Luchescu” prezentat drept comunicare științifică și publicat și în revista ,,Arhanghelul” (Birda), nr. 4 (24) /2017, p. 2. (Mulțumiri și pe această cale).

            Iacob I. Voia își continuă studiul: ,,Povestire din istorie: 2 Evoluția Banatului ca provincie austriacă / austro-ungară” cu capitolul: ,,Cultura și religia”. Am reținut din această expunere paradoxul bănățean: ,,Niciuna din provinciile românești nu are o cultură etnografică, anonimă populară, atât de diferențiată ca Banatul, dar în același timp niciuna din provinciile românești n-a dat relativ așa puține personalități creatoare ca Banatul…”. (p. 16).

            Prof. dr. Vasile C. Ioniță reușește să scoată din uitare una din personalitățile din Banatul de odinioară și din totdeauna: ,,Lucian Costin. 130 de ani de la naștere”.

            Profesorul, cercerătorul și scriitorul Lucian Costin (n. Ioan Gheorghe Costiniuc) s-a născut în 28 august / 11 septembrie 1887 în Lisaura, localitate aparținătoare Ipoteștiului. A urmat liceul la Suceava apoi Geografia timp de 4 ani la Universitatea din Cernăuți, cu doi ani de specializare la Viena între 1914-1916. S-a aflat din tinerețe sub influența binefăcătoare a folcloristului Simion Florea Marian care i-a fost și mentor.

            După absolvirea studiilor postuniversitare din capitala Imperiului a fost numit profesor de Geografie la Suceava, iar din 1919 la Oravița și Caransebeș în Banat. A trecut la cele veșnice la numai 64 de ani în 1951 la Caransebeș. Pentru opera poetică a fost apreciat de G. Călinescu, iar pentru cercetarea folclorică de Al. Rosetti. A fost vizitat la Caransebeș de Liviu Rebreanu.

            Prof. Ioniță punctează lucrările care compun opera folclorică: Graiul bănățean, Balade, istorioare, legende și anecdote, Timișoara, 1926, Doine și romanțe, Timișoara, 1927. Tot acum este reluat volumul din 1926 în două volume: Balade și Basme și istorioare. A urmat în 1942 un volum la Craiova intitulat: Ghicitori bănățene. Postum este cuprins în crestomația: Flori alese de poezie populară, București, 1960.

            Pentru activitate profesională și cea scriitoricească a fost ales membru corespondent al Societății Regale de Geografie a Academiei din München și membru activ al Societății Scriitorilor Români din Banat. (p. 20-22).

            Tot în acest număr al revistei ,,Bocșa Culturală” regăsim: poezie, prezentări de carte, fragmente de roman, o rubrică utilă și întrăgită în același timp: ,,Să vorbim corect românește!” (Prof. Stela Boulescu).

            Felicităm și pe această cale pe valorosul și neobositul redactor șef pentru acest număr, pentru calitatea și alegerea temelor și a colaboratorilor. Dorim acum la sfârșit de An: LA MULȚI ANI! truditorilor bibliotecii, colaboratorilor și cititorilor revistei!

Pocneli, pocnituri de Crăciun

Nu există un Praznic al Nașterii Domnului fără a fi însoțit de pocnituri. Au apărut și s-au putut cumpăra și obiecte care fac zgomot denumite generic petarde (în vorbirea liberă petărzi din aceeași categorie cu colinzi, mușcăți și lista ar putea continua). Acestea înlocuiesc astăzi tradițile și obiceiurile de Crăciun (vezi Gelu Furdui, Credințe, datini, obiceiuri și superstiții la români, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 215-221).

            Lucrul acesta de a aprinde o petardă e mult mai ușor decât de a învăța o colindă, de a participa la o Sfântă Liturghie și în general mai simplu decât a construi ceva în a distruge, a deranja pe cel de lângă tine. Comuniunea se transformă cu pași repezi într-o individualitate, în care este important individul cu plăcerile lui personale.

            Praznicul Crăciunului este sărbătoarea Nașterii Domnului, a familiei, armoniei, timp în care această Veste Bună este anunțată de colindători de la cei mai mici (pițărăi) la cei mai mari (cete) care în Ajun anunță sosirea praznicului. În ziua sărbătorii participarea la Sfânta Liturghie, comuniunea și împărtășirea cu Sfintele Taine reprezintă alte câteva momente sărbătorești. Sărbătoarea se mută în căminul familial unde se păstrează aceeași notă de comuniune (prin prezența familiei celei mari) și bucurie.

            Există în tradițiile de Anul Noul și prezența pocniturii însă sub formă manuală: ,,…în dimineața zilei de 1 ianuariu, e obiceiu la țară și mai rar prin orașe ca o ceată de tineri să târască din curte în curte un plug mare, din cele întrebuințate la arat: unul recită versurile, pe când ceilalți trosnesc din bice, ca și când ar mâna plugul cu boi la câmp”. (Otilia Hedeșan, Lecții despre Calendar, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2005, p. 106).

            Se poate vedea din aceste rânduri că pocnitura din bici precupunea un efort și era strâns legată de belșugul noului an agricol. Pe când pedarda de astăzi nu angajează niciun efort (spiritual sau material) doar gălăgie fără un final tradițional. Cred eu în libertatea de astăzi despuiată de responsabilitate aruncarea cu petarde se înscrie într-un nou calendar generic numit: Aflatul în treabă la români.

Praznicul Nașterii Domnului în parohia Birda

La Praznicul Nașterii Domnului Iisus Hristos a fost oficiată în Ajunul sărbătorii slujba Privegherii compusă din Vecerinia unită cu Litia și Utrenia la care au participat mai mulți credincioși și copii care au dus vestea cea bună a Nașterii Domnului pe la casele credincioșilor. După otpustul slujbei religioase au colindat și pe cei prezenți în biserică.

            În ziua prăznuirii a fost săvârșită Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În cadrul acesteia s-au înălțat rugăciuni și pentru poporul dreptcredincios: ,,…Pomenește Doamne pe poporul care stă înainte și pe cei care, din binecuvântate pricini, nu s-au întâmplat aici și-i miluește pe dânșii și pe noi, după mulțimea milei Tale. Cămările lor le umple de tot binele; căsniciile lor în pace și în unire le păzește; pe prunci îi crește; tinerețile le călăuzește; bătrânețile le întărește; pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează; pe cei risipiți îi adună, pe cei rătăciți îi întoarce și îi unește cu sfânta Ta sobornicească și apostolică Biserică…”. (Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p. 258). La momentul potrivit mai mulți copii și tineri s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos.

            La finalul Sfintei Liturghii mai mulți copii și tineri din parohie i-au colindat pe cei prezenți în Sfânta biserică. Din partea Parohiei au fost împărțite daruri atât pentru cei mai mici sub formă de dulciuri, cât și pentru cei mai mari: calendare creștin-ortodoxe de buzunar, revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”.

,,Vatra satului”, nr. 41 / 2017

.

A apărut nr. 3 pe anul 2017 al revistei locale a satului Ferendia din jud. Timiș. Editorianul acestuia iscălit de prof. Ioan Traia, redactorul șef al publicației și totodată președintele Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat îi înștiințează pe credincioșii din vatra satului că păstorul lor timp de 7 ani (1976-1983), ,,Părintele dr. Vasile Itineanț s-a mutat la Domnul”.

            După plecarea de la Ferendia a fost numit duhovnic apoi profesor la Seminarul Teologic din Caransebeș, consilier eparhial al Episcopiei Caransebeșului apoi lector la Facultatea de Teologie din Timișoara.

            Numirea în învățământul teologic și în administrația bisericească s-a datorat pregătirii teologice înfăptuită atât în țară: Caransebeș și Sibiu, cât și în Franța unde a urmat cursuri de specializare în arta eclesiastică.

            În 2003 a devenit doctor în istorie cu teza: ,,Viața creștină la Dunărea de Jos (sec. IV-VI” sub conducerea științifică a Prof. univ. dr. Doina Benea. Pentru slujirea liturgică, activitatea didactică și științifică concretizată prin cărții și studii de specialitate, participări la simpozioane științifice a fost recompensat din partea Întăistătătorului Mitropoliei Banatului cu distincția cea mai înaltă oferită clericilor, cea de iconom stavrofor.

            Prof. Iosif Marius Circa în studiul: ,,Ei și-au iubit țara, limba și neamul (II)” îl readuce în atenția cititorilor pe poetul Vasile Alecsandri, Bardul din Mircești. Rubrica catehetică destinată aprofundărilor religioase semnată de preotul paroh Tiberiu Dan Gherasim, ,,Praznicul împărătesc al Nașterii Domnului”. În cuprinsul articolului regăsim date cu privire la ritualul și tipicul Sărbătorii Nașterii Domnului, cât și câteva legate de istoricul și semnificației acesteia.

            În acest număr regăsim și alte materiale: comemorări, poezii, urări de bine cu prilejul Crăciunului.

Revista poate fi consultată integral pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/vatra_satului_3.pdf.

,,Glasul Voislovei”, nr. 11 / 2017

Un nou număr al publicației ,,Glasul Voislovei”, o veritabilă cronică a satului Voislova realizată de ec. Petru Opruț, redactorul șef al revistei din Valea Bistrei.

            Editorialul, ,,˂˂Festivalul Coral-folcloric Valea Bistrei>> la prima ediție” ilustrează spectacolul realizat cu prilejul hramului bisericii ortodoxe ,,Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Voislova, Negeia satului. Autorul articolului, ec. Petru Opruț punctează momentele sărbătorești ale zilei: participarea la Sfânta Liturghie a credincioșilor satului cărora s-au alăturat oficialități de la București și locale și inaugurarea Căminului Cultural care a suferit modificări prin noi amenajări a sălii de festivități precum și a anexelor (bucătărie, baie). Această realizare precum și editarea a unor vederi cu imagini cu satul de odinoară realizate de același harnic și inimos voislovean Petru Opruț se înscriu în aniversarea împlinirii a 620 de ani de atestare documentară a satului.

            În a doua zi (27 octombrie) pe scena Cominului Cultural au evoluat Corul ,,Grănicerii Văii Bistrei” și Corul Bisericesc din Finteușu Mare, jud. Maramureș. În a treia zi a Rugii, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului ,,Răsună Valea Bistrei” cu participarea a 7 coruri: Măru, două din Caransebeș, Bocșa, Dudeștii Noi și Finteușu Mare.

            Într-un alt articol, ,,Activitatea Corului ˂˂Grănicerii Văii Bistrei>> în anul 2017”, același autor trece în revistă participarea corului la diverse manifestări culturale: Miniconcert în biserica ortodoxă din Voislova; Festivalul ,,Brânzei și Țuicii” (Rășinari-Valea Stezii, Sibiu); Festivalul Coral ,,Rapsodiile neamului” (Dudeștii Noi, Timiș); Spectacol Caritabil (Oțelu Roșu, jud. Caraș-Severin); Festivalul de Colinde și Datini de Crăciun ,,Vin colindătorii” (Zăvoi, jud. Caraș-Severin); Spectacolul de Colinde ,,Alaiul Colindătorilor” (Caransebeș); Colind la Parlamentul României.

            Preotul Valentin Bugariu iscălește două contribuții: ,,Întâlnirea publiciștilor bănățeni la Muzeul Satului” (p. 4-5) și ,,Monografiștii satelor bănățene”.

            Integral revista poate fi consultată pe site-ul:  http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/glasul_voislovei_nr._11.pdf. 

,,Foaia Săcoșană”, nr. 26 / 2017

Prin amabilitatea prof. Gheorghe Lungu am primit la parohie nr. 4 al revistei trimestriale ,,Foaia Săcoșană” de la Sacoșu Mare, jud. Timiș. Din bogatul Sumar propus regăsim date referitoare la viața locuitorilor din această vatră sătească. Bogăția trecerii prin timp a localității este redată prin ,,Cultură, ocupații, tradiții la Sacoșu Mare (VIII)” de Petru Drăgan; ,,Glosar” și ,,Realități rurale (III)” de Gheorghe Lungu. Cele trei articole tratează despre îmbrăcămintea tinerilor de odinioară, cuvinte regionale dar și situația românilor din Sacoșu Mare în anii 1914-1918. În ,,Știri pe scurt” aflăm despre alte două evenimente locale: pietruirea străzilor din sat dar și prezentarea publicației ,,Foaia Săcășană” în biserica din localitate după otpustul Sfintei Liturghii din 8 octombrie a. c..

            Tot din cuprins aflăm despre ,,Erorile de gândire” material iscălit de dr. prih. Ionuț Mladin, o cronică culturală semnată de Ioan Traia, ,,Comemorarea regretatului coleg Ionel Murariu” și ,,Cărți primite la redacție” în număr de 9, rubrică care ilustrează vitalitatea revistei din Bantatul rural de astăzi.

            Revista poate fi consultată integral pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/foaia_sacosana_nr.4-2017.pdf

Pastorală la Nașterea Domnului -2017

Nu vă temeți.
Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Luca 2, 10-11).

Prin mila lui Dumnezeu, însoțiți de îngeri și de colindele noastre românești, am ajuns azi la Cuibul din stâncă, la Peștera din Betleem.

Și, o, minune! Să cădem înaintea Celui care S-a întrupat din Fecioara Maria. Omul L-a așteptat să vină într-un Cuib de stâncă, El a venit la noi și ne cheamă să ne întoarcem în Casa Tatălui Ceresc, în Cuibul veșniciei.

Deschideți azi ușa inimii să se umple de bucurie sfântă. Să ne împărtășim din bucuria Maicii Domnului, a Dreptului Iosif, a îngerilor și a păstorilor. Din taina acestui Praznic Sfânt izvorăște bucuria acestei sărbători, numită de Sfântul Ioan Gură de Aur „mama sărbătorilor creștine.

Praznicul de azi are o dimensiune cosmică, pentru că în el se unesc în chip real Cerul și pământul. În acest act din istoria mântuirii noastre un rol deosebit l-a avut Fecioara Maria, care s-a făcut scară pe care a coborât la noi, aici, pe pământ, Cel de Sus, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvintele rostite de Fecioara Maria către Arhanghelul Gavriil: „Fie mie după cuvântul tău!Î (Luca 1, 38), au fost cheia prin care Hristos a deschis porțile pământului. Fecioara Maria L-a așteptat pe Împăratul cerului să intre în lumea noastră, în casa noastră de țărână.

Omul, această măreață catedrală pe care o zidise Dumnezeu pe pământ, ajunsese să fie pustiită de păcat. Clopotele ei nu se mai auzeau până la Cer. Omul căzuse în adâncul tăcerii, amuțise și nu mai grăia cu Dumnezeu. Sub povara păcatului ascultam doar tăcerea din noi. Omul căzuse în singurătate, deși viața lui nu era făcută din singurătăți în doi, ci din comuniune binecuvântată.

Omul nu-i o lacrimă ce moare, ci o floare pe care Dumnezeu o răsădește de aici, de pe pământ, în Rai.

Tinere, nu fi o lacrimă ce moare pe obrazul maicii tale, ci lasă-te răsădit în Rai, între florile veșniciei!

Dreptmăritori creștini,

Constatăm cu durere că în ultimul sfert de secol a mai murit o Românie.

Iubită mamă, nu ucide lacrima de pe obrazul tău, ci las-o să cadă în țărâna binecuvântată a acestui neam, ca din ea să crească o floare pentru Cer. Fără lacrima ta România va fi o țară stearpă.

Cine ucide o lacrimă, acela își ucide țara. Sunt unii dintre frații noștri care își ucid și azi fiii, să rămână doar unul, să aibă de toate. Care dintre noi și-ar lăsa părinții să ne ucidă frații?!

Iubite mame, înainte de a scoate sabia din teacă, întrebați-vă copiii dacă e bine să le ucideți frații. Asistăm azi la un nou concept, acela de bioterorism - un atac la ființa neamului nostru.

Doamne, Tu ai făcut să rodească Cerul în pântecele Fecioarei Maria. Te rugăm ca, prin harul Tău, să faci să rodească și această țară, în care a curs un râu de sânge, vărsat de feciorii binecuvântați ai neamului nostru, pentru reîntregirea patriei!

Doamne, și azi mai curg râuri de lacrimi și de suferințe.

Oprește, Doamne, curgerea, nu a timpului, ci a suferinței!

Iubiții mei fii duhovnicești,

Brâncuși, într-o zi de mare praznic, cântând la strana Bisericii strămoșești, și-a trimis mintea la Cer, Dumnezeu i-a binecu­vân­tat-o, iar când a ieșit din biserică a privit cu ochii săi ageri până în adâncul pământului. Și apoi a oftat, zicând: Din acesta m-a plămădit și pe mine Domnul. A luat o stâncă și din ea a făcut și el o Cumințenie a pământului. N-a putut să-i dea viață, dar a reușit o transmutare a materiei în cumințenie. I-a dat acestei stânci o scânteie din cumințenia românească.

Doamne, câtă cumințenie ai dat neamului nostru! Ne-ai făcut un neam cu-minte.

Binecuvântează, Doamne, mintea tinerilor și a celor ce conduc acest neam pe care l-ai dăltuit din stâncile Carpaților.

Dumnezeu i-a deschis lui Brâncuși pentru o clipă Cerul și acolo a văzut cât de cuminți stau maicile noastre în Cer și așa a purces la dăltuirea Cumințeniei pământului.

Doamne, când Ți-ai trimis Fiul pe pământ noi eram singuri în noaptea istoriei. Somnul era una din cele mai profunde realități ale omului.

Era noapte. O istorie cufundată în întuneric și o lume cuprinsă de un somn adânc. Omul dormea punându-și capul pe ale sale păcate. Și totuși, niște păstori anonimi păzeau o lume cufundată în adâncul somn al păcatului.

Doar ei, păstorii, erau treji. Sfântul Apostol și Evanghelist Luca ne mărturisește că îngerul Domnului a venit la păstorii din Betleem: „Și iată, îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s-au înfricoșat cu frică mare” (Luca 2, 9). Consemnează mai departe Sfântul Evanghelist că îngerul le-a adus vestea că S-a născut Mântuitorul lumii: „În cetatea lui David vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 11).

Iată cum i-a pregătit Dumnezeu pe păstori să primească vestea venirii în lume a Fiului Său: mai întâi prin înger, apoi i-a înconjurat și pe ei de slavă. Dacă în fața unui singur înger păstorii s-au înfricoșat cu frică mare, ce vom zice noi când vom fi nu în fața unui înger, ci în fața Dreptului Judecător, Domnul nostru Iisus Hristos?! Păstorii au avut parte de arătare de îngeri, însă și noi vom avea parte de vederea lui Hristos în lumina Dumnezeirii Sale.

„Nu vă temeți!” (Luca 2, 9) le spune îngerul păstorilor. Astfel îi întărește să poată primi vestea așteptată de mult timp de Adam și de urmașii săi.

Vedeți, îngerul nu coboară la Adam, în adânc, să-i ducă vestea, ci o aduce urmașilor săi, păstorilor din Betleem. Hristos nu-l va uita nici pe Adam, cel din adânc, însă pentru el, cel frământat din țărână, va coborî Însuși Fiul lui Dumnezeu să-l ridice și să-l așeze din nou acolo de unde căzuse în păcat.

După ce le-a vestit păstorilor minunea și le-a spus și locul unde S-a născut Hristos, frica lor se transformă în bucurie mare: „Și, deodată, laolaltă cu îngerul s-a văzut mulțime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire” (Luca 2, 13-14). Așa s-a petrecut întâlnirea dintre om și îngeri, aici, pe pământ. Chiar dacă Sfântul Luca nu ne relatează, putem spune că păstorii împreună cu îngerii au ajuns la Peștera din Betleem. Adică o imagine de Mâine, când toți oamenii și îngerii vor cânta împreună: Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu, în Casa Tatălui!

Îngerii și oamenii au fost creați de Dumnezeu pentru a fi împreună în Împărăția Sa. Păcatul i-a despărțit pe oameni de îngeri și de Dumnezeu.

Iată, acesta era zidul dintre noi pe care a venit să-l dărâme Hristos.

Mare a fost uimirea păstorilor când L-au văzut pe Fiul lui Dumnezeu odihnindu-Se pe brațele Fecioarei.

O, binecuvântate brațe ale Fecioarei! Voi L-ați legănat pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel de care nu cutezau să se apropie heruvimii și serafimii. Hristos Se lasă legănat de brațele Fecioarei Maria. Îngerii I-au adus cântare Pruncului Iisus, iar păstorii cred că I-au adus merinde. Păstorii și-au împărțit merindea cu Dumnezeu. Câți dintre noi ne împărțim azi merindea cu frații noștri care sunt greu încercați sub povara sărăciei?!

Iubită soră creștină, când aduci o prescură la Altarul bisericii, te asemeni cu păstorii care I-au adus merinde lui Dumnezeu în Cuibul de stâncă.

Această bucurie unică a Nașterii lui Hristos, adusă în lumea creată de Dumnezeu, cineva a dorit să o stingă. Era Irod cel Mare, regele iudeilor. Dacă îngerii I-au adus lui Iisus cântare de slavă, păstorii merinde, magii daruri de aur, tămâie și smirnă, Irod, mai-marele poporului, oare ce I-a adus lui Iisus Hristos? El I-a trimis ca dar o sabie și mult sânge.

Frânge, Doamne, sabia să nu mai curgă atâta sânge în lume!

Atunci când Irod și-a trimis oastea să caute Pruncul (cf. Matei 2, 13), este posibil să-i fi întrebat și pe păstori: N-ați văzut un Prunc până în doi ani și pe Mama Lui? Păstorii n-au trădat.

Păstorii nu L-au trădat pe Hristos, ci doar Iuda. De câte ori păcătuim, noi Îl trădăm pe Hristos și Evanghelia Sa. Păstorii au fost martori și mărturisitori ai Nașterii lui Iisus Hristos (cf. Luca 2, 9-18).

Cinstiți părinți ai Sfintelor noastre Altare,

Și noi suntem, la fiecare Sfântă Liturghie pe care o săvârșim, martori ai Nașterii și ai Învierii lui Hristos. Să-L mărturisim și să nu-L trădăm pe El și Evanghelia Sa.

Iubiți credincioși,

Omul este un caier de iubire din al cărui fir Dumnezeu vrea să-Și facă mantie.

O, cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe om, încât a trimis pe Fiul Său în lume să-l întoarcă de pe cărarea iadului!

În lumea de azi sunt atâtea săbii care fac să sângereze gândurile omului. Chiar dacă pacea pe pământ este relativă, vedem cum, de multe ori în istorie, a fost înfiptă sabia în gândul unei națiuni. Odată strivit spațiul mintal al omului, el se aseamănă unui zbor cu aripile frânte.

Doamne, binecuvântează și păzește gândul nației române și să nu mai auzim pe la porțile Europei cuvintele: Român, caut țară!

Iubiți tineri, visați și ziua, însă nu visul unei frunze ruginii de toamnă. Visul vostru să fie mereu la dulcea Românie și nu uitați că Anul 1918 este parte din povestea fără sfârșit a neamului nostru românesc.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Din bucuria acestui praznic să vă împărtășească Pruncul Iisus fiecăruia o fărâmiță și să nu o pierdeți niciodată din viața frățiilor voastre.

Păziți această bucurie sfântă a Nașterii Domnului, a întâlnirii cu Pruncul Iisus pe Care să-L duceți și în sălașurile dumneavoastră. Primiți și creșteți un prunc în numele lui Iisus, Cel ce este Prietenul pruncilor.

Rog pe Bunul Dumnezeu, la acest Praznic Dumnezeiesc, să-i binecuvânteze pe toți frații noștri și să-i mângâie pe cei ce sunt departe de țară, pe cei din spitale și din închisori, pe cei singuri și nemângâiați.

Să vă învrednicească Bunul Dumnezeu să petreceți aceste Sfinte Sărbători în pace, cu sănătate și bucurie și să le ajungeți încă mulți ani!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Al vostru, al tuturor,

de tot binele voitor,

† Ioan
Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

COLIND CERESC

Cerul și-a deschis soborul -
Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugușorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
și de giuvaier,
toți luceferii colindă
- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflă cu lumină -
Lerui, Doamne, Ler
în buhai de lună plină
legănat în ger.

Patru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub ferești colinde'ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din cer
stele mari ca să le'mpartă,
Lerui, Doamne, Ler.

Și-n Gustar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer…

Numai tu aștepți în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete fără colindă
și fără Prier.

Nici un înger alb nu vine
fâlfâind pe cer,
cu o stea și pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler.

(Radu Gyr)

http://ziarullumina.ro/sa-l-marturisim-si-sa-nu-l-tradam-pe-hristos-si-evanghelia-sa-129314.html

Împărtășirea copiilor în parohia Birda

Marți, 19 decembrie cu începere de la orele 9⁰⁰ a fost oficiată Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.

            Cu acest prilej au fost mărturisiți și apoi împărtășiți elevii din clasele V-VIII de la Școala Gimnazială din Birda. Sfânta Liturghie a fost oficiată de către P. C. Părinte Călin Negrea de la parohia Gătaia, iar administrarea Sfintelor Taine a fost săvârșită de către P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului.

            Copiii au fost însoțiți la Sfânta biserică de profesorul de religie, Doru Popa precum și alte cadre didactice. Această activitate religioasă este cuprinsă în calendarul stabilit prin Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală alături de inițiative educative, culturale și filantropice desfășurate pe parcursul unui an școlar.

            După otpustul Sfintei Liturghii copiii au primit daruri din partea parohiei.

Împărtășirea copiilor în parohia Gătaia

În 14, 15 și 18 decembrie de la orele 9 a fost oficiată Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” din parohia Gătaia, protopopiatul Deta.

            Potrivit Acordului de Parteneriat încheiat între Parohia Ortodoxă și Liceul Teoretic din localitate au fost realizate mai multe activități religioase, culturale și sociale. De astă dată în Postul Nașterii Domnului a fost administrată Taina Mărturisirii și Împărtășaniei elevilor din ciclul gimnazial și liceal.

La invitația P. C. Părinte Călin Negrea, parohul locului au slujit P. C. Părinți Codruț Matei – Spitalul de Psihiatrie; Iulian Popa – Colonia Gătaia; Marcel Moclinda - Șipet și Valentin Bugariu – Birda. Copiii care au participat la Sfânta Liturghie și s-au împărtășit cu Sfintele Taine au fost însoțiți de profesorii de religie, Nicoleta Brădeanu și Doru Popa.

După otpustul slujbei religioase fiecare elev a primit daruri din partea parohiei.

Concert de Colinde în parohia Banloc

Duminică, 17 decembrie cu începere de la orele 16⁰⁰ a fost oficiată slujba Vecerniei în biserica cu hramul ,,Înălțarea Domnului” din parohia Banloc, protopopiatul Deta de un sobor de clerici format din P On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C. Părinți Ioan Ciprian Blagoe – Deta; George Danciu – Toager; Cristian Ardelean – Soca; Ciprian Boșca – Banloc și Valentin Bugariu – Birda. Răspunsurile liturgice au fost date de strana formată din bărbați și femei conduși de Cristian Lupșa.

După otpustul slujbei P. On. Părinte Ioan Prisăcean a susținut un cuvânt ocazional în care a arătat importanța colindei în spiritualitatea ortodoxă.

Corul Parohiei Ortodoxe Banloc condus de P. C. Părinte Petru Achim, parohul locului și Cristian Lupșa, cântăreț bisericesc a interpretat un buchet de colinde tradiționale românești, unele armonizări locale cum e colinda ,,Vine, vine Moș Crăciun” (de pr. Petru Achim). Între colinde, P. C. Ciprian Boșca a făcut un istoric al cântării corale din vremuri străvechi de la Banloc, amintind cu această ocazie de prof. Ioan Iedu, conducătorul unui astfel de cor și autor al monografiei comunei.

După 1989 prin introducerea Religie în școală – afirma amfitrionul Concertului - și predarea disciplinei de preoți a dat posibilitatea statornicirii a noi ansambluri corale. La Banloc sub bagheta părintelui Petru Achim s-a format un astfel de cor la care s-au adăugat și credincioși. Au fost pregătite cântările Sfintei Liturghii, pricesne, colinde, cântece patriotice și populare interpretate la Sfânta Liturghie oficiată la marile praznice ale Creștinătății, Ziua Eroilor, Ziua Națională a României, la serbările școlare dar și la colindarea sătenilor. Corul a reprezentat Parohia Banloc în câteva parohii și mănăstiri timișene, din Banat și chiar din Europa.

Sub formă de concluzie, părintele Petru Achim a afirmat că astfel format și pregătit Corul din Banloc reprezintă cu cinste cultura sătească din Banatul timișan.

S-au bucurat de frumoasele colinde, de interpretare, de rugăciune mai mulți credincioși din parohie, monahii de la Castelul Regal din Banloc, oficialități locale în frunte cu primarul comunei.

Cei prezenți cu acest prilej la biserică au primit daruri din partea parohiei.

Colindători în biserica din Sîngeorge

Duminică, 17 decembrie a fost oficiată Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie. La momentul potrivit mai mulți credincioși după ce au fost mărturisiți s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Răspunsurile liturgice au fost date de elevul Alexandru Orășanu, cântăreții parohiei și ceilalți credincioși.

După otpustul Sfintei Liturghii un grup de copii de la Liceul Teoretic Gătaia au colindat credincioșii bisericii cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filia parohiei Birda.

            Concertul de colinde a fost organizat de Parohia Ortodoxă Birda sub genericul: ,,Vin colindătorii, cum veneau odată...” fiind o manifestare religios-culturală detinată copiilor aflată la prima ediție. Această dovadă a vestirii Nașterii Domnului este prefațată de un vers din opera poetului Radu Gyr înscriindu-se în calendarul activităților religios-culturale de comemorare a martirilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste.

            Colinda este o formă vie de manifestare a folclorului românesc dar și un imn prin care se fac cunoscute evenimentele biblice ale Nașterii Fiului lui Dumnezeu. Încă o dată bucurie și speranță, duioșie și credință ne-au împărtășit copiii: Andreea Dragoș, Patricia Bontescu, Alexandra Manciu, Ana Negrea, Alexandru Orășanu, Daria Covaci, Denisa Scrofan, Alexandra Dragoș și Timeea Radovan.

            La final colindărorii au fost răsplătiți cu diplome și daruri din partea parohiei.

,,Anghelos”, nr. 4 (60) / 2017

Prin grija P. C. Părinte Dan Gîrjoabă, redactorul șef al revistei a apărut numărul 60 al revistei parohiale ,,Anghelos” din Sînmihaiu Român. Editată de Parohia Ortodoxă din localitate, publicația în 16 pagini propune cititorilor un sumar bogat și diversificat. În aceste pagini întâlnim diverse producții literare: Editorial, eseu, meditație, cateheză, poezie, aniversări-comemorări ș. a..

            Un mănunchi de articole au ca temă Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. În această tematică se rânduiesc: Pastorala de Crăciun a Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan; articol tematic: ,,Nașterea Domnului; începutul mântuirii noastre!” de pr. Iosif Daniel Aldescu de la parohia Potoc; Editorialul: ,,Colindele Crăciunului, tradiție sfântă a neamului românesc” și o punere în practică a mesajului Praznicului: ,,Chemarea tinerilor la Praznicul Nașterea Domnului. Repere misionare” semnat de prof. drd. Vlad I. Bondre.

            Tot inițieri catehetice și omiletice tratează importanța unor praznice împărătești, rostul postiririi în societatea de astăzi: pr. Pompiliu Rediș, ,,Cuvânt la Soborul Maicii Domnului” și pr. Vasile D. Suciu, ,,Postul Nașterii Domnului”.

            Pr. Dan D. Gîrjoabă continuă un interesant studiu închinat unei probleme deosebite: ,,Drepturile omului și morala creștină” care a ajuns la cea de-a doua secțiune. Un gând aniversar este destinat Zilei de 1 Decembrie: ,,De Ziua Națională, să sfințim ˂˂icoana României>>” în care aflăm un îndemn la normalitatea acestui festin: ,,…De Ziua Națională a României ar fi fost mai indicat a vorbi mai puțin și a fi mai aproape unii de alții, pentru a ne privi în ochi, pentru a ne asculta și a deschide inima noastră la mărturia înaintașilor de viață și de credință”. (p. 9).

            O pagină îndoliată a fost închinată petrecerii din această viață a Părintelui Profesor Vasile Itineanț (1956-2017) de la Facultatea de Teologie din Timișoara. Preot la parohie, în două rânduri paroh; duhovnic și apoi profesor la Seminarul Teologic din Caransebeș, consilier eparhial apoi cadru didactic la Facultatea de Teologie din Timișoara unde a predat cursuri și seminarii atât la nivelul de licență cât și la cel de masterat. A propus diverse discipline din ramura practică a Teologiei: Licturgică, Pastorală, Sacru liturgic fiind autorul unor volume și studii folosite în cercetarea teologică.

            Mulțumim pe această cale părintelui redactor șef pentru publicarea articolului: ,,Anul Omagial al iconarilor și pictorilor bisericești în parohia Birda” care încearcă să puncteze pictura de la bisericile din Birda și Sîngeorge din diversele timpuri și școli artistice.

Hramul bisericii ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din Gătaia

Din inițiativa P. C. Părinte Iulian Popa, sprijinit de Consiliul și Comitetul Parohial a fost sărbătorit hramul bisericii cu hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din parohia Colonia Gătaia, protopopiatul Deta.

            Și anul acesta această zi deosebită din viața comunității creștin-ortodoxe din acest cartier al tânărului oraș Gătaia s-a bucurat de slujirea P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și a preoților din parohiile învecinate: Codruț Matei (Spitalul de Psihiatrie), Zoran Milovanov (Berecuța), Călin Negrea (Gătaia) și Tiberiu Dan Gherasim (Ferendia), mai mulți credincioși din parohie.

            Cuvântul de învățătură a fost susținut de P. On Părinte Prot. Ioan Prisăcean care a vorbit celor prezenți despre importanța Sf. Ier. Nicolae pentru creștinătatea de astăzi și în special pentru comunitatea parohială din Colonia Gătaia.

            Acest an este unul special pentru cinstirea hramului, fiind un An comemorativ al Patriarhului Justinian (1948-1977) în timpul căruia a fost ridicată actuala biserică parohială cu efortul susținut al preotului Octavian Găvan și al credincioșilor. Al doilea popas comemorativ este închinat Mitropotului Nicolae Corneanu (1962-2014) cel care la 5 noiembrie 1976 a târnosit sfântul lăcaș. Pe prestolul altrarului se păstrează Sfânta Evanghelie tipărită cu binecuvântarea patriarhului Justinian în care Mitropolitul Nicolae a notat acest fapt al temeluirii noii biserici.

            După otpustul Sfintei Liturghii la invitația P. C. Părinte paroh Iulian Popa, prin grija Consiliului Parohial a fost organizată o agapă la Cominul Cultural din Gătaia la care au fost poftiți toți cei prezenți la Sf. Liturghie.