Nu există un Praznic al Nașterii Domnului fără a fi însoțit de pocnituri.
Au apărut și s-au putut cumpăra și obiecte care fac zgomot denumite generic
petarde (în vorbirea liberă petărzi din aceeași categorie cu colinzi, mușcăți
și lista ar putea continua). Acestea înlocuiesc astăzi tradițile și obiceiurile
de Crăciun (vezi Gelu Furdui, Credințe,
datini, obiceiuri și superstiții la români, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,
2016, p. 215-221).
Lucrul acesta de a aprinde
o petardă e mult mai ușor decât de a învăța o colindă, de a participa la o
Sfântă Liturghie și în general mai simplu decât a construi ceva în a distruge,
a deranja pe cel de lângă tine. Comuniunea se transformă cu pași repezi într-o
individualitate, în care este important individul cu plăcerile lui personale.
Praznicul Crăciunului este
sărbătoarea Nașterii Domnului, a familiei, armoniei, timp în care această Veste
Bună este anunțată de colindători de la cei mai mici (pițărăi) la cei mai mari
(cete) care în Ajun anunță sosirea praznicului. În ziua sărbătorii participarea
la Sfânta Liturghie, comuniunea și împărtășirea cu Sfintele Taine reprezintă
alte câteva momente sărbătorești. Sărbătoarea se mută în căminul familial unde
se păstrează aceeași notă de comuniune (prin prezența familiei celei mari) și
bucurie.
Există în tradițiile de
Anul Noul și prezența pocniturii însă sub formă manuală: ,,…în dimineața zilei
de 1 ianuariu, e obiceiu la țară și mai rar prin orașe ca o ceată de tineri să
târască din curte în curte un plug mare, din cele întrebuințate la arat: unul
recită versurile, pe când ceilalți
trosnesc din bice, ca și când ar
mâna plugul cu boi la câmp”. (Otilia Hedeșan, Lecții despre Calendar, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2005,
p. 106).
Se poate vedea din aceste
rânduri că pocnitura din bici precupunea un efort și era strâns legată de
belșugul noului an agricol. Pe când pedarda de astăzi nu angajează niciun efort
(spiritual sau material) doar gălăgie fără un final tradițional. Cred eu în
libertatea de astăzi despuiată de responsabilitate aruncarea cu petarde se
înscrie într-un nou calendar generic numit: Aflatul în treabă la români.
