vineri, 31 martie 2023

Coruri bisericești și școlare din zona Deta

 


În cadrul cultului public divin a fost folosită cântarea atât sub formă responsorială, cât și polifonică, în care toți participanții la rugăciunea publică au dat răspunsurile la rugăciunilor clerului în comun.

Corul este o formație polifonică, dar poate fi numită așa, chiar și impropriu, obștea de credincioși sau un grup de bărbați și femei care dau răspunsurile la Sfânta Liturghie melodic sau polifonic.

În societatea bănățeană, corul bisericesc a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După prof. Vasile Vărădean, corurile au proliferat nu numai în mediul urban, ci și, mai ales la sate. În numeroase localități, fie rurale, fie urbane, existau chiar și câte două formații corale. Numai între 1880 și 1900 au apărut 140 de astfel de astfel de formații.

            Între corurile sătești amintim Corul bisericesc din satul Chizătău, înființat la stăruința preotului Trifu Șepețianu în 1857. O altă mișcare remarcabilă a fost cea de la Mercina, jud. Caraș-Severin. Corul bisericesc de aici a fost înființat de învățătorul Vicențiu Gurguț în 1865. Din șirul celor 16 dirijori pe care i-a avut corul de-a lungul timpului îi amintim pe Vidu Guga (1918-1961) și Nistor Miclea, dirijori și compozitori care au înființat numeroase coruri în diverse localități bănățene.

            Profesorul și compozitorul bănățean Zeno Vancea (1900-1990), cu lucrări în componistica și muzicologia bisericească a pledat în lucrarea Muzica bisericească la români. Studiu critic, Editura Mentor, Timișoara, 1944, pentru necesitatea întoarcerii creatorilor la sursele muzicii bizantine și psaltice, cu o viziune preponderant polifonică a tratării muzicale.

            Gruparea corală din Banloc a avut mai multe denumiri Corul Căminului ,,Înfrățirea” (1935), Corul lui ,,Ștefi” din 1945 până în zilele noastre. Primul dirijor a fost învățătorul Augustin Ioan Mihuți (1893). Între dirijori sunt amintiți învățători, profesori și preoți. Între dirijorii cunoscuți îi pomenim pe învățătorul Ioan Ștefi (1945-1950; 1984), prof. Ioan Iedu (1961-1972) și preotul Petru Achim (1990-prezent).

            Corul a făcut câteva deplasări la concursuri și recitaluri: București (1928), unde a obținut locul II pe țară, Deta (1901), Opatița (1935), Gătaia (1972), Jamu Mare (1974), Lugoj (1981) și în alte localități: Gaiu Mic, Livezile, Parța și Toager.

            Din chestionarul trimis părintelui Gaitin Grecu s-a aflat că acest cor are o alcătuire univocală, cor de bărbați (1894; 1945; 1980), când una mixtă (1963). Numărul coriștilor s-a situat între 40 (1894) și 80 (1963). Din repertoriu amintim ,,Bănățeana” de Sabin V. Drăgoi, ,,Brazi flăcăi ai României” și ,,Sara pe la noi” de Iosif Velceanu.

            Documentele atestă și existența unui Cor de copii (1934) care s-a deplasat la Timișoara unde a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie[1].

            Corul bisericesc din Banloc activează și astăzi dând răspunsurile la Sfânta Liturghie și Sfintele Taine.

            Revista ,,Foaia Diecezană” a Episcopiei Caransebeșului amintește că în anul 1903 cu prilejul ,,vizitațiunii canonice” a protopopului de la Buziaș a cântat ,,corul bărbătesc (de) nou înființat” de învățătorul George Usonescu la Berecuța. Din anul 1904 corul a devenit mixt. Ultima informație pe care o avem se referă la concertul, însoțit de o producție teatrală de la Mănăstirea ,,Sfântu George”, cu prilejul sfințirii școlii din Berecuța. Atunci Corul Bisericesc Greco-Ortodox Român a interpretat: ,,Iată ziua triumfală” de Alexandru Podoleanu; ,,Cântecul străinătății” și ,,Lugojeana” de Ion Vidu[2].

Formația muzicală de la Birda a fost apreciată ca una din cele mai vechi ,,pârghii de ridicare a culturii” din Banat considera prof. univ. dr. Dumitru Jompan.

 Prima știre legată de acest cor o avem din ziarul ,,Albina” din Budapesta care în 1873 au fost enumerate patru piese muzicale în interpretarea ansamblului din Birda: ,,Chemarea patriei”; ,,Hora Unirii”; ,,Marșul lui Iancu” și ,,Sabia lui Traian”. Activitatea corului a continuat, astfel că în 1898, preotul Ioan Mărgineanțu a fost dirijorul corului. Corul potrivit chestionarului dr. Nicolae Ilieșu, a activat până în 1920. În anul 1937, corul s-a numit ,,Doina” și a fost condus de dirijorul Vidu Guga din Mercina[3].

            După Revoluția din 1989, activitatea corală a fost reluată în anul 1995, când a fost reactivat corul bisericesc condus de prof. Ion Petrescu, licențiat al Institutului Teologic din București.

            A treia perioadă de viață a corului a fost cea între anii 2005-2011, când Corul de tineret a fost dirijat de educ. Jana Sărăndan.

            Două surse documentare, trimit la anul 1924, când Reuniunea de Cântări din Butin bisericești condusă și dirijată de preotul Nicolae Câlniceanu, clericul care a ridicat actuala biserică a localității a participat la un concert caritabil, iar suma de bani strânsă a fost folosită la făurirea bisericii[4]

            Corul din Cebza a fost una din cele mai vechi instituții și educație muzicală rurală. Prima atestare documentară i-o datorăm cercetătorului Ștefan Mărcuș, care fixează începuturile acestei formații în anul 1859. Corul a avut mai multe denumiri: Cor Bisericesc (1910), Corul Plugarilor (1869) și Reuniunea Română de Cântări și Muzică (1935). După reorganizare, formația corală a funcționat până în 1965. Istoria muzicală a consemnat șapte dirijori între care au fost învățători, țărani și preoți. În pomenim aici pe preotul Tiberiu Buru.

            Cu prilejul sfințirii bisericii satului, corul a dat răspunsurile la Liturghia arhierească din 1946[5]

            Corul din Ciacova a luat naștere în anul 1886 cu titulatura Corul Bisericesc Greco-Ortodox (1892). În șirul dirijorilor sunt pomeniți învățătorul Iuliu Vuia (1899), Trifu Petcu și înv. Vasile Rebigia (1923-1962).

            Corul a dat concerte în împrejurimi: Petroman (1891), Caransebeș (1892), Ghilad, Șipet (1893), Timișoara (1894; 1936; 1958; 1972), Jebel (1886), Lugoj (1909; 1970), Buziaș (1935; 1969); Gătaia (1958; 1972), Arad (1969). În 1950 Reuniunea de Cântări din Ciacova s-a desființat prin hotărâre judecătorească.

            Corul a fost de bărbați până în 1943, apoi mixt până în 1972 și a fost compus din 70-85 de coriști.

            Formația și-a avut locul de repetiții în incinta hotelurilor ,,Național” și ,,Rössel”, iar în ultimii ani pe scena Căminului Cultural[6].

            Informațiile despre Corul din Clopodia sunt foarte sumare și de o mică extensie în timp (1922-1928). În anul 1922 aici a activat un cor bărbătesc, dirijat de Achim Iser, primar. Un ,,dirijor-primar”, caz unic în istoria muzicii corale din Banat.

            În anul 1928 activau aici un Cor bisericesc ortodox și unul Greco-Catolic, dirijat de Ioan Dulea[7].

            Corul de bărbați din Denta și cel mixt s-au înființat în anul 1907 prin strădania învățătorului Vasile Stoica și a cetățeanului Ion Gongea. Denumirea inițială a formației, Reuniunea de Cântare (1907) s-a schimbat în Corul ,,Tinerimea Română” (1912) și Corul ,,Lira” (1928).

            Conducătorii acestui cor au fost Vasile Stoica (1912-1923), învățător-director; Ion Gongea; Simion Stoica jr. (1926-1931), doctor în teologie; Iosif Micu (1928-1934), dirijor și compozitor-țăran; Gheorghe Căpățână (1934-1970), țăran.

            Corul a avut reprezentații în localitățile Buziaș (1936; 1937), Banloc, Deta, Gad, Gaiu Mic, Ghilad, Jamu Mare, Jebel, Radna (1958) și Voiteg[8].

            Reuniunea de Cântări din Deta a luat naștere în anul 1882 și a fost dizolvat printr-un Decret al Consiliului de Miniștri în 1950. Corul a fost reactivat în anul 1976, iar singurul dirijor cunoscut a fost Ștefan Planzer.

            Mișcarea culturală a fost susținută a fost susținută și promovată de Reuniunea Culturală ,,Sentinela” din Deta. Secțiunea culturală a fost compusă din Alexandru Chevereșan (președinte) și Aurel Colojoară (Denta), Petru Bizeria, P. Crăciunescu, Zaharia Gheorghe (Mănăstire), Iliia Iedu (Gaiu Mic).

            Tot la Deta activa și Reuniunea germană de cântări (1922)[9].

            La Ferendia a existat odată cu funcționarea bisericii și un cor bisericesc, care dădea răspunsurile la slujbele religioase, și înainte de corul de copii instruit de învățătorul Achim Miloia.

            La începutul secolului al XIX-lea pe lângă învățătorul Achim Miloia au activat alți dirijori de cor, învățătorii Trifu Cozac, Aurel Crăciun, Gheorghe Câmpeanu și Ana Olde.

            Potrivit unor mărturii avem informația că la Ferendia, în anii 1935-1936, a funcționat un cor bisericesc dirijat de Ilie Leu.

            Pe lângă cor, comunitatea mai avea și fanfară[10].

            Primul Cor bisericesc ortodox din Folea datează din anul 1924 și a fost dirijat de Traian Gavrilă (1934), Ilie Bagiu (1934) și S. Bagiu, plugar.

            Formația lui Traian Gavrilă s-a deplasat la Timișoara la două festivaluri de muzică (1934; 1936) și a ocupat locul al II-lea, respectiv calificativul ,,foarte bine”.

            Reorganizarea ansamblului a fost posibilă doar în anul 1965. Gruparea aceasta a depășit numărul de 35 de coriști[11].

            Primele inițiative ale organizării unui cor școlar la Gătaia s-au datorat învățătorului Dumitru

Bulgea în 1909. Potrivit mărturiei cântărețului de strană Pavel Olariu acest an este și anul înființării corului bisericesc. Acest cor și-a continuat existența, pentru că în 1919 a fost consemnat un alt dirijor, învățătorul Dumitru Superceanu.

            Cântecul coral a fost organizat statutar în perioada interbelică, anii 1925-1928, când comercianții din Gătaia au pus bazele Corului bărbătesc ,,Harmonia”. Țăranii din localitate au pus bazele Corului ,,Doina” în anul 1936, dirijat de Iorgu Lina țăran din Folea.

            Din anul 1957 începe renașterea Corului ,,Doina”, precum și perioada sa de afirmare pe plan local și regional. Corul a fost condus de dirijorul Trifu Petcu, profesor la Școala din Gătaia, căruia i-au succedat prof. Dumitru Buda, Ladislau Csizmaric, prof. Achim Pele.

            Corul a devenit al Casei Naționale (1975) a avut în perioada de apogeu 70 de coriști.

            După 1989 corul a fost condus de prof. Nicolae Pușcașu și preotul Adam Rugaci (1996-2015).

            Corul ,,Doina” a participat la diverse concursuri și recitaluri la București, Deva, Pitești, Timișoara, precum și în numeroase sate bănățene.

            Corul ,,Doina” al Parohiei Gătaia funcționează și astăzi[12].

            Corul din Ghilad datează din anul 1892 și a purtat mai multe nume: Corul Vocal al Plugarilor Români (1892), Corul ,,Doina”, Corul Vocal (1896), Corul Vocal Greco-Ortodox (1904).

            Sunt cunoscuți șase dirijori între care Ion Chișodan (1894), ,,teolog absolvent”. Aceștia au condus o formație compusă din 28 de membri în 1891, până la 60 de membri în 1964, într-o alcătuire de voci egale bărbătești, de femei sau mixtă[13].

            Corul de Plugari din Jebel a apărut în 1899 și a fost reînființat în 1900. Acesta a purtat denumirea de Corul Reuniunii Române Greco-Ortodoxe (1902) și apoi de Ansamblu bisericesc până în 1935.

            Între cei 13 dirijori cunoscuți îi amintim pe Ioan Surlașiu (1905-1912; Adam Fiștea (1920), învățător; Liviu Surlașiu (1933); Ion Bojin (1964-1999)[14].

            Atestat documentar pentru prima oară în anul 1926, corul din Lățunaș s-a numit Cor Bisericesc (1935); Cor al Căminului Cultural ,,Mihai I” (1937). În funcția de președinte a acestei alcătuiri muzicale vocale au fosr desemnați Emilia Stoica (1941-1946), învățătorul și preotul Ștefan Turcu (1937), director al Căminului. Părintelui i s-a datorat obținerea dreptului de întrunire la repetiții și concerte a coriștilor.

            Între cei șase instructori de cor este pomenit și Vidu Guga (1928), dirijor-țăran din Mercina, jud. Caraș-Severin.

            În anul 1945 formația era alcătuită doar din bărbați și număra 65 de inși.

            Din repertoriul corului am identificat colinde și cântece patriotice: ,,Colo sus și mai în sus”, Colindița”, ,,Doamne a Tale cuvinte”, ,,Noi umblăm și colindăm” și imnul ,,Hora Unirii”.

            Corul s-a desființat în 1958 după participarea la Concursul Regional al Artiștilor Amatori de la Timișoara, la care Corul a obținut Premiul al III-lea[15].

            Corul din Macedonia a fost înființat în anul 1884 de învățătorul Simeon Miloș, care a funcționat la școala confesională între anii 1884-1905. Conducătorii corului au fost învățătorii Teodor Săvescu, Victor Preda și Iosif Boldea.

            În perioada interbelică, corul s-a despărțit în două, apoi s-a reunit și a avut sub conducerea cântărețului Gheorghe Ciorogar, un real progres valoric.

            Dacă la început corul și-a desfășurat activitatea numai în biserică, dând răspunsurile la serviciile divine, la praznicele bisericești mai mari, sau participând la înmormântări și cununii, mai târziu și-a lărgit sfera de activitate organizând serbări culturale, răspândind prin cântec lumina ziditoare a culturii[16].

            Satul Obad a avut un cor din 1889. Inițial, corul s-a numit Corul Societății Române de Cântări și Muzică. Cum din când în când coriștii mai dădeau răspunsurile la Sfânta Liturghie i s-a atribuit și denumirea de Cor bisericesc (1909; 1948)[17].

            În anul 1912 este amintit preotul Gheorghe Ionescu, preotul localității care a fost ajutat de învățătorul Victor Giurgiu, originar din Petroman s-a pus bazele corului bisericesc.

            După Unire, în anul 1923, din inițiativa preotului Gheorghe Lungu s-a înfiripat un cor pe patru voci, cu timpul, s-a redus numai la un cor bărbătesc[18].

            Corul din Opatița a fost înființat în 1902 de către preotul V. Usonescu. A purtat mai multe denumiri: Cor Bisericesc Ortodox Român (1902; 1932; 1935; 1937); Corul Greco-Ortodox Român (1907). Între dirijori amintim preoți, învățători și plugari. Selectiv îi amintim pe învățătorul Damaschin Marian (1902-1903) și preotul Dimitrie Petcu (1919).

            În biserică s-au interpretat fragmente din Sfintele Liturghii compuse de Gheorghe Dima, Timotei Popovici și cântece funebrale de Ion Vidu.

            Ca mai toate alcătuirile de acest fel, corul de aici, la început a fost format numai din bărbați, până prin anul 1924, apoi a devenit mixt. Numărul participanților a fost de 30 în 1902 și el s-a dublat în 1925.

            Corul a dat concerte în sat, dar și în localitățile învecinate: Berecuța, Birda, Deta, Mănăstire[19].

            Corul Vocal din Pădureni (1896), Corul ,,Lira” (1900); Reuniunea de Cântări (1935) sau Societatea Corală ,,Concordia” nu sunt decât una și aceeași entitate muzicală vocală care a pornit la drum în 1895 înființată de dascălul Petru Arnăutu. Șirul dirijorilor a continuat cu preotul Claudiu Teaha (1897) și învățătorii Nicolae Pava (1939-1944) și Simion Pițu. Corul bisericesc din Pădureni activează și azi, dând răspunsurile la Sfânta Liturghie în duminici și sărbători[20].

            În anul 1912 învățătorul Pavel Moroieviciu a înființat un cor bărbătesc la Percosova care din pricina administrației maghiare a fost desființat în 1913.

            Corul a fost reactivat pentru că dirijorul-plugar Pau Farca l-a condus până în 1920.

            În anul 1956 a luat naștere echipa de călușari din sat.

            Corul din Petroman a luat naștere în anul 1891 la inițiativa ,,notarului cercual” Nicolae Papp(u). Primul dirijor a fost Constantin Manea, țăran din comuna Chizătău. În arhiva parohială se păstrează până astăzi partiturile Sfintei Liturghii armonizate de Trifu Șepețianu, de asemenea cântece de Ion Vidu, ,,Bobocele și inelele” și altele. Lui Constantin Manea i-au urmat țăranul Dimitrie Popovici din Petroman, apoi învățătorul Aureliu Bălan care învață corul Liturghia de Antoniu Sequens. Același dirijor îi învață pe coriști, Liturghia de Ion Vidu.

            Din anul 1928 conducerea corului a fost luată de învățătorul Milan Constantinovici. El a instruit Liturghia armonizată de Vorobchevici care s-a cântat în biserica din Petroman până în 1940.

            În 1947 numărul coriștilor era de 40 de persoane. Ultimul dirijor cunoscut a fost Ioan Ștefi (1956-1966).

            De la începuturile lui, Corul s-a numit Corul Bisericii Greco-Ortodoxe (1891) și apoi Corul Bisericii (1910; 1934)[21].

            O știre despre un concert urmat de un joc popular în Sculea la anul 1899, este o atestare documentară certă a unui început. Gruparea muzicală respectivă s-a numit Societatea Corală ,,Armonia” (1937).

            Corul Tinerimii Școlare l-am remarcat pentru întaia oară în anul 1902 cu prilejul unui concert. În repertoriul corului a figurat și un ,,Heruvic” de A. Sequens.

            Știri despre existența corului din Șemlacu Mare apar în documente după anul 1907. Formația corală s-a numit Societatea ,,Cântecul nostru” (1937).

            Cei doi dirijori Ioan Ciclovan, cantor și Aurel Dabici (1935-1945) s-au deplasat cu corul ,,în pelerinaj” la Mănăstirea Săraca și în localitatea Opatița cu ocazia sfințirii steagului Reuniunii de acolo (1935)[22].

            Anii unui început al muzicii corale la Șipet, 1883, ba chiar 1873 nu sunt susținuți de atestări documentare. Corul bisericesc și laic (1922) sau Corul ,,Ion Vidu” (1922-1937). Corul a fost fondat de preotul Iuliu Popovici și a fost condus de nouă dirijori. Selectiv îi amintim pe următorii dirijori: Iuliu Popovici (1922-1924); Gheorghe Simianțu (1935-1938); preotul Petru Turlici (1938-1970).

            Corul avea partituri ale compozitorilor: Ion Vidu, Sabin V. Drăgoi, Tiberiu Brediceanu, I. D. Chiricescu, Gheorghe Dima. Vidu Guga, Nistor Miclea, Mircea Neagu, Nicolae Oancea ș. a.

            Corul bărbătesc ca alcătuire, apoi mixt a adunat laolaltă 40 (1958) și 80 (1960) de cântăreți.

            Anii unui început al muzicii corale la Șipet, 1883, ba chiar 1873 nu sunt susținuți de atestări documentare. Corul bisericesc și laic (1922) sau Corul ,,Ion Vidu” (1922-1937). Corul a fost fondat de preotul Iuliu Popovici și a fost condus de nouă dirijori. Selectiv îi amintim pe următorii dirijori: Iuliu Popovici (1922-1924); Gheorghe Simianțu (1935-1938); preotul Petru Turlici (1938-1970).

            Corul avea partituri ale compozitorilor: Ion Vidu, Sabin V. Drăgoi, Tiberiu Brediceanu, I. D. Chiricescu, Gheorghe Dima. Vidu Guga, Nistor Miclea, Mircea Neagu, Nicolae Oancea ș. a.

            Corul bărbătesc ca alcătuire, apoi mixt a adunat laolaltă 40 (1958) și 80 (1960) de cântăreți[23].

            Locuitorii Voitegului au organizat în anul 1883 o petrecere în favoarea corului. O reluare a activității o avem în 1921.

            Formația s-a numit: Corul Bisericii (1926); Corul Plugarilor ,,Armonia” (1937).

            În anul 1936 corul era bărbătesc și număra 30 de interpreți.

            Între dirijorii Societății îi amintim pe Ioan Berlovan (1921), învățător; Ion Băcală (1925-1960), învățător; Ion Cionga, dirijor-țăran, Ștefan Cioclade.

            Corul Parohiei ,,Sf. Gheorghe” din Voiteg funcționează și astăzi fiind condus de preotul ic. Dragan Giorgiev.

            Fenomenul coral din localitățile din zona Deta se înscrie în cel bănățean de la sfârșitul veacului al XIX-lea, o dovadă sigură a vitalității satului bănățean și a motivației românilor de a întreprinde ceva în cadrul culturii bănățene.

            Astfel că mai fiecare așezare își avea cultura sa proprie în care cântarea corala, fanfara, echipele de dansatori își aveau locul lor bine stabilit. Unele din aceste coruri (Banloc, Gătaia, Voiteg) dăinuie și astăzi.

            Mișcarea corală sătească a avut două modele de urmat și anume Corul de la Chizătău, al cărui partituri a fost preluat de cel de la Petroman și Corul de la Mercina, model luat de Corurile de la Birda, Lățunaș și Șipet.

            În cadrul compoziției, corurile au folosit literatura bisericească muzicală, lucrările lui Antoniu Sequens (profesor la Institutul Teologic din Caransebeș), Isidor Vorobchievici (profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuți), Ion Vidu (profesor la Institutul Teologic din Arad).

            Dirijorii acestor coruri au fost preoții, învățătorii și plugarii satelor, în care îi amintim pe protopopul Petru Turlici (1938-1970) din Șipet, Vidu Guga din Mercina (la corurile din Lățunaș și Birda), Iorgu Lina din Folea (la corul din Gătaia), iar coriștii au fost în marea lor majoritate românii plugari.

            Dacă astăzi, mișcarea corală este mult diminuată, acest fenomen își are explicația în depopularea satelor, în migrația tinerilor spre oraș, dar și a dispariției plugarilor de odinioară înlocuiți de organizarea muncii agricole prin arendare.

           



[1] Dumitru Jompan, Coruri din Banat. Lexicon I (A-J), Editura Banatul Montan, Reșița, 2006, p. 19-20 (Se va prescurta în continuare Coruri I…).

[2] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 28.

[3] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 34-35.

[4] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 56.

[5] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 95.

[6] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 105.

[7] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 111.

[8] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 128.

[9] Dan N. Buruleanu, Ioan Traia, Deta. Album monografic, Editura Solness, Timișoara, 2012, p. 140-141.

[10] Ioan Traia, Ferendia. Satul de pe șapte coline, Editura Eurostampa, Timișoara, 2017, p. 282-286.

[11] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 141.

[12] Valentin Bugariu, Gătaia. Monografie, Editura Sitech, Craiova, 2021, p. 224-225.

[13] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 148.

[14] Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 170.

[15] Dumitru Jompan, Coruri din Banat. Lexicon, vol. II, (K-R), Editura Nagard, Lugoj, 2011, p. 10 (Se va prescurta în continuare Coruri II…).

[16] Ioan Traia, Cornel Bercea, Viorel Jiva, Macedonia. Un sat cu nume și oameni cu renume, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2006, p. 122-123.

[17] Dumitru Jompan, Coruri II…, p. 90.

[18] Dumitru Jompan, op. cit., p. 90.

[19] Ibidem.,, p. 97-98.

[20] Ibid., p. 118.

[21] Ioan Traia, Viorel Jiva, Cornel Bercea, Petroman, adevărat sat bănățean, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2008, p. 152-153.

[22] Dumitru Jompan, Coruri din Banat. Lexicon, vol. III (S-Z), Editura mecAtrin, Brașov, 2017, p. 28 (Se va prescurta în coninuare Coruri III…).

[23] Dumitru Jompan, Coruri III…, p. 28 și urm.

Masă rotundă ,,Vârstnicii în viața comunității” la Birda

 

   Între activitățile dedicate Anului omagial al pastorației vârstnicilor, a fost organizată în 31 martie o Masă rotundă la Școala Gimnazială din Birda, jud. Timiș.

     Activitatea a fost posibilă prin sprijinul prof. Sorina Onița, directorul instituției școlare, cu participarea prof. Mihaela Coman, Germer Hilde, prof. Daniela Bursuc și a elevilor de la ciclul gimnazial.

    Această Masă rotundă, care s-a dorit a fi o dezbatere liberă, pe tema bătrâneții au fost identificate, apoi citite versetele biblice care amintesc de rolul și importanța vârstnicilor în viața comunității umane și a fost vizionat un material power-point care a ilustrat tema discutată.

         Eleva Noje Flavia a citit un eseu intitulat ,,Bătrânețea” în care a vorbit despre: etapele vieții, veșnicia vieții, din perspectivă creștină și despre bătrânețea ca stare de spirit.

      Preotul Valentin Bugariu a prezentat un material intitulat ,,Vârstnicii în viața comunității. Dileme, probleme, remedii” în care a amintit de componenta etimologică a termenul cu mărturii culese din literatura română, dar și problemele și remediile pastorale. O lume a vârstei a treia asediată de progresul tehnologic, dominată de expulzare și singurătate, dar a punctat și rolul Bisericii de a coagula în trupul ei pe creștinii vârstei a treia. Religiozitatea și spiritualitatea oferă posibilitatea exprimării ,,maturității duhovnicești”, în cadru rugăciunii publice, a activităților culturale și filantropice derulate de Biserică.


Împărtășirea copiilor în parohia Gătaia

   În 30-31 martie, a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului”, din parohia Gătaia, protopopiatul Deta.

   La inițiativa și purtarea de grijă a P. C. Părinte Călin Negrea, parohul locului au fost mărturisiți și împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului elevii de la Liceul Teoretic Gătaia. Au slujit cu acest prilej P. C. Părinți Valentin Bugariu (parohia Birda), Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Iulian Popa (parohia Colonia Gătaia) și Călin Negrea.

    Elevii au fost însoțiți de profesorii de Religie, de la Gimnaziu, Nicoleta Brădeanu și Liceu, Doru Popa.

   La finalul Sfintei Liturghii, preotul Călin Negrea a oferit copiilor iconițe.

miercuri, 29 martie 2023

Împărtășirea copiilor în parohia Voiteg

   Miercuri, 29 martie, cu începere de la orele 9,00, a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, în biserica cu hramul ,,Sfântul Gheorghe”, din parohia Voiteg, protopopiatul Deta.

   Cu acest prilej, au participat la Sfânta Liturghie, preșcolarii și elevii de la Grădinița cu Program Normal și Școala Gimnazială din Voiteg și structura Folea. Liturghia a fost săvârșită de P. C. Părinți ic. Dragan Giorgiev, parohul locului și Radu-Mihai Codreanu (parohia Folea).

     După ce în prealabil, elevii au fost împărtășiți din Taina Mărturisirii, la momentul potrivit toți cei pregătiți au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Mântuitorului. Preșcolarii și elevii au fost îndrumați și însoțiți la Sfânta Biserică de către prof. Ionela Fanu (profesor de Religie) și prof. Nicoleta Milovanov (învățământ preșcolar).

Moment aniversar Ion Căliman – 75 ani

 

   Pe 29 martie poetul, profesorul și folcloristul Ion Căliman a împlinit 75 de ani. Scriitorul din Țara Făgetului și-a împărțit bucuria zilei de naștere cu prietenii la Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din Bocșa, jud. Caraș-Severin.

   Evenimentul organizat de bibliotecă a fost realizat prin efortul d-nei Gabriela Șerban, managerul instituției și amfitrionul manifestării ,,Sub semnul lui Nichita. Poeții de lângă noi”.

   Într-un cuvânt de bun venit, bibliotecarul Gabriela Șerban a prezentat activitatea prof. Ioan Căliman. Născut la 29 martie 1948, în localitatea Bătești de lângă orașul Făget, a urmat cursurile liceale la Făget și cele universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția româno-franceză (1968-1973). A fost profesor la Școala din Brănești și Liceul ,,Traian Vuia” din Făget, director în două mandate a Casei de Cultură din Făget, publicist, doctor în Istorie la Universitatea din Oradea cu teza Trilogia vieții de familie. Obiceiuri de familie din Țara Făgetului (2008).

        În alte două intervenții de prezentare, același vorbitor a făcut cunoscută publicului o notă critică a lui Gheorghe Secheșan care vorbea despre poezia lui Ion Căliman, care e de inspirație fie blagiană, fie argheziană, fie stănesciană.

        Au mai vorbit criticul literar Gheorghe Jurma care a apreciat cercetarea de teren a lui Ion Căliman în ceea ce privește folclorul zonei Făgetului, dar și calitatea artistică a celor 7.000 de poeme. Pentru a susține cele afirmate, criticul reșițean a apelat la argumentele lui Aurel Turcuș care referindu-se la teza de teza de doctorat a profesorul făgețean a apreciat: materialul extrem de bogat, ilustrarea zonei etnografice și filosofia populară la care autorul apelează.

        În partea a doua a intervenției, editorul -de astă dată- Gheorghe Jurma a prezentat al 120-lea număr al revistei trimestriale ,,Bocșa Culturală”.

       Au mai prezentat poezie prof. Carla Florentina Cioca din volumul Balada romanticului întârziat. Pentru poet, poezia e un jurnal, iar poetul un pictor de cuvinte. Pentru trăirea poeziei a fost și Iulian Barbu. Din stihurile citite am reținut o influență religioasă în care ,,Dumnezeu se ascunde în floarea de crin”, iar ,,În sat a mai murit un om, bate zvonul la biserică....”.

     Prof. Iosif Băcilă din Țara Almăjului a prezentat un proiect editorial intitulat Valea Almăjului. Oameni și fapte. Dascălul și editorul Iosif Băcilă a dat citire unei poezii Poemul ființei dedicat confratelui din Țara Făgetului.

       Au mai citit poezie, pagini de istorie literară ori urări adresate sărbătoritului Dan Liuț, Mihai Vișan, pr. Valentin Costea (Bocșa), Ion Manzur, Nicolae Toma (Lugoj), Daniel Luca, Lavinia Bud, Iulian Tătaru (Timișoara), Ion Ghera (Ohaba Mâtnic, jud. Caraș-Severin) și Valentin Bugariu (Birda, jud. Timiș).

    Cantautorii Vasile Gondoci și George Popovici au interpretat cântece pe versurile poetului Ion Căliman.

     Rugăciunea poetului Iosif Băcilă din poezia citită cu acest prilej: ,,Dar nu face Doamne prea devreme noapte.// Dar nu face Doamne prea devreme frig” este -poate- cea mai viguroasă și caldă urare făcută celui sărbătorit astăzi, și de ce nu tuturor care împărtășim ,,trecătorul trup”.





marți, 28 martie 2023

,,Bocșa Culturală”, nr. 1 (120) / 2023

 

   A apărut de curând, un nou număr al prestigioasei reviste de cultură, de la Bocșa, jud. Caraș-Severin. Editată de Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din Bocșa, unde la cârma instituției, cât și al revistei, ,,Bocșa Culturală” stă d-na Gabriela Șerban, iscusit manager și entuziast inițiator a unei mișcări culturale în orașul de pe Bârzavă.

    Dacă trecutul orașului Bocșa a stat legat de dezvoltarea industrială, prezentul stă sub dulcea povară a Culturii. Acest lucru ne  ilustrează ,,Editorialul” iscălit de Gabriela Șerban, ,,Bocșa, un oraș de poveste la 690 de ani. 70 de ani de misiune și pasiune la Biblioteca Publică”. Instituția cărții numără 75.000 unități de bibliotecă și peste 2.000 de cititori, oferă momente deosebite (lansări de carte, vernisaje de pictură, simpozioane, aniversări, comemorări ș. a..), editează o revistă și diferite volume de istorie locală sau a Banatului, toate cu scopul valorificării trecutului pentru viitorime.

  Din sumarul acestui număr găsim rubricile permanente: ,,Evenimente”, ,,Aniversări”, ,,Viața cărților”, ,,Creații literare” doldora de manifestări, acțiuni, volume și pagini de literatură.

      Am reținut o cronică a prof. univ. dr. Dumitru Jompan, ,,Centenarul ‹‹Asociației Corurilor și Fanfarelor românești din Banat›› (1922-2022)”, p. 18; 39, binevenit în Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (2023).

  Revista poate fi consultată la Biblioteca Orășenească sau accesând link-ul: https://uzpcarasseverin.files.wordpress.com/2023/03/bc1-23-final-tipar-1.pdf.


duminică, 26 martie 2023

Taina Sfântului Maslu în parohia Pădureni

 

   În Duminica a 4-a din Postul Mare (a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul), din inițiativa P. C. Părinte Sebastian Andrei Petrescu, parohul locului, a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, de obște în biserica cu hramul ,,Sfântul Ioan Botezătorul”, din parohia Pădureni, protopopiatul Deta.

   Cu acest prilej au slujit P. On. Părinte Ciprian Boșca, protopopul Detei și P. C. Părinți Florin Groza (parohia Jebel), Valentin Bugariu (parohia Birda), Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Ioan Emanuel Popescu (parohia Ciacova), Ionuț Mania (parohia Liebling), Călin Negrea (parohia Gătaia), Adrian Cohuț (parohia Percosova) și Ștefan Mareniuc (parohia Stamora Română).

    Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop care a vorbit celor prezenți despre importanța practicării virtuților pentru viața creștină. Sfântul Ioan Scărarul și lucrarea Scara Raiului sunt –din această perspectivă– două momente iconice în demersul de desăvârșire a creștinului de zi cu zi.

      A fost prezent dl. Dorin Ignuța, primarul localității, mai mulți credincioși din parohie și din cele învecinate.

      La finalul Sfintei Taine, atât Corala Parohiei, cât și elevii și preșcolarii din localitate îndrumați de cadrele didactice au intonat pricesne adecvate Postului Mare.