Albumul monografic Bisericile ortodoxe românești din Banatul
sârbesc iscălit de d-nii Costa Roșu și Adrian Negru propune o lucrare
deosebită în ceea ce privește biserica ortodoxă română din Voivodina. Sunt
prezentate cele 40 de biserici în cele mai mici detalii: istoricul satului,
dimensiunile bisericii, clopotele, sculptura, pictura, slujitorii altarului,
cărți vechi bisericești, cruci de ocrotire, cimitire, biobibliografie, rezumate
în limba sârbă și engleză.
Lucrarea
beneficiază de o Precuvântare a
Preasfințitului dr. Daniil, episcop-locțiitor al Daciei Felix. În cadrul
acestui cuvânt de recomandare al volumului ni se descrie cu generozitate
momentul în care Dumnezeu a plăsmuit Banatul, dar și rolul Bisericii Ortodoxe
ca depozitară a harului divin și al mărturiei acesteia peste vremi: ,, La
început a făcut Dumnezeu cerul și Banatul. Și Banatul era netocmit și gol, și
întuneric era deasupra Banatului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra
apelor… Apoi a zis Dumnezeu: ‹‹Să dea Banatul din sine verdeață: iarbă cu
sămânță într-însa după felul și asemănarea ei, pomi roditori, care să dea rod
cu sămânță în sine, după fel, pe pământul Banatului››. […] ,,Iată obârșia
cerului și a pământului Banatului de la pre-Facerea lor, din ziua când Domnul
Dumnezeu a făcut cerul și Banatul…”.
Bisericile
românești din Banatul sârbesc prezentate în această carte, sunt patruzeci de
potire de cristal cu aghiasmă și Cuminecătură; patruzeci de altare liturgice
ale jertfei bineprimite a lui Abel și a sfântului proroc Ilie de pe Carmel. (p.
5).
Citind și
răsfoind cartea d-lor Costa Roșu și Adrian Negru, ni se deschide înaintea
ochilor zarea unei vedenii din veacuri trecute, în care deslușim umbre
luminoase de preoți, protopopi și cântăreți, ctitori, zugravi și mulțimi de
credincioși; și nu în ultimul rând chipuri de vlădici, români și sârbi,
trecători în vizite canonice și slujitori la târnosiri și hramuri, picurându-și
semnătura pe hrisoave, antimise și Sfinte Evanghelii”. (p. 6).
Tot un cuvânt
de prezentare este adresat de Nicu Ciobanu care socotește cartea ,,o lucrare
monumentală țesută din firele nevăzute ale cunoașterii”, un proiect de
cercetare devenit prin publicare ,,o operă capitală de care am avut nevoie și
care ne aduce date esențiale despre dăinuirea noastră în timp”. (p. 7).
Autorii își
prezintă lucrarea în două studii introductive: Costa Roșu, ,,Bisericile
ortodoxe românești din Banatul sârbesc” și Adrian Negru, ,,Pictura, arhitectura
și sculptura bisericilor”. Primul autor în prezentarea cronologică a
dezvoltării Bisericii Ortodoxe Române din Banatul sârbesc s-a oprit la
,,contribuția acesteia la formarea, dezvoltarea și păstrarea identității
naționale. Biserica a jucat un rol important în dezvoltarea culturală a
populației, alfabetizarea acesteia, cultivarea credinței strămoșești și
păstrarea limbii și a sentimentului național. (p. 9). Toate datele ce țin de
istoricul satului, al bisericii, cimitirului, troițelor sunt opera d-lui Costa
Roșu. Au fost repertorizate satele și bisericile din: Alibunar, Sân-Ianăș,
Biserica Albă, Coștei, Cuvin, Deliblata, Dobrița, Doloave, Ecica, Glogoni,
Grebenaț, Iablanca, Iabuca, Iancov Most, Jamul Mic, Sân-Mihai, Marcovăț,
Marghita, Mramorac, Mesici, Nicolinț, Omolița, Oreșaț, Ovcea, Panciova,
Râtișor, Rusko Selo, Sălcița, Satu-Nou, Seleuș, Srediștea Mică, Straja, Sărcia
Română, Toracu-Mare, Torac, Toracu-Mic, Uzdin, Vârșeț, Petrovasâla, Vlaicovăț,
Voivodinț.
Adrian Negru a
evidențiat contribuția deosebită a picturii bisericești dar și a sculpturii
mobilierului liturgic. Sunt înșiruiți meșterii acestor realizări: de la
artistul anonim, la vârfurile artei ecleziastice: Constantin Daniel, Filip
Matei ori Ion Zaicu. Prezentarea artei bisericești din Banatul sârbesc poate fi
utilizată în formularea unor aprecieri privind înflorirea artei bisericești: ,,
Între icoanele care au luat naștere după plecarea turcilor din Banat și
realizările lui Matei Popovici și Filip Matei, care au intrat de-a binelea și
în primele decenii ale secolului al XX-lea, s-au strecurat aproape două secole
de artă bisericească ortodoxă în Banat. A descoperit și confirmat iconografia
și pictura murală mai multe particularități și valori regionale, care au
devenit fragmente valoroase la modelarea imaginii activității meșterilor
zugravi și pictori din partea de sud-vest a imperiului.
Paralel cu
pictura barocă, s-a dezvoltat în cadrul atelierelor bănățene arta legată de
tradiționalismul bizantin, mai ales în părțile periferice ale Monarhiei, unde
teologia scolastică și meșterii barocului au ajuns cu întârziere”. (p. 17).
Am urmărit îndeaproape parcursul
artistic al pictorului Filip Matei ,,cel mai prolific pictor de artă
bisericească din Banat, autor a 65 de catapetesme, al cărui academism întârziat
a fost prezent pe scena artistică și în primele decenii ale secolului al
XX-lea”. (p. 167). Pictorul bocșan a lucrat fie icoanele de pe catapeteasmă,
icoane mobile (prăznicare) și pictură murală în bisericile din: Alibunar,
Biserica Albă, Mramorac, Seleuș, Toracu-Mare și Toracu-Mic.
Legătura ucenicului cu maestrul său în ceea ce
privește pictura murală este sesizată la Uzdin unde a lucrat Ion Zaicu,
ucenicul atelierului lui Filip Matei din Bocșa. Chiar dacă tendința generală a
fost aceea de a deveni ,,independent de ideologul atelierului –Filip Matei n.
n.– luând și el la rândul lui ajutoare și ucenici” (p. 18) totuși în ceea ce-l
privește pe Zaicu, el va întrebuința tematica dascălului său: ,,Dumnezeu Savaot
și cei patru evangheliști, Iisus hrănește poporul cu cinci pâini și doi pești,
Vindecarea orbului, Furtuna pe mare, Pescuitul miraculos, Bunul Samaritean și
Sf. Ioan Botezătorul”. (p. 360).
Volumul se
încheie cu un rezumat în limba sârbă, o prezentare a autorilor și o biografie
vastă însumând: dicționare, lexicoane, volume monografice, studii de specialitate,
articole în periodice.
Astfel
concepută lucrarea monografică reprezintă culmea cercetărilor întreprinse de
autori pe această tematică publicată în volum, comunicări științifice și
articole în presa românească. Felicităm și apreciem truda realizări acestei
lucrări precum și grafica și fotografia înfăptuită de Marius Roșu.
