–
RECENZIE
–
Astăzi se scrie mult.
Toate domeniile ştiinţei se dezvoltă într-un ritm alert, apar tot mai multe
cărţi care detaliază istoria şi devenirea societăţii în toate aspectele ei, iar
studiul ştiinţific merge până la interpretarea limitelor lumii în care trăim. Teologia
şi disciplinele ei anexe, între care se numără şi istoria bisericească, nu fac
excepţie de la acest trend al vremii. În sfera scrierilor teologice această tendinţă
este îndreptăţită de faptul că, în perioada comunistă, cenzura şi-a spus
cuvântul mai ales în domeniul bisericesc, valorificarea editorială a
învăţăturilor dogmatice şi a vieţii eclesiei fiind interzise aproape în
totalitate. Având în vedere aceste realităţi este necesar şi benefic un efort
de evidenţiere a Bisericii în societate, iar Părintele dr. Valentin Bugariu,
paroh în localitatea Birda, judeţul
Timiş, se remarcă cu prioritate ca unul dintre teologii care luptă pentru a recupera
trecutul bisericesc al Banatului.
Lucrarea
Preacucerniciei Sale, Biserică şi presă
în Banat, pomeneşte succint despre presa bisericească interbelică, despre
publicaţiile mitropolitane din vremuri mai vechi şi mai recente, precum şi
despre revistele şi ziarele parohiale contemporane. După cum însuşi autorul
mărturiseşte, cercetarea a fost iniţial pregătită ca lucrare pentru obţinerea gradului I în preoţie, sub
titlul „Pastoraţia în Biserica Bănăţeană reflectată în presa bisericească” (p.
13). În exigenţele de redactare s-a avut în vedere doar spaţiul Banatului de Câmpie,
teritoriu cuprins astăzi în jurisdicţia canonică a Arhiepiscopiei Timișoarei, lăsându-se
la o parte Banatul de munte şi Banatul Sârbesc, care în trecut a fost mult mai
bogat în presă bisericească, cu o tradiţie tipografică bisericească de peste
130 de ani şi care, considerăm, merită o cercetare aparte. Cu ajutorul lui
Dumnezeu această nouă cercetare se poate îndeplini sub condeiul aceluiaşi
autor, Părintele dr. Valentin Bugariu, un preot aplecat spre studiu şi cu reale
calităţi în scriitura ştiinţifică.
Cartea la care facem
referire este necesară şi utilă preoţilor şi credincioşilor. De la primele
publicaţii ale preotului David Voniga din Giroc şi până în zilele noastre, sunt
consemnate toate periodicele bisericeşti, fiind atent dezbătute temele majore
de pastoraţie cuprinse în paginile lor. După cum arată autorul, presa
bisericească este misionară prin excelenţă, fiind un mijloc pastoral important
în viaţa comunităţilor eparhiale, protopopeşti sau parohiale. Presa
bisericească nu a avut şi nu are numai conţinut religios. Este o presă
culturală, stabileşte legături sociale, aduce informaţii, întreţine dialoguri
interdisciplinare şi are multe alte aspecte pozitive.
În economia cărţii, capitolele
se desfăşoară în mod cronologic şi logic, de la delimitările conceptuale şi de
la aspectele istorice ale presei bănăţene cuprinse în capitolul I, până la
prezentarea publicaţiilor parohiale şi rurale din arealul bisericesc timişean.
În capitolul al II-lea
se prezintă publicaţia eparhială Învierea,
oficialul de presă al Arhiepiscopiei Timişoarei (p. 33-39) şi se expun
principalele direcţii misionare ce au animat-o atât la începuturile ei cât şi
în existenţa sa ulterioară. Articolele conţinute în paginile revistei Învierea sunt grupate tematic cu scopul
de a convinge cititorii de coerenţa şi statornicia principiilor misionare şi
pastorale dezvoltate de echipa redacţională.
Partea a III-a este
dedicată revistei mitropolitane „Altarul Banatului”, numele nou şi istoric al
publicaţiei „Mitropoliei Banatului”. Fiind de orientare ştiinţifică, revista
mitropolitană a stabilit principii pastorale, a descoperit legăturile ce se
impun între tradiție şi înnoire şi a postulat exigenţele mediatice ale
Bisericii: eficientizarea şi
profesionalizarea jurnaliştilor creştini precum şi crearea unor mijloace
ecleziale de difuzare a informaţiei (p. 98).
Capitolul al IV-lea
aduce în discuţie Calendarul almanah,
apărut pentru prima dată la Timişoara în anul 1941, interzis în perioada
comunistă, aprobat în anul 1980 sub numele de Îndrumăror bisericesc, devenit din 1990 Calendarul Românului, ca urmaş al celebrei publicaţiei
caransebeşene Calendarul Românului (1889-1948),
cel mai longeviv calendar din spaţiul românesc. Calendarul a fost redenumit
după anul 1994 Almanah bisericesc (ca
urmare a reînfiinţării Episcopiei Caransebeșului şi a reluării tipăririi la
Caransebeş a Calendarului Românului)
şi este cunoscut astăzi sub numele de Calendarul
Arhiepiscopiei Timișoarei. După cum ne arată autorul, fiind publicaţii cu adresabilitate
largă, în paginile acestora s-au derulat multe iniţiative pastorale cu adevărat
interesante (p. 107-117).
Ultimele două capitole
pomenesc şi dezbat sumar buletinele parohiale şi cele apărute în mediul rural,
durata lor de apariţie, tematica generică a paginilor, redacţia, autorii mai
importanţi, formatul şi periodicitatea. Deşi par informaţii de natură strict
tehnică, prin prezentarea şi expunerea lor acestea întregesc o viziune
articulată despre stadiul actual al presei bisericeşti şi religioase din
Arhiepiscopia Timișoarei.
Considerăm că astfel de
cărţi sunt preţioase nu numai prin conţinutul şi actualitatea lor, ci mai ales
pentru mesajul pe care îl transmit peste timp. Lucrarea Preacucernicului
Părinte dr. Valentin Bugariu este o sinteză a priorităţilor pastorale ale
presei bisericeşti din Banat şi, deopotrivă, o mărturie peste timp a faptului
că preoţi cu suflet mare şi cu dragoste pentru Biserica lui Hristos sunt
pregătiţi să cerceteze cu mintea şi sufletul roadele pe care le-a lăsat religia
în inimile credincioşilor şi să le transmită posterităţii ca paradigme de
credinţă.
Pr.
Daniel Alic
