Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler şi Preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul
Patriarhiei Române,
Har, bucurie şi
pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti
binecuvântări!
Preacuvioşi şi
Preacucernici Părinţi, Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Sfântul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2016 în Patriarhia Română ca An
al omagierii Educaţiei religioase a tineretului creștin ortodox și comemorării
Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti. Aceste
două teme au o însemnătate deosebită pentru misiunea și lucrarea Bisericii în
zilele noastre, reflectând două realități importante: mai întâi, este vorba de fenomenul
secularizării societății contemporane, care prin contrast pune în evidență necesitatea
formării spirituale a tinerilor şi orientarea lor spre însuşirea valorilor
perene, prin intermediul și cooperarea dintre Familie, Biserică şi Şcoală;
în al doilea rând, în anul 2016, s-au împlinit 300 de ani de la moartea
martirică a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, teolog, tipograf, ctitor de
lăcașuri de cult, personalitate culturală remarcabilă a literaturii române
vechi și înțelept Mitropolit al Țării Românești.
Iubiţi fraţi
și surori în Domnul,
Noul Testament
dă mărturie despre faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a preţuit mult pe
tineri. Cele trei minuni ale învierii din morți, pe care El le-a înfăptuit în
timpul vieții Sale pământești, au fost săvârșite pentru a reda viață unor
tineri: fiului văduvei din Nain, fiicei lui Iair și prietenului
său Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta și Maria. Prin aceste
învieri, Domnul Iisus Hristos ne arată că tinereţea este simbolul
frumuseţii vieţii veşnice, descoperită și trăită în Împărăţia cerurilor (cf.
Matei 22, 30).
Totodată, Noul Testament ne spune
că mulți dintre ucenicii care L-au urmat pe Hristos au fost tineri. De
asemenea, și în cazul Sfântului Apostol Pavel, între cei care l-au
ascultat și l-au urmat, se aflau numeroși tineri, pe care Apostolul Neamurilor
îi menționează în epistolele sale: Tihic, Trofim, Terţiu, Tit și Timotei.
Ultimii doi au devenit episcopi în Creta și în Efes.
Pe
tânărul episcop Timotei, Sfântul Apostol Pavel îl îndemna: „Nimeni să nu
disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioşilor prin cuvânt, prin
purtare, prin dragoste, prin duh, prin credință, prin curăție” (1 Timotei 4,
12). În prima sa epistolă, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, cel mai tânăr
dintre apostolii Domnului Iisus Hristos, se adresează tinerilor cu aceste
sfaturi: „Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteți tari şi cuvântul lui
Dumnezeu rămâne întru voi şi ați biruit pe cel viclean (…) Şi lumea trece şi
pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2, 14, 17).
Și astăzi, Biserica
îi consideră pe tineri ca fiind darul lui Dumnezeu pentru familie, Biserică și
societate, îi îndeamnă să-l descopere pe Hristos și îi sprijină mai ales pe
acei tineri credincioşi şi harnici, care participă intens la viaţa şi
activităţile misionare ale Bisericii, desfășurate în plan spiritual,
educaţional, cultural şi social-filantropic, individual sau prin organizaţiile
de tineret.
Promovarea
educației religioase constituie un act de mărturisire a identității spirituale
a sufletului familiei românești și a tradiției învățământului românesc,educație
care a început în școlile înființate de Biserică în apropierea lăcașurilor de
cult. Educaţia religioasă a tinerilor începe în familie, continuă la
școală și la Biserică, acolo unde tinerii simt iubirea și binecuvântarea lui
Hristos pentru ei. De aceea, astăzi, mai mult ca oricând, este necesar ca Familia,
Școala și Biserica – acești factori determinanți pentru educarea
caracterului moral-religios al copiilor – să coopereze concret și constant
în vederea realizării unei educaţii integrale, deopotrivă ştiințifice şi
spirituale, profesionale şi morale, în special pentru creşterea copiilor şi a
tinerilor în iubirea de părinți, de Dumnezeu și de semeni.
Întrucât
poporul român este un popor eminamente religios, educația religioasă nu
poate lipsi din programul şcolilor, tocmai pentru că studiul religiei
corespunde nevoii comunităţii româneşti locale şi naţionale de a-şi păstra
bogăţia şi identitatea spirituală şi de a transmite valori spirituale
permanente tinerei generaţii. Disciplina școlară Religie a avut
întotdeauna, în cadrul sistemului public de învăţământ, un rol important în procesul
de formare a competenţelor şi a aptitudinilor moral-sociale. Din acest motiv,
dat fiind contextul social actual sensibil, în sprijinul disciplinei școlare Religie,
în anul 2015, părinții copiilor au înființat Asociația Părinți pentru Ora
de Religie (APOR),iar profesorii de religie au înființat Asociația
Profesorilor de Religie (APR). Mai mult, pentru promovarea importanței
educației religioase, Patriarhia Română a venit în întâmpinarea tinerilor și cu
proiectele catehetice „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala!”, prin
care s-a dorit cultivarea unei legături vii între copii și comunitatea
creștin-ortodoxă rugătoare, mărturisitoare şi solidară cu cei aflaţi în
dificultate.
Tot acest
efort a stat sub semnul bucuriei şi al dragostei părintești a Bisericii
lui Hristos, care îi cheamă neîncetat pe tinerii ei, ca să fie mărturisitori ai
iubirii milostive a lui Hristos pentru umanitate şi misionari ai Bisericii în
lume, după cum odinioară, însuși Domnul Iisus Hristos i-a chemat pe
ucenicii Săi la apostolat, adică la misiune. Trebuie remarcat faptul că roadele
acestui susținut efort depus de Biserică s-au exprimat mai ales printr-o frumoasă
și demnă pildă de misiune desfășurată de către tineri, și anume „Întâlnirea
Tinerilor Ortodocşi din toată lumea”, eveniment organizat de Patriarhia Română,
în luna septembrie a acestui an, care a adunat în București 2.500 de tineri,
atât din România, cât și din diferite ţări ale lumii.
Întâlnirea,
care s-a întins pe perioada a 4 zile (1-4 septembrie 2016), s-a dovedit
necesară și utilă în primul rând pentru că a oferit tinerilor prezenți
posibilitatea de a identifica problemele specifice generației lor şi de a
propune posibile soluții. Entuziasmul, dăruirea şi cooperarea de care au
dat dovadă tinerii la această întâlnire sunt repere care scot în evidenţă
dorinţa implicării active a tinerilor în viaţa Bisericii şi a societăţii,
precum şi importanţa organizării unor astfel de evenimente în continuare,
pentru că adevărata bucurie se naşte din comuniunea inimilor, iar
maturizarea se realizează prin comunicare şi conlucrare în comunitate.
Astfel, în
societatea secularizată şi individualistă de astăzi, un tânăr credincios care
cultivă prin rugăciune și fapte bune iubirea faţă de Dumnezeu și de aproapele
devine exemplu pentru toţi ceilalţi tineri, precum și un curajos mărturisitor
şi misionar implicat activ în viaţa Bisericii lui Hristos şi a semenilor.
Iubiţi fii şi
fiice în Domnul,
O educație
sănătoasă, integrală, care își propune ca obiectiv formarea tinerelor
caractere, nu poate fi separată de puterea exemplului. În Biserica
Ortodoxă, exemple sau pilde de viaţă curată, de iubire smerită și milostivă ne
sunt oferite de către sfinţii lui Hristos. În acest sens, bucuria
întâlnirii și comuniunii cu tinerii a fost completată în anul acesta, 2016, cu
solemnitatea comemorării împlinirii a 300 de ani (1716-2016) de la moartea
martirică a unui erudit sfânt ierarh: Antim Ivireanul, fost Mitropolit al Țării
Românești (1708-1716). Sfântul Antim Ivireanul, deși georgian de origine,
rămâne în memoria Bisericii Ortodoxe Române ca o personalitate cu daruri
multiple și calități deosebite: teolog erudit, cunoscător al multor limbi
străine, orator elocvent, creator de limbă liturgică și tipograf experimentat,
caligraf, sculptor, arhitect și ctitor de biserici. Totodată, el a
fost un bun păstor şi chivernisitor al Bisericii, cu spirit social-filantropic
şi aplecare spre nevoile concrete ale credincioşilor pe care i-a păstorit.
Lucrarea sa
pastorală cea mai intensă a constat în tipărirea cărţilor liturgice, a
cărţilor de învăţătură adresate poporului dreptcredincios și conducătorilor
acestuia, dar și a cărţilor de îndrumare pentru preoţi.
Sfântul Antim Ivireanul a lăsat
posterităţii o bogată moştenire tipografică, în total 63 de volume, dintre care
21 în limba română, iar altele în limbile greacă, slavonă, arabă și georgiană,
pentru a ajuta și pe ortodocșii aflați sub stăpânire otomană. Remarcabilă este
şi opera sa omiletică, Didahiile, prin care, cu multă măiestrie, a făcut
dovada calităților sale de orator talentat, dar şi de profund trăitor şi
împlinitor al Evangheliei lui Hristos.
Mănăstirea Antim din
Bucureşti, ctitorită de el (1713-1715), este şi ea o expresie elocventă a
măiestriei artistice a mitropolitului, iar Testamentul (Așezământul)scris
de el oferă mărturie cu privire la dragostea părintească pe care marele ierarh
a nutrit-o faţă de păstoriţii săi lipsiţi de cele materiale.
În semn de
prețuire și de recunoaștere a bogatei sale activități pastorale, pentru viața
sa sfântă și pentru cununa de martir pe care acest mare ierarh a primit-o, în
luna septembrie a anului 1716, pe malul râului Tungia, lângă Adrianopole
(Edirne, Turcia), dar și pentru că a iubit mult Biserica Ortodoxă și poporul
român pe care îl păstorea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
hotărât în anul 1992 canonizarea Mitropolitului Antim Ivireanul și
pomenirea lui în fiecare an, la data de 27 septembrie.
Dreptmăritori
creştini,
Postul
Naşterii Domnului, cunoscut în tradiția românească şi ca Post al
Crăciunului, constituie un bun prilej de pregătire duhovnicească și de
sfințire a gândurilor, a trupului şi sufletului nostru prin Tainele Spovedaniei
şi Împărtăşaniei. Însă, această pregătire spirituală, mai ales în perioada
postului, se cere a fi întregită cu fapte de milostenie, semne ale
iubirii milostive față de cei aflați în nevoi.
În acest sens,
Sfântul Apostol Pavel ne învață că adevărata credinţă este ,,credința
lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6). De aceea, Biserica Ortodoxă
a cultivat neîncetat trăirea dreptei credințe și faptele iubirii milostive
izvorâte din aceasta. Sfântul Antim Ivireanul a vorbit în scrierile sale despre
măreția și puterea milosteniei, amintind că: „Prin milostenie (să) îmblânzim pe
Dumnezeu, dând cu dragoste milă din agonisirile noastre cele drepte lipsiților,
săracilor, străinilor, bolnavi- lor și celor ce sunt în închisori. Și atunci
vom fi și noi miluiți de Dumnezeu, după cum zice în cuprinsul celor zece
fericiri”.
Așadar, mai
ales într-o vreme de criză spiritual-morală și economico-financiară, suntem
chemați să rămânem neclintiţi în dreapta credinţă şi în faptele cele bune, care
izvorăsc din iubirea milostivă, punându-ne nădejdea în Dumnezeu „Care ne dă cu
belşug toate spre îndulcirea noastră” (1 Timotei 6, 17).
De aceea, adresăm
și în acest an clerului și credincioșilor Sfintei noastre Biserici îndemnul
părintesc de a organiza în parohii, în mănăstiri, la protopopiate şi la
centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine şi medicamente pentru a
veni în întâmpinarea și mângâierea tuturor celor aflați în suferință și în
lipsuri: familii defavorizate cu mulți copii, familii sinistrate, copii aflați
în orfelinate, bătrâni și bolnavi, persoane singure internate în cămine de
bătrâni, în spitale ș.a.
Având
încredinţarea că veţi arăta şi în acest an multă dărnicie creştină şi veţi
răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare sfântă de
ajutorare a celor aflați în nevoi, vă mulțumim pentru generozitatea
arătată prin fapte de milostenie în anii precedenți. Totodată, ne rugăm
Milostivului Dumnezeu să vă dăruiască sănătate și mântuire, pace și bucurie,
precum și mult spor duhovnicesc și ajutor în toată fapta bună. În felul acesta
ne vom pregăti mai bine pentru slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru
Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire
milostivă pentru oameni şi pentru mântuirea lor.
Îmbrăţişându-vă cu dragoste
părintească, vă împărtăşim binecuvântarea apostolică:
„Harul Domnului nostru Iisus
Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să
fie cu voi cu toți!” (2 Cor. 13, 13).
Preşedintele
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
†D a n i e l,
Arhiepiscopul
Bucureştilor,
Mitropolitul
Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului
Cezareei Capadociei
şi Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan, Arhiepiscopul
Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
† Laurenţiu, Arhiepiscopul
Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul
Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi
Sălajului
† Irineu, Arhiepiscopul
Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscopul
Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
† Petru, Arhiepiscopul
Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
† Iosif,
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox
Român al Europei Occidentale şi Meridionale
† Serafim,
Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi
Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Nicolae, Arhiepiscopul
Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al
celor două Americi
† Nifon, Mitropolit
onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
† Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului
† Pimen,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Irineu,
Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
† Calinic,
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Ciprian,
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,
Arhiepiscopul Aradului
† Justinian,
Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului
† Corneliu, Episcopul
Huşilor
† Lucian, Episcopul
Caransebeşului
† Sofronie, Episcopul
Ortodox Român al Oradiei
† Nicodim, Episcopul
Severinului şi Strehaiei
† Vincenţiu, Episcopul
Sloboziei şi Călăraşilor
† Andrei, Episcopul
Covasnei şi Harghitei
† Galaction,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Ambrozie, Episcopul
Giurgiului
† Sebastian,
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Visarion, Episcopul
Tulcii
† Petroniu, Episcopul
Sălajului
† Gurie, Episcopul
Devei şi Hunedoarei
† Daniil,
Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix (Serbia)
† Siluan, Episcopul
Ortodox Român al Ungariei
† Siluan, Episcopul
Ortodox Român al Italiei
† Timotei, Episcopul
Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Macarie, Episcopul
Ortodox Român al Europei de Nord
† Mihail, Episcopul
Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande
† Ioan Casian, Episcopul
Ortodox Român al Canadei
† Varlaam
Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal
† Ieronim Sinaitul,
Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Calinic
Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
† Ilarion
Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Vasile Someşeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului
† Paisie Lugojeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei
† Antonie de Orhei,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului
† Marc Nemţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul,
Episcop-vicar al ArhiepiscopieiOrtodoxe Române a Germaniei, Austriei şi
Luxemburgului
† Emilian Lovişteanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului
† Iustin Sigheteanul,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului
† Ignatie Mureşeanul,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei
