Ce nu trebuie să facem la Învierea Domnului

   Învierea Domnului este Praznicul cel Mare al Bisericii. Lumina și bucuria Învierii rămâne prezentă în rugăciunea comunitară a Bisericii unde în fiecare Duminică prin rugăciunile, cântările, fragmentele scripturistice citite ne amintim de Învierea Mântuitorului ca Unul care nu a cunoscut păcatul și astfel moartea nu putea să cuprindă ce nu era al ei.

   Această bucurie a Paștilor nu trebuie să fie umbrită de unele gesturi, practici și vicii pentru că așa ne învață un stih al Paștilor: ,,Aceasta este ziua pe care a făcut Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Ps. 117, 24).

    În primul rând ajunși la biserică pentru a cinsti ziua nu trebuie să fărâmăm lumânările sau candelele, nici să scurgem ceara pe pardoseala bisericii. Lumânarea este simbolul luminii. Fitilul face să se topească ceara, și astfel ceara ține de foc, legătura spiritului cu materia. Lumina pascală va însoți pe cel care o poartă la locuința lui, nicidecum ea nu se aruncă în biserică sau curtea bisericii sau în drumul spre casă.

     De Sfintele Paști nu aprindem focuri folosind cauciuc în apropierea bisericii sau a unor case. Obiceiul aprinderii focului a rămas de la romani, a ajuns la iudei și a trecut și la poporul român respectând totuși câteva reguli: Focul este aprins în ajunul sărbătorii când se adună vreascuri de brad și se aprind în grămezi la marginea satului. Aprinderea focului era obligatoriu însoțită de manifestarea unei credințe. Spre exemplu ,,Săritura peste foc – ne spune părintele Victor Aga – se crede a fi apărătoare de boli, mai ales de friguri în acel an”. Există în unele sate bănățene obiceiul strigatului peste sat. La Sacoșu Mare aprinderea focului se numește Priveghi și se ține în Duminica lăsatului de sec de brânză.

      Ca material pentru foc poate fi folosit lemnul și tuleii de cucuruz, nicidecum cauciucul sau masele plastice. Trebuie să avem în vedere focul ca jertfă, iar la o jerfă este adus ceea ce e mai bun. Pilda jerfei lui Cain și Abel cred eu că e concludentă (Facerea 4, 3-4).

      Lumina Învierii poposește și în cimitir unde nu se fumează, nu se consumă alcool, iar pe aleile cimitirului nu se parchează autoturisme. Cimitirul nu e un depozit, ci un loc sfințit. Prin Hristos cei vii sunt în comuniune strânsă, de iubire și viețuire sufletească cu cei morți. Cei trecuți de pragul acestei lumii așteaptă Învierea în cimitir.

      Credința în nemurire și comuniunea cu cei mutați din această viață ne animă să purtăm de grijă de mormintele înaintașilor noștri, sădind flori și verdeață care simbolic închipuie odihna după greutatea drumului vieții pământești.

       Crucea de la căptăiul celor așezați în cimitir este o pecete a credinței și nădejdii care sacralizează locul.

       ,,Fiind cimitirele locașuri sfințite, se cuvine să umblăm într-însele cu gânduri curate și petrecând în rugăciune pentru cei morți, prin ceea ce simbolizăm legătura spirituală cu dânșii”.

       Cu aceste gânduri să încercăm să îndreptăm viețuirea noastră pentru a cinsti prin viața noastră marele nostru nume: de creștin primit la Taina Botezului, Mirungerii și Cuminecării. Să ne străduim să fim asemenea unei albine care deosebește florile bune de cele rele, să păstrăm tradițiile locului dar să ne ferim ca prin coruperea lor să aducem prejudicii fraților noștri precum și celor adormiți!  

            Bibliografie:

   1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994;

     2. Victor Aga, Simbolica biblică și creștină. Dicționar enciclopedic, Ediția a II-a, Editura Învierea, Timișoara, 2005, p. 84-85; 102; 143;

   3. Jean Chevalier, Alain Gheebrant, Dicționar de simboluri, vol. II, E-O, Editura Artemis, București, 1995, p. 242:

     4. Ivan Evseev, Enciclopedia simbolurilor religioase și arhetipurilor culturale, Editura Învierea, Timișoara, 2007, p. 150;

      5. Gheorghe Lungu, Sacoșu-Mare, satul meu natal, Editura Eurobit, Timișoara, 2008, p. 171.

Hram și Rugă bănățeană la Gătaia

   La Praznicul Învierii Domnului, biserica ortodoxă a orașului Gătaia și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej în a doua zi a Praznicului a fost organizată Ruga tradițională.

       Ruga a debutat prin oficierea slujbei de hram la inițiativa P. C. Părinte Călin Negrea, parohul locului în curtea bisericii parohiale. Cu acest prilej au mai slujit P. C. Părinți Matei Codruț de la Spitalul de Psihiatrie din localitate, Valentin Bugariu de la parohia Birda și Iulian Popa de la parohia Colonia Gătaia.

      În cuvântul ocazional de învățătură, părintele paroh a scos în relief importanța Bisericii în toposul locului dar și contribuția protopopului și scriitorului Mihail Gașpar la dezvoltarea culturii satului de odinioară de pe Bârzavă, astăzi prosper orășel în Câmpia Banatului.

    Dl. Raul Cozarov, primarul Orașului în numele Administrației locale a amintit de importanța Bisericii ca Academie a satului așa cum a fost trăită și mărturisită de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan.

    Pornind din curtea bisericii până la platoul din fața Căminului Cultural, gazdele și goștii s-au petrecut în acorduri de muzică populară și de joc tradițional. Cu această ocazie și-au dat concursul două Ansambluri de Dansuri ,,Florile Bârzavei” din Gătaia și ,,Fialocka” din Butin. Au evoluat mai mulți copii din Gătaia și imediata ei apropiere: Denisa Scrofan, Patricia Bontescu, Alexandru Orășanu, Andreea Dragoș, Ana Negrea, Timeea Radovan, Ștefi și Maria Nevodenszki, precum și interpreți consacrați din muzica bănățeană.

Ruga satului Sîngeorge

   În prima zi de Paști, credincioșii satului Sîngeorge sărbătoresc Învierea Domnului și totodată Ruga satului. Și anul acesta Ruga a debutat cu o rugăciune oficiată de P. C. Părinți Jivoine Maletici de la parohia sârbă din Denta și Valentin Bugariu de la parohia Birda. Nașii Rugii, Delia și Remus Diaconiță au pregătit toate cele necesare ceremonialului praznicului.

     Programul artistic al Rugii a debutat cu un buchet de dansuri pregătit și realizat de Ansamblul Birdeanca din Birda cu cele două grupe de dansatori: copii și tineri. Tot din Birda a evoluat și interpreta Denisa Scrofan. Jocul a continuat în acordurile orchestrei prof. Marius Cîrnu.

      Primăria și Consiliul Local Birda prin aportul dl. Marius Gheorghe Stoian, primarul Comunei s-a îngrijit ca Ruga să poată fi sărbătorită și în acorduri de cântec bănățean.

    Ruga rămâne în geografia spirituală a satului un prilej de comuniune și bucurie a credinței și tradițiilor românești.

A șasea Denie: Prohodul Domnului

   Din Evanghelie: Matei 27, 62-66

 ,,Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra” (66).

    Troparul:

   Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou l-au pus” (Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, Timișoara, 2003, p. 327).

     Ectenie:

    Încă ne rugăm pentru toți binecredincioșii creștini și pentru ca să se pozească sfântă biserica aceasta, satul acesta, de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri și de războiul cel dintre noi și de toate rănile aducătoare de moarte și îndurat, blând și lesne iertător să fie iubitorul de oameni Dumnezeu pentru păcatele noastre și să Se îndure spre noi (Tipic bisericesc, p. 353).

Vecernia Punerii în Mormânt a Domnului

   Din Evanghelie: Matei 27, 1-54; Ioan 19, 31-37; Matei 27, 55-61

   ,,Dar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. Și iată catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora”. (Matei 27, 50-53).

      Din Paremii: Isaia

      ,,Dar El a luat asupra-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat, Și noi îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Toți umblam rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea noastră, și Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus și nu Și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat și neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viața Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte” (53, 4-8).

     Stihoavna:

   Când Te-ai pogorât de pe lemn mort, cel din Arimateea pe Tine, Viața tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat, Hristose, și cu dragoste s-a îndemnat a săruta, cu inima și cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins de frică, se bucura strigând către Tine: Mărire smereniei Tale, Iubitorule de oameni.

Oul de Paști

Oul este substitutul divinității primordiale care este înfrumusețat prin vopsire și încondeiere în Săptămâna Patimilor pentru a fi jertfit și mâncat sacramental în ziua de Paști. Izvoare istorice și arheologice certe atestă că, înainte de Hristos, a existat obiceiul de a se face cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou. Astfel, la sărbătorile de primăvară vechii perși își dăruiau unii altora ouă de diferite culori, la celebrarea zeului Ianus tinerii romani își trimiteau ouă de culoare roșie împreună cu alte cadouri. Apariția în ceremoniile antice de înnoire a timpului a oului, în special a oului colorat, se baza pe concepția cosmogonică care asocia Universul cu oul generator de viață. Chinezii credeau, de pildă, că Cerul și Pământul formează un uriaș ou de pasăre: Cerul ar fi învelișul Pământului, asemănător cojii de ou care învelește gălbenușul.

            În Creștinism, oul colorat și împodobit prin încondeiere, este simbolul Mântuitorului care părăsește mormântul și se întoarce la viață, precum puiul de găină ieșit din găoace. La început oule se vopseau cu plante în galben – culoarea Soarelui pe bolta Cerului, și în roșu – culoarea discului solar la răsărit și apus. Ulterior, ouăle au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu figuri de îngeri, cu un miel și cu diferite motive astrale, fitomorfe și zoomorfe. După milenii de evoluție a credințelor, românii înroșesc și încondeiază ouăle primăvara, la sărbătoarea centrală a calendarului festin creștin, Paștile. De un rar rafinament artistic, aceste meșteșuguri îmbină tradițiile creștine cu numeroase credințe și obiceiuri precreștine.

            Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, care moare și renaște împreună cu anul calendaristic, oul trebuia supus unui scenariu ritual: era ales la Miezul Păresimilor, ziua de miercuri din mijlocul Postului Mare; gătit ( colorat și încondeiat) în Săptămâna Patimilor; ucis, prin lovire violentă în cap (Ciocănitul ouălor) și mâncat sacramental în ziua de Paști. Cojile ouălor sparte puteau aduce oamenilor prin diferite practici magice frumusețe și sănătate, să lege și să îndepărteze oamenii, să grăbească căsătoria fetelor, să dea belșug și rod bogat holdelor, să înmulțească vitele etc. (Ghinoiu, 2017, p. 127-128).

           

Pe fond creștin s-au dezvoltat mai multe semnificații ale vopsirii ouălor. Astfel:

            a. Maica Domnului cu Fiul în brațe este urmărită de iudei. Ca să scape de ei, face ouă roșii pe care le aruncă înapoi. Iudeii se miră de frumusețea ouălor și, între timp, Maica Domnului scapă.

            b. Mântuitorul era prigonit de iudei, care aruncau asupră-i pietre. Atunci, ,,în loc să fugă de dânșii, Iisus Hristos rosti niște cuvinte tainice, în urma cărora toate pietrele care le zvârleau iudeii se prefăceau în ouă roșii”.

            c. După Răstignirea Mântuitorului, în vreme ce învățații iudeilor stăteau la masă, negând Învierea prin fraza ,,Când va învia cocoșul ce-l mâncăm noi acum și când se vor preface aceste ouă fierte și curățite din albe, cum sunt, în roșii, atunci va învia Iisus! […] prin puterea lui Dumnezeu, toate ouăle se făcură îndată roșii, iar cocoșul din blidul cu zeamă învie”.

            d. Maica Domnului așează sub crucea răstignirii un coș de ouă peste care curge sângele Mântuitorului și le colerează în roșu.

            e). Chiar în timpul Învierii Domnului Maria Magdalena, care vrea să cumpere ouă de la o evreică, o salută pe aceasta cu ,,Hristos a înviat”! Evreica refuză să creadă, spunând că ,,atunci va învia Hristos când se vor face ouăle din coșercile mele roșii! […] N-a apucat însă bine ea a rosti cuvintele acestea și iată că ouăle cele albe se făcură, prin minunea lui Iisus Hristos, roșii” (Hedeșan, 2005, p. 229-230).

Ion Ghinoiu, Calendarul țăranului român. Zei și mituri, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureșt

       Otilia Hedeșan, Lecții despre Calendar. Curs universitar, Editura Universității de Vest, Timișoara.

A cincea Denie: Slujba Sf. Patimi a Domnului Hristos

   Din Evanghelie: Ioan 13, 31-38; 14; 15; 16; 17; 18, 1

     ,,Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți cu sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții. […] Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine” (13, 34-35; 14, 6; 15,4).

    Antifonul 10:

   Cel Ce se îmbracă cu lumina ca și cu o haină stătut-a gol la judecată și a primit palme peste obraz din mâinile pe care le-a zidit. Și poporul cel călcător de lege a răstignit pe Domnul măririi pe Cruce. Atunci s-a rupt catapeteasma Templului; soarele s-a întunecat, nesuferind să vadă batjocorind pe Dumnezeu, de Cum se cutremură toate. Acelui să ne închinăm (Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopia Timișoarei, Timișoara, 2003, p. 303).

Premii în cadrul Concursului ,,Lada cu zestre”

   În organizarea Consiliului Județean Timiș s-a desfășurat cea de a XIII-a ediție a Concursului ,,Lada cu zestre”. Și anul acesta au fost supuse jurizării mai multe secțiuni: Muzical, Coregrafie, Recitatori dialectali, Expoziții și Gastronomie într-un cuvânt întreaga cultură tradițională a Banatului de Câmpie.

  În urma jurizării cele șase zone etnografice intrate în competiție au obținut următoarele rezultate: Sânnicolau Mare – 205 p.; Deta – 57 p.; Giarmata – 50 p.; Checea – 46 p.; Dudeștii Noi – 28 p. și Gătaia – 20 p..

   E de remmarcat participarea individuală dar mai ales colectivă în diverse Ansambluri locale inițiate de Primărie, Școală și Biserică din satele bănățene. Potrivit multiculturalității Banatului alături de români au participat și celelalte etnii conclocuitoare: germani, maghiari, sârbi, slovaci și rromi.

   Din partea comunei Birda au participat trei concurenți: Denisa Scrofan care a obținut Premiul I la secțiunea Soliști vocali (13-18 ani); Tudor Scrofan, Premiul III și Alexandru Ciobanu, Mențiune la Secțiunea Recitatori dialectali 8-14 ani.
  Centralizatorul rezultatelor finale pe secțiuni și subsecțiuni poate fi vizualizat accesând site-ul: https://ccajt.ro/premiile-festivalului-lada-cu-zestre/

A patra Denie: Cina cea de Taină

   Din Evanghelie: Luca 22, 1-39

   ,,Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să o faceți spre pomenirea Mea. Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi” (19-20).

   Cântarea a 9-a:

   Din ospățul Stăpânului masa cea nemuritoare, veniți credincioșilor la loc înalt, cu gânduri înalte să ne îndulcim, pe Cuvântul cel preaînalt din cuvântul Lui cunoscându-L pe Care Îl mărim (Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, Timișoara, 2003, p. 291).

,,Vatra satului”, nr. 45 / 2019

   A apărut numărul 1 pe lunile ianuarie-aprile a. c. al revistei ,,Vatra satului” din Ferendia. Editorialul, ,,Trei Doamne, și pe toate le-ndrăgesc la fel de tare, dar a patra seamăn n-are” este iscălit de prof. Iosif Marius Circa care în mod fericit își continuă șirul amintirilor începute în revistele religioase ,,Lumină lină” a parohiei Gătaia și ,,Arghanghelul” din Birda.       Pentru frumusețea textului redăm un paragraf introductiv: ,,Și iată-mă călătorind din nou pe aa vremii. Din cufărul amintirilor desprind alte nestemate. Cu fiecare episod relatat, trimit cu plăcere spre semenii mei o părticică din sufletu-mi încărcat cu nemuritoare amintiri, ca și cum le-aș oferi petale desprinse din trandafirul timpului” (p. 1).

 Din cuprinsul revistei amintim o bogată recenzie a cărții Cărășeni de neuitat realizată de dr. Florin-Corneliu Popovici, o cronică a activității Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat de prof. Gh. Lungu și o pagină catehetică semnată de preotul Dan Tiberiu Gherasim, parohul Ferendiei, ,,Moartea și Învierea ca elenimente fundamentate” în care autorul pune la un loc cunoștințe teoretice cu practicarea credinței în viața cotidiană.

   Revista va fi distribuită în biserica ortodoxă din Ferendia cu prilejul Praznicului Paștilor.

A treia Denie: Iisus în casa lui Simon Leprosul

Din Evanghelie: Ioan 12, 17-50

,,Deci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeâi în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. […] Eu, Lumină am venit în lume, ca tot ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (35-36, 46).

Prima Sedealnă:

Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu notoiul, văzându-te pentru dragostea banilor. Mărire Hristoase, milostivirii Tale (Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, Timișoara, 2003, p. 279).

,,Bocșa Culturală”, nr. 104 / 2019

   A apărut primul număr pe 2019 al revistei editate de Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din Bocșa în îngrijirea d-nei bibliotecar Gabriela Șerban, directorul instituției.

       În cuprinsul a 44 de pagini, cititorii din urbe și din afara ei regăsesc și cu acest prilej o diversitate de articole, literatură (poezie, proză, cronică), recenzii, precum și câteva rubrici cu vechime: ,,Evenimente”, ,,Dascăli de frunte”, ,,In memoriam” și ,,Să vorbim corect românește”.

    Între activitățile bibliotecii, autorul celor două prezentări, Gabriela Șerban menționează: ,,Centrul de tineret Vasiova a împlinit 5 ani!” și ,,Ziua Internațională a Cititului Împreună sărbătorită la bibliotecă”.

   În cadrul Centrului de Tineret s-au desfășurat activități educative (lansări de carte, diverse discuții, vizionări de film) dar și recreeative (excursii, pelerinaje, participarea la Marșul pentru Viață, Procesiunea icoanelor și Ziua Mamei creștine).          Aceste activități vor fi continuate și dezvoltate în 2019 în cadrul unui nou proiect: ,,Satul românesc, piesa de bază a proiectelor inițiate de tinerii ortodocși bănățeni” (p. 3).

       Cea de-a doua activitate menționată a presupus Ziua Cititului Împreună pe 1 februarie a. c., când mai mulți copii și tineri au fost prezenți cu acest scop la bibliotecă.

        În cuprinsul unui material iscălit în paginile revistei, autoarea, Gabriela Șerban aduce în discuție situația bibliotecarului veritabil. Credem că prin revista editată, lansările de carte, concursurile de tot felul, expozițiile de artă și concertele de muzică, d-na bibliotecar Gabriela Șerban a reușit cu asupra-i de măsură (voroava unui grămătic) o emulație culturală care de mult a trecut granițele urbei.

Sângeorzul, Anul Nou Pastoral

   Peste un zeu al vegetației, protector al cailor, vitelor cu lapte și holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul trac, Creștinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe, care este celebrat în ziua de 23 aprilie. Această sărbătoare mitică se numește Sângiorz în Transilvania și Banat, Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia și Oltenia. Împreună cu Sâmedru (26 octombrie), Sângeorzul împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara – între Sângeorz și Sâmedru, și iarna – între Sâmedru și Sângeorz. Ei poartă la brâu cheile anului cu care Sângeorz închide iarna și deschide vara la 23 aprilie, iar Sâmedru închide vara și deschide iarna la 26 octombrie.   

   Un sfânt înfrunzește codrul, celălalt îl desfrunzește. Între ei este încheiat un rămășag pe viață și pe moarte: dacă copacii sunt neînfrunziți pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângeorz. Cei doi sfinți sunt, în Calendarul popular, divinități pastorale de origine indo-europeană și prezintă evidente asemănări cu Sântoaderul cel Mare, celebrat în sâmbăta din Săptămâna Caii lui Sântoader. Sângeorzul și Sântoaderul au în credințele, folclorul și iconografia românească trăsături comune cu Cavalerul trac: sunt divinități tinere, purtate în spate de cai (Sângeorz) sau au ei înșiși copite de cai (Caii lui Sântoader), purifică spațiul de forțele malefice, omoară balaurul, încuie iarna și descuie vara (Ghinoiu, 2017, p. 144).

      Sărbătorit la 23 aprilie, odată cu Paștile, cu care, adesea, și coincide, Sângeorzul este una dintre sărbătorile foarte dense semantic. În dimineața de Sf. Gheorghe, înainte de a răsări soarele, fetele seamănă busuioc, iar sămânța o țin în gură ca să crească frumos și să aibă miros plăcut. Busuiocul semănat în ziua de Sângeorgiu este bun de dragoste. De la Sf. Gheorghe la Rusalii se tund oile. De va fi rouă multă, pâclă ori ceață în ziua aceasta, e semn de an bogat. Gunoiul din ziua de Sf. Gheorghe să se lepede la rădăcina pomilor, căci rodesc bine. În noaptea de Sf. Gheorghe și înainte de răsăritul soarelui, cel care va fi bolnav de orice boală, de se va tăvăli prin rouă se va tămădui (Hedeșan, 2005, p. 261-262).

           

Ion Ghinoiu, Calendarul țăranului român. Zei și mituri, Editura Univers Enciclopedic Gold, București;

       Otilia Hedeșan, Lecții despre Calendar. Curs universitar, Editura Universității de Vest, Timișoara.

A doua Denie: Iisus discutând cu cărturarii și fariseii

     Din Evanghelie: Matei 22, 15-46; 23, 1-39

 ,,Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie; Căci vă zic: De acum nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului” (37-39).

     Prima Sedealnă:

 Pe Mirele, fraților, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuți strălucind și-n credință dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiți, cu fecioarele cele înțelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă (Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, Timișoara, 2003, p. 272).

   Din Canon:

     De lenea sufletului meu dormitând eu, Mire-Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din virtuți, și m-am asemănat fecioarelor cele neînțelepte, trândăvind în vremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale, ci scuturând somnul meu cel întunecat, scoală-mă și mă primește în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înțelepte, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc și strigă neîncetat: Doamne mărire Ție (Tipic bisericesc, p. 276).

Prima Denie: Iisus și smochinul neroditor

Din Sfânta Scriptură: Matei 21, 18-44

            ,,…În cele din urmă, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor rușina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moștenitorl; veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui!... Și punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. […] Iisus le-a zis: <<Oare niciodată n-ați citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și minunată este în ochii noștri? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăția lui Dumnezeu și i se va da neamului care-i va face roadele….>> (37-38; 42-43).

            Canonul:

            Însumi am venit să slujesc lui Adam celui ce sărăcise, cu al cărui chip m-am îmbrăcat de bunăvoie Eu, Ziditorul, bogat fiind cu dumnezeirea, și să-Mi pun sufletul Meu răscumpărare pentru dânsul, Cel ce sunt nepătimitor cu dumnezeirea (Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, Timișoara, 2003, p. 266).

,,Foaia Govândarului”, nr. 112 / 2019

   A apărut numărul pe mai-iunie al periodicului editat de Parohia Ortodoxă Română ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Reșița – Govândari. Ajunsă în cel de al XVI-lea an de apariție neîntreruptă revista propune credincioșilor din parohie un sumar bogat și diversificat.

   Editorialul, ,,Rusaliile – ziua de nașterii a Bisericii” este iscălit de către preotul Petru Berbentia, parohul bisericii ortodoxe din cartierul reșițean Găvândari. Din cuprinsul articolului de fond aflăm următoarele: ,,Din punct de vedere istoric, Praznicul Rusaliilor și Praznicul Învierii sunt cele mai vechi sărbători creștine, fiind prăznuite încă din perioada apostolică. În afară de ceea ce relatează Sf. Ap. Pavel și Sf. Evanghelist Luca, mai știm că această sărbătoare este amintită și în Constituțiile Apostolice, fiind numărată printre sărbătorile în care scavii erau eliberați de muncile obișnuite” (p. 3).

      Tot în cuprinsul revistei pot fi regăsite abordări catehetice și pagini istorice. Astfel prof. Nicolae Adrian Păunescu este autorul studiului ,,Rugăciunea – aspect al cadrului comunitar al cultului ortodox (I)” și istoricul Alexandru Nemoianu semnează articolul ,,Câteva amintiri despre Părintele Coriolan Buracu” (p. 12-13).

      Copiii au paginile dedicate loc cu conținut catehetic și ludic.

      Felicitări părintelui protopop Petru Berbentia și celorlați redactori ai revistei!

Floriile

   Floriile sunt personificări ale florilor celebrate în duminica ce le poartă numele, Duminica Floriilor, peste care Biserica creștină a suprapus sărbătoarea Intrării triumfale a Domnului Iisus în Ierusalim. Ca reprezentări mitice, Floriile sunt identificate în mitologia romană cu Zeița Flora, frecvent atestată de arheologi în Dacia romană. La reînvierea naturii, când înfloresc plantele, salcia și pomii fructiferi, s-au adăugat semnificații noi, în special cele legate de cultul moșilor și strămoșilor. În această zi se fac pomeni, se curăță mormintele și cimitirele, se înfig ramuri de salcie, se invocă spiritele morților ș. a..

   Ramura de salcie sfințită la biserică este simbol al castității și renașterii anuale a vegetației. Cu crenguțe de finic, identificate de creștini cu cele de salcie, evreii l-au întâmpinat pe Iisus la intrarea triumfătoare în Ierusalim. Ramurile înflorite de salcie sfințite în Duminica Floriilor au diverse întrebuințări: îmbodobesc icoanele, crucile, mormintele, troițele, ferestrele, ușile și porțile caselor; asigură protecție magică și alungă spiritele malefice; sunt date vitelor pentru a fi mâncate ca să se înmulțească; sunt înfipte în pământul holdelor sau atârnate în pomii fructiferi și butucii de viță de vie pentru a le da rod bogat; previn durerile de șale în timpul secerișului dacă femeile și bărbații se încing cu ele; opresc vijeliile și ploile cu grindină pe timpul verii; ajută să se prindă vrăjile și descântelele etc. La Florii, în unele sate din Oltenia, copiii colindau cu ramuri verzi de salcie, iar femeile, la Circovii Marinei (16-18 iulie), făceau din crenguțe de salcie un cerc prin care treceau bolnavii pentru vindecare. Coronițele din salcie erau obiecte sacre prin care se sărutau fetele la însurățit și, uneori, erau purtate pe cap de Paparudă. Local, în ziua de Florii se scotea mărțișorul făcut cadou la 1 martie pentru a fi agățat într-un măceș sau într-un pom înflorit. În satele în care se credea că în ziua de Florii înfloresc urzicile, acestea nu se mai foloseau în alimentație, iar sărbătoarea se numea și Nunta Urzicilor (Ghinoiu, 2017, p. 121-122).

Ion Ghinoiu, Calendarul țăranului român. Zei și mituri, Editura Univers Enciclopedic Gold, București.

Programul liturgic în Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată

,,L. T. G. – povestea continuă”, număr aniversar

   A apărut cel de-al doilea număr al publicației elevilor de la Liceul Teoretic Gătaia, un număr aniversar închinat memoriei poetului Nichita Stănescu care pe 31 martie ar fi împlinit 86 de ani de la naștere.

   Articolul de fond ,,Amintire despre Nichita” este iscălit de eleva Patricia Bontescu care a realizat o izbutită fișă biografică a Poetului Necuvintelor. Dincolo de date biografice de dicționar, autoarea acestui medalion îl simte pe Nichita prin propria sensibilitate poetică. Pentru frumusețea prezentării voi reda câteva rânduri: ,,Ar fi bine să ne amintim mereu de Nichita Stănescu, așa cum a gândit, așa și-a iubit cuvintele, și-a iubit oamenii, a iubit viața, a iubit limba în care scria și pe care a slujit-o cu credință și devotament. Nichita a fost iubire. Nichita este iubire… […].

   În poezie, Nichita nu este doar un creator, ci un inventator… un inventator pentru <<limba poezească>> și un inovator care răstoarnă tot ceea ce știam despre poezie. Nichita nu seamănă cu nimeni…

     Poezia lui Nichita este însăși existența sa, poezia existenței sale. O poezie simplă-complicată și duioasă în care lucrurile banale care ne înconjoară (sau care ne aparțin), firescul, cotidianul se transformă, prin metaforă, în poezie. El dezbracă lumea de meschinărie, de urâciune, de oroare, și, ca prin miracol, o transformă în vers. Poetul donează câte puțin din frumusețea sufletului său lumii pentru a o înfățișa plină de măreție și mister. Nichita vede frumosul în tot ceea ce îl înconjoară și își transpune sufletul în poezie. Poate de aceea tema principală a operei sale este iubirea” (p. 1).

    În cuprinsul acestui număr aflăm câteva din reușitele elevilor: ,,Trupa de teatru”; ,,Cercul de dezbateri” care în 22 februarie a. c a tratat prima temă: ,,Testarea medicamentelor pe animale”; ,,Clubul de lectură”. Două rezultate foarte bune obținute la învățătură au fost consemnată în cronica ,,Stăruință în succes” realizată de Weisz Markus. E vorba de două eleve Robillard Nicole și Bontescu Patricia care au obținut locurile I și III la Olumpiada de Limba Franceză, faza zonală.

      Tot în revistă regăsim poezie semnată de Dănulețiu Pavel și rubrica ,,Știați că?”.

      Revista poate fi consultată la biblioteca Liceului Teoretic din Gătaia.

Împărtășirea copiilor în parohia Gătaia

   Luni, 15 aprilie cu începere de la orele 7,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” din parohia Gătaia.

 La inițiativa P. C. Părinte Călin Negrea, parohului locului au fost mărturisiți și împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului elevii claselor IX-XII de la Liceul Teoretic din Gătaia.

  Au slujit altături de părintele paroh, P. C. Părinți Matei Codruț (Spitalul de Psihiatrie), Valentin Bugariu (parohia Birda) și Iulian Popa (parohia Colonia Gătaia).

  În timpul administrării Tainei Spovedaniei, copiii alternativ au citit Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos.

   Prin grija părintelui Călin Negrea fiecare elev a primit o Carte de Rugăciuni pentru elevi.

   Copiii au fost însoțiți la Sf. biserică de către prof. Doru Popa, profesorul de religie de la ciclul liceal al Școlii din Gătaia.

Taina Sfântului Maslu în parohia Folea

   Duminică, 14 aprilie cu începere de la orele 16,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din parohia Folea.

     La invitația P. C. Părinte Ioan Sălvan, parohul bisericii au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinți Gheorghe Florea (parohia Ghilad), Oliviu Crișan (Maternitatea Odobescu), Valentin Bugariu (parohia Birda), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Iulian Popa (parohia Colonia Gătaia) și Ionuț Mania (parohia Liebling).

      Cuvântul de învățătură ocazional a aparținut Preaonoratului Părinte Protopop care pornind de la viețuirea Cuvioasei Maria Egipteanca a îndemnat pe cei prezenți la pocăință, la îndreptare sinceră a vieții potrivit cerinței exprese a Mântuitorului care cere de la om îndreptare ca jertfă care se unește cu harul lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire.

      S-au împărtășit de harul Sfintei Taine mai mulți credincioși din parohie precum și din parohiile învecinate.

      La finalul slujirii liturgice cunoscuta interpretă de folclor, Floare Hojda Tomoioagă a cântat mai multe pricesne tradiționale românești.

Împărtășirea copiilor în parohia Berecuța

   Vineri, 12 aprilie cu începere de la orele 9,00 a fost săvârșită Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în capela cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din localitatea Mănăstire, filie a parohiei Berecuța.

   La invitația P. C. Părinte Zoran Milovanov, parohul locului au slujit P. C. Părinți Valentin Bugariu (parohia Birda), Jivoine Maletici (parohia Denta) și Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova). Răspunsurile liturgice au fost date de Cristina Boiesan de la parohia Becicherecu Mic.

    La momentul potrivit părintele Jivoine Maletici a ținut un cuvânt de învățătură despre semnificația Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite pentru Postul Mare.

   Cu acest prilej au fost mărturisiți elevii claselor primare de la Școlile din Mănăstire și Sîngeorge și împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului copiii și mai mulți credincioși din filie și parohie.

   Copiii au fost însoțiți la biserică de către profesorii de la școală și grădiniță.

Pe urmele Patriarhului Nicodim Munteanu la Arad

Marți, 9 aprilie în organizarea Centrului de Studii Teologico-Istorice și de Prognoză Pastoral-Misionară al Facultății de Teologie Ortodoxă ,,Ilarion Felea” din Arad a avut loc o sesiune de comunicări științifice denumită Conferința Națională: ,,Patriarhul Nicodim Munteanu și memoria istorică a interbelicului românesc”. Manifestarea științifică a fost moderată de către pr. prof. dr. Cristinel Ioja, decanul Facultății de Teologie arădene. La acest eveniment comemorativ a participat și prof. dr. Alexandru Popa, prorectorul Universității ,,Aurel Vlaicu” din Arad care a evidențiat rolul pozitiv adus de Teologia Ortodoxă în Universitate și în societatea de pe Mureș.

Șirul comunicărilor a fost deschis de către Preasfințitul Părinte dr. Emilian Crișanul, conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova și episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Primul dintre vorbitori a tratat tema: ,,Patriarhul Nicodim Munteanu în anii regimului comunist din România” în care a scos în relief presiunile regimului comunist asupra Patriarhului Nicodim.

Părintele Prof. Dr. Nicolae Chifăr, decanul Facultății de Teologie ,,Andrei Șaguna” din Sibiu a prezentat lucrarea ,,Patriarhul Nicodim Munteanu sub vremi” în care a făcut biobibliografia Înatului Chiriarh accentuând câteva elemente ale formării religioase: ambii părinți au devenit monahi, Sfântul Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei l-a inițiat în viața bisericească din reședința eparhială de la Iași. Prin grija Sfântului Iosif a urmat cursurile Academiei Duhovnicești din Kiev fiind apoi ales preot și predicator al Catedralei Mitropolitane, profesor și director al Seminarului ,,Sfântul Andrei” din Galați, stareț, episcop-vicar, episcop titular, mitropolit și apoi patriarh.

În cadrul biografiei, conferențiarul a punctat două elemente deosebite: prietenia între Nicodim Munteanu și mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului concretizată în publicarea unor articole în ,,Revista Teologică” începând cu anul 1907 și perioada de retragere de la Neamț (1924-1936), perioadă în care atât Mănăstirea cât și satele din împrejurimi au cunoscut prosperitatea prin exploatarea forestieră se aici. Înflorirea culturală s-a produs prin apariția Tipografiei Mănăstirii Neamțului. Acum și aici Nicodim Munteanu a tradus lucrări omiletice și apologetice din Teologia rusă, a tradus integral Noul Testament și mai multe cărți ale Vechiului Testament.

Al treilea conferențiar a fost Pr. Prof. Dr. Mihai Săsăujan de la Facultatea de Teologie ,,Justinian Patriarhul” din București și consilier cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În debutul comunicării a fost prezentată puțina bibliografie închinată Patriarhului evocat. Întreaga comunicare a fost concepută ținând seama de 4 momente importante: Domnia lui Carol al II-lea, regimul legionar, cel de dictatură antonesciană și instalarea regimului comunist în România. În cadrul acestora a fost evidențiată atitudinea Patriarhului Nicodim în susținerea organizației civice Straja Țării, cererea expresă de retragere a preoților din politică și de integrare a învățământului teologic în Biserică. În ceea ce privește problematica războiului și a instaurării regimului comunist au existat luări de poziție prin intermediul pastoralelor, scrisorilor și articolelor în presa bisericească.

Pr. Lect. Dr. Ștefan Negreanu și Pr. Lect. Dr. Gabriel Basa au încheiat șirul comunicărilor științifice prin două prezentări power-point a referetatelor pregătite: ,,Patriarhul Nicodim Munteanu și Biserica Ortodoxă Română în tensiunile celui de al doilea Război Mondial” și ,,Patriarhul Nicodim Munteanu – traducător neobosit și îndrumător al activității tipografice”. Cele două comunicări au fost susținute din punctul de vedere al cercetării istoriei bisericești universale și românești.

În încheierea evenimentului teologic-cultural arădean, Înaltpreasfințitul Părinte dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului a amintit câteva lucruri despre Patriarhul Nicodim Munteanu prin intermediul unor colaoratori apropiați ai acestuia cum a fost Profesorul I. D. Ștefănescu, cu prilejul târnosirii de către Patriarh și Rege a Catedralei din Timișoara (1946). Un lucru mai puțin știut în istoriografia bisericească o reprezintă contribuția Patriarhului Nicodim în calitatea de Mitropolit al Moldovei (1936) la înființarea Episcopiei Timișoarei, el fiind însărcinat de Sfântul Sinod de a pregăti documentația în acest sens.

Sesiunea științifiică închinată Patriarului Nicodim Munteanu s-a încheiat prin întrebări și răspunsuri pe marginea referatelor.

Taina Sfântului Maslu în parohia Livezile

   Duminică, 7 aprilie cu începere de la orele 16,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Livezile.

   La inițiativa P. C. Părinte Daniel Rusan, parohul locului au slujit P. C. Părinți Valentin Bugariu de la parohia Birda și Marcel Moclinda de la parohia Șipet.

   Predica ocazională a fost pregătită și susținută de către părintele Valentin Bugariu care a vorbit celor prezenți despre ascultarea și măsura Sfântului Ioan Scărarul în ceea ce privește relația cu Dumnezeu, cu părinții îmbunătățiți și cu propovăduirea lui Hristos în Sinaiul veacului al VI-lea.

   S-au împărtășit de darurile Sfântului Maslu și eleoungere cu untdelemn sfințit mai mulți credincioși din parohie și din filia Dolaț.

Împărtășirea copiilor la Sîngeorge

   Vineri, 5 aprilie a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda.

   Cu acest prilej au fost mărturisiți elevii de la Școala Primară din localitate și cuminecați preșcolarii de la Grădinița cu P. N. și elevii de la Școala din Sîngeorge. Copiii au fost însoțiți la biserică de către prof. Maria Miron.

  Activitatea a fost cuprinsă în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală.

Lansare de carte la Timișoara

   În perioada 4-7 aprile are loc la Timișoara Salonul de Carte Bookfest care oferă 25.000 volume într-o gamă variată: beletristică, carte științifică, pentru copii ș. a. apărute în cadrul unor edituri de prestigiu din București, Iași, Cluj-Napoca și Timișoara.

      În 4 aprilie au fost lansate 7 cărți realizate de Editura Universității de Vest și Brumar din Timișoara cu conținut diversificat: literatură (dialectală, roman), carte științifică (jurnalism, limbi moderne). Cu acest prilej au vorbit autori, critici literari și profesori universitari: Cornel Ungureanu, Șerban Foarță, Ioan Viorel Boldureanu, Otilia Hedeșan, Marcel Tolcea și Lucian-Vasile Szabo.

    De la orele 18,00 a fost prezentat volumul Culegere de texte alese din literatura dialectală bănățeană pentru serbări și concursuri școlare, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 290 p. Despre acestă carte au vorbit: Cornel Ungureanu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, Otilia Hedeșan, prorector al Universității de Vest și autorul prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu cunoscutul etnolog bănățean.

   Criticul literar Cornel Ungureanu a apreciat faptul că Banatul a oferit literaturii române o contribuție deosebită a autorilor dintre Mureș și Dunăre cu scriitori unici cum au fost Tata Oancea și Marius Munteanu.

    Folcloristul și profesorul universitar Otilia Hedeșan a apreciat volumul ca poveste atipică și a întărit cele afirmate printr-un fragment din poezia lui Sorin Olariu.

    Etnologul Ioan Viorel Boldureanu, editor coordonator al volumului a scos în priveliște faptul că literatura dialectală bănățeană este și singura, unica creație poporană din literatura română. Cel care a valorificat literatura dialectală bănățeană a fost Gabriel Țepelea, profesor secundar la Timișoara și Lugoj (1938-1944) și lector universitar de Istoria Limbii Române la Universitatea din Timișoara (1962-1964). În 1948 Gabriel Țepelea și-a susținut teza de doctorat cu tema Gheorghe Gârda și literatura dialectală bănățeană în fața comisiei formată din Iorgu Iordan (președinte), G. Călinescu (coordonator științific), Tudor Vianu și Umberto Cianciollo (referenți). Teza de doctorat a fost apreciată cu ,,Magna cum laudae”.

      Profesorul Ioan Viorel Boldureanu pledează pentru un sistem de scriere a literaturii dialectale fără de care aceasta ar fi folclor. În prefața volumului oferă creatorilor în grai un îndreptar în redarea în scris: ,,Precizări cu privire la redarea în scris a rostirii dialectale bănățene” (p. 15-19). În concluzie, vorbitorul a apreciat faptul că literatura dialectală bănățeană este una vie dovadă stau cele 170 de texte cuprinse în acest volum.

    Cartea reprezintă fără îndoială o contribuție deosebită în Anul Omagial al Satului românesc în care rostirea alături de portul popular rămân două remarcabile tezaure ale spiritualității locului.

Comuniune euharistică la Deta

   Miercuri, 3 aprilie cu începere de la orele 9,00 a fost săvârșită Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Deta.

   Au slujit cu această ocazie P. C. Părinți Ciprian Boșca (parohia Banloc), Călin Negrea (parohia Gătaia) și Marcel Moclinda (parohia Șipet). Răspunsurile liturgice au fost date de P. C. Părinți Florin Groza (parohia Jebel). Vasile Cheregi (Spitalul de Psihiatrie Jebel) și Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia).

   Cu acest prilej au fost mărturisiți și împărtășiți toți preoții activi ai Protopopiatului Deta la care s-au adăugat cei pensionari și mai mulți credincioși din parohia Deta.

   Rugăciunea în comun și împărtășirea cu Sfintele Taine în Postul Mare este o veche tradiție instituită de Preaonoratul Părinte Protopop Ioan Prisăcean pentru clericii din protopopiat.

Împărtășirea copiilor în parohia Birda

Marți, 2 aprilie cu începere de la orele 8,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.

Cu acest prilej a slujit P. C. Părinte Zoran Milovanov de la parohia Berecuța, iar preotul Valentin Bugariu a administrat Taina Mărturisirii elevilor din clasele V-VIII de la Școala Gimnazială din Birda. Copiii au fost însoțiți la Sfânta biserică de către prof. Mihaela Coman și prof. Doru Popa.

La momentul potrivit copiii au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului.

Participarea la Sfânta Liturghie precum și împărtășirea cu Sfintele Taine sunt două dintre activitățile religioase și educaționale cuprinse în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală.