Din Evanghelie: Matei 27, 1-54; Ioan 19, 31-37; Matei 27,
55-61
,,Dar Iisus, strigând iarăși
cu glas mare, Și-a dat duhul. Și iată catapeteasma templului s-a sfâșiat în
două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; Mormintele
s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. Și ieșind din
morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat
multora”. (Matei 27, 50-53).
Din Paremii: Isaia
,,Dar El a luat asupra-Și
durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat, Și noi îl socoteam
pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele
noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru
mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Toți umblam
rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea noastră, și Domnul a făcut să cadă
asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus și
nu Și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus și ca o oaie fără
de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura Sa. Întru smerenia
Lui judecata Lui s-a ridicat și neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe
pământ viața Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte”
(53, 4-8).
Stihoavna:
Când
Te-ai pogorât de pe lemn mort, cel din Arimateea pe Tine, Viața tuturor, cu
smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat, Hristose, și cu dragoste s-a îndemnat a
săruta, cu inima și cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins de
frică, se bucura strigând către Tine: Mărire smereniei Tale, Iubitorule de
oameni.
